Secretarul american al Trezoreriei Scott Bessent a evocat istoria Statelor Unite pentru a justifica ambiţiile teritoriale ale lui Donald Trump şi faptul că Franţa, care a deţinut pământuri şi interese în America, le-a vândut treptat, relatează Le Figaro.
”Cum au obţinut Statele Unite canalul Panama? Cupărându-l de la Franţa”, a declarat Scott Bessent în deschiderea Forumului Economic Mondial (WEF) de la Davos.
El a folosit această trimitere istorică într-un discurs asumat al unei Americi pregătite să-şi extindă frontiera şi sferele de influenţă.
Statele Unite au cumpărat Canalul Panama de la Franţa în 1904, cu 40 de milioane de dolari, după falimentul Companiei franceze a canalului, înfiinţată cu 20 de ani mai înainte.
Proeictul francez, care viza să lege oceanele Atlantic şi Pacific, a eşuat din cauza dificultăţilor tehnice şi umane uriaşe.
Americanii exercită, de atunci, un control neîncetat în regiune.
Donald Trump evocă în mod deschis, de când s-a întors la putere, ideea unei extinderi a teritoriului american.
El nu exclude nici negocierile, nici constrângerea, pentru a-şi atinge scopurile atunci când este vorba despre Groenlanda.
Pentru a susţine această viziune, Scott Bessent a evocat de asemenea precedentul Insulelor Virgine, cumpărate de către Statele Unite de la Danemarca la începutul secolului XX.
Aceste trimiteri amintesc un lucru uitat: înainte să treacă sub control american, teritorii vaste de pe continent au fost deţinute sau exploatate mult timp de către puteri europene, mai ales Franţa.
FRANŢA ŞI AMERICA DE NORD
În secolul al XVIII-lea, Franţa era una dintre marile puteri ale Lumii Noi. Louisiana se întindea de la Golful Mexic şi până la Marile Lacuri, iar Canada, Valea Mississippi şi mai multe teritorii din Caraibe îi completau imperiul.
Însă dominaţia franceză avea să se clatine după Războiul de Şapte Ani. În 1763, Parisul abandonează Canada şi mai multe posesiuni nord-americane în favoarea Londrei.
Răstrunarea majoră a avut loc în 1803. Franţa lui Napoleon Bonaparte, fragilizată de războaiele europene şi insurecţia din Saint-Domingue, vinde Louisiana Statelor Unite cu 15 milioane de dolari.
Această vânzare aproape a dublat suprafaţa ţării şi a marcat sfârşitul ambiţiilor franceze în America de Nord.
Un secol mai târziu, Franţa nu mai controla teritorii pe continent, însă păstra interese strategice, în Panama.
În anii 1880, ea lansa, sub conducerea lui Ferdinand de Lesseps, constrcuţia unui canal interoceanic care să lege Atlanticul şi Pacificul.
Şantierul, susţinut de o iniţiativă privată, se loveşte de dificultăţi tehnice şi umane de anvergură. Compania franceză a canalului dădea faliment şi lăsa în urma sa infrastructuri neterminate.
CANALUL, MIZĂ STRATEGICĂ
În 1904, Statele Unite cumpărau aceste active cu 40 de milioane de dolari.
Scott Bessent evocă acest episod atunci când spune că Washingtonul a ”cumpărat” canalul de la Franţa.
Americanii au cumpărat apoi echipamentele şi drepturile, au susţinut independenţa Panama faţă de Columbia, după care au instaurat un control politic al regiunii.
Inaugurat în 1914, canalul avea să rămână sub inflienţa americană – totală sau parţială – timp de 86 de ani.
Această moşternire istrorică relevă tensiunile actuale.
Donald Trump a reaprins tensiunile în zona canalului după ce a fost învestit.
La 4 martie 2025, în Congres, el declara că Statele Unite vor ”relua” controlul acestuia, pentru a-şi garanta securitatea naţională.
Declaraţiile sale au fost contestate imediat de către preşedintele panamez José Raúl Mulino, care dădea asigurări că această problemă nu a fost abordată niciodată în discuţii bilaterale.
Însă presiunile americane au crescut.
La începutul lui februarie, în urma unei vizite a secretarului de Stat Marco Rubio, Panama şi-a anunţat retragerea din proiectul chinez al Noilor Drumuri ale Mătăsii, în contextul în care Washington vrea să limiteze influenţa Beijingului pe această axă maritimă majoră a comerţului mondial.
Mai multe scandaluri au izbucnit cu privire la o presupusă scutire de taxe a navelor americane, de asemenea dezminţită de către Panama.
PRACTICĂ ÎN ISTORIA AMERICANĂ
Cazul Panama se înscrie într-o logică mai largă.
Expansiunea teritorială a Statelor Unite s-a construit larg pe cumpărare de pământuri – Louisiana de la Franţa, Florida de la Spania, California şi Arizona de la Mexic în 1848, Alaska de Rusia în 1867, iar apoi Insulele Virgine de la Danemarca în 1916.
Donald Trump revendică în prezent această continuitate istorică punând ochii pe Groenlanda, un teritoriu strategic în apărarea şi accesul la resursele Articii.
Ideea a fost lansată în 2019 şi a reapărut la începutul lui ianuarie, în pofida refuzului atât al autorităţilor locale, cât şi al Copenhagăi.
Prin evocarea exemplului Canalului Panama, administraţia Trump nu se mulţumeşte însă doar să evoce istoria.
Ea se serveşte de ea pentru a justifica o abordare ofensivă a intereselor sale strategice, cu riscul de a pune în discuţie echilibre de mult stabilite.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].






