Aldrich Ames, ofiţer de contrainformaţii al CIA care a spionat în favoarea Uniunii Sovietice şi, ulterior, a Rusiei, a murit în închisoare la vârsta de 84 de ani, potrivit unui purtător de cuvânt al Biroului Penitenciarelor. Ofiţerul CIA a cărui activitate de spionaj pentru Moscova a reprezentat cea mai gravă trădare din istoria agenţiei, cauzând, potrivit relatărilor, moartea a cel puţin 10 agenţi CIA sau agenţi de informaţii recrutaţi, a decedat pe 5 ianuarie la Instituţia Corecţională Federală din Cumberland, Maryland. El ispăşea o pedeapsă pe viaţă fără posibilitate de eliberare condiţionată, relatează CBS News.
Veteranul CIA cu 31 de ani de experienţă ar fi compromis peste 100 de operaţiuni de informaţii şi a trimis la moarte sau în închisoare mai mulţi agenţi sovietici, vânzând informaţii în schimbul unor sume mari de bani care i-au finanţat stilul de viaţă luxos.
Recunoscându-şi vinovăţia, Ames a admis că a compromis „practic toţi agenţii sovietici ai CIA şi ai altor servicii americane şi străine” pe care îi cunoştea şi a furnizat Uniunii Sovietice şi Rusiei „o cantitate uriaşă de informaţii despre politicile externe, de apărare şi de securitate ale Statelor Unite”.
Ames a divulgat identitatea a 10 agenţi, dintre care cel puţin nouă au fost executaţi, potrivit Departamentului Apărării.
Au existat o serie de semnale de alarmă de-a lungul carierei lui Ames – teste cu detectorul de minciuni care au arătat răspunsuri înşelătoare, îmbogăţire bruscă şi inexplicabilă, performanţe slabe la locul de muncă, abuz de alcool – dar CIA a ignorat în repetate rânduri semnele de avertizare şi l-a promovat în funcţii din ce în ce mai sensibile.
Născut în River Falls, Wisconsin, în 1941, Ames şi-a petrecut o parte din copilărie în Asia de Sud-Est, în timp ce tatăl său lucra pentru CIA.
După ce a absolvit liceul şi a picat examenele la Universitatea din Chicago, Ames s-a alăturat CIA în 1962, îndeplinind sarcini administrative. În acelaşi timp, a frecventat Universitatea George Washington, absolvind în 1967 cu o diplomă în istorie.
În 1969, s-a căsătorit cu prima sa soţie, care lucra şi ea pentru CIA, şi a acceptat prima sa misiune în străinătate, la Ankara, în Turcia, unde avea ca obiectiv recrutarea spionilor sovietici. Dar a fost trimis înapoi la sediul CIA din Virginia după trei ani, când performanţele sale profesionale au scăzut.
Întors în SUA, problemele lui Ames cu alcoolul au început să iasă la iveală la locul de muncă, iar căsnicia lui s-a destrămat.
Ames a plecat singur la misiunea sa din Ciudad de Mexico, unde a lucrat între 1981 şi 1983. Acolo a cunoscut-o pe următoarea sa soţie, Rosario, ataşat cultural la Ambasada Columbiei şi agent CIA, care ulterior a fost acuzată de complicitate.
În ciuda mai multor încălcări ale securităţii de-a lungul anilor, inclusiv lăsarea într-un tren din New York a unei serviete care conţinea materiale clasificate ce ar fi putut compromite un agent sovietic, şi a îngrijorării superiorilor săi cu privire la consumul excesiv de alcool, Ames a fost promovat şef al secţiei sovietice a diviziei de contrainformaţii.
Dar presiunea financiară asupra lui Ames creştea. Divorţul de prima sa soţie îl lăsase cu datorii şi avea noi facturi de plătit odată ce Rosario a venit să locuiască cu el.
Aşadar, în 1985, s-a apropiat de sovietici, oferindu-le numele câtorva ofiţeri KGB care lucrau în secret pentru FBI în schimbul a 50.000 de dolari. Ulterior, el a dat KGB-ului o listă cu agenţii CIA, provocând „o lovitură devastatoare” operaţiunilor agenţiei în Uniunea Sovietică, potrivit unui raport al Comitetului de Informaţii al Senatului din 1994. KGB-ul i-a promis că îi va da peste 2 milioane de dolari pentru cooperarea sa. Pentru a diminua suspiciunile cu privire la noua sa avere, le-a spus colegilor că Rosario provenea dintr-o familie bogată.
A continuat să spioneze încă nouă ani, inclusiv la Roma, unde a lucrat între 1986 şi 1989.
Între 1990 şi 1994, a supravegheat operaţiunile din Europa de Vest şi Cehoslovacia şi a lucrat pentru centrul antidrog al CIA, călătorind pentru a se întâlni cu superiorii săi la Viena, Bogota şi Caracas.
Între timp, CIA şi FBI căutau sursa compromiterii dăunătoare. În 1993, vânătoarea de cârtiţe s-a apropiat de Ames. Anchetatorii l-au supravegheat luni de zile, arestându-l la 21 februarie 1994, în Arlington, Virginia, cu câteva zile înainte de a participa la o conferinţă la Moscova.
Aproape două luni mai târziu, Ames şi soţia sa au pledat „vinovat” la acuzaţiile care decurgeau din activităţile lor de spionaj. Soţia lui Ames a fost condamnată la cinci ani de închisoare.
Directorul CIA de atunci, R. James Woolsey, a declarat că Ames era „un trădător dăunător al ţării sale, care a ucis o serie de persoane care au ajutat Statele Unite şi Occidentul să câştige Războiul Rece”. Aceşti agenţi au murit, a spus Woolsey, pentru că „un trădător ucigaş voia o casă mai mare şi un Jaguar”.
Într-un interviu acordat New York Times după arestarea sa, Ames a explicat decizia sa de a începe să spioneze pentru cealaltă parte, spunând că banii au fost principalul motiv. Dar el a mai spus că ideea i-a venit când lua masa în mod regulat cu un corespondent al ziarului Partidului Comunist Pravda, în anii 1970. El a ajuns la concluzia că ameninţarea sovietică nu era atât de mare pe cât o prezenta SUA. „Ştiu ce este dăunător şi ştiu ce nu este dăunător, ştiu ce este cu adevărat Uniunea Sovietică şi ştiu ce este cel mai bine pentru politica externă şi securitatea naţională”, a declarat el pentru New York Times. „Şi voi acţiona în consecinţă”, a adăugat el.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
