Pentru Matei Saizescu, rolul din „Kîzîm” a fost ocazia perfectă de a debuta cu un rol important într-un lungmetraj de ficţiune, de a lucra alături de o echipă tânără şi de a-şi confirma drumul în actorie. Obişnuit cu platourile de filmare, crescut într-o familie cu tradiţie cinematografică (Matei este fiul regizorului Cătălin Saizescu şi al actriţei Georgiana Saizescu, şi nepotul celebrului regizor de comedie Geo Saizescu) Matei a ales, ca şi sora sa mai mare, Maria, să devină actor. „Kîzîm” reprezintă un debut important în cinema atât pentru Matei, cât şi pentru colegii săi adolescenţi, Yeliz Mustafa, Anastasia Udrea, Milan Palade şi Luca Fieraru, precum şi pentru trapperul Amuly.
În filmul regizat de Radu Potcoavă, scris de Elias Ferchin, Matei este un adolescent serios şi responsabil, îndrăgostit de o colegă de etnie tătară.
Pentru a sărbători ziua de naştere a unui prieten, decide să meargă cu „gaşca” într-o noapte spre Vama Veche. Planul lor e deturnat însă de o serie de întâmplări nefericite. În timp ce protagonista filmului, Selda (Yeliz Mustafa) se loveşte de imposibilitatea de a comunica sincer cu părinţii ei (Elias Ferchin, Turchian Nasurfa) care nici nu vor să audă de o posibilă relaţie cu un român şi nu par interesaţi să afle ce s-a întâmplat cu ea după noapte în care se furişase de acasă, Tudor (Matei Saizescu) se refugiază la fratele său (Amuly) şi nu le răspunde părinţilor (Tudor Chirilă şi Judith State).
Două familii cu viziuni diferite, două lumi şi două generaţii diferite se întâlnesc în „Kîzîm”, un film sincer şi impresionant, care expune pentru prima dată în România, o poveste izolată din comunitatea tătară şi o distribuţie ce include actori de etnie tătară.
Adresat spectatorilor de peste 15 ani şi în special adolescenţilor şi părinţilor, „Kîzîm” se vede doar în cinematografe, din 24 februarie, distribuit de Forum Film.
Este primul tău rol important într-un lungmetraj; cum ai ajuns în distribuţia Kîzîm şi ce ai simţit când ai aflat că vei juca personajul Tudor? Cum ţi s-a părut trecerea de la eventuale experienţe de teatru sau proiecte mai mici la un platou de film, unde ai o poveste complexă şi un personaj central de dus de la un capăt la altul?
Drumul pe care l-am parcurs pentru a ajunge să am rolul principal masculin în filmul „Kizim” a fost unul destul de lung. Am avut de parcurs două sau trei probe de casting, plus emoţiile şi gândurile intruzive pe care le aveam constant pe parcursul acestora. Când am aflat că voi juca rolul Tudor, eram în camera mea şi mă uitam la un film. Am primit un mesaj de la producătoarea filmului, Ruxandra Flonta, în care îmi spunea că am obţinut rolul. Am sărit de pe canapea şi, noroc că eram singur acasă, pentru că am început să dansez şi să cânt destul de tare. Eu eram fericit… vecinii mei nu. Trecerea de la teatru la film a fost puţin derutantă, chiar dacă am mai jucat anterior în filmul tatălui meu, „Visul”, sau în filmul „Iubire elenă” în regia bunicului meu, Geo Saizescu, unde am avut prima oară contact cu un platou de film. Totuşi, nu avusesem roluri mari în filmele în care jucasem înainte de „Kîzim”. Mi s-a părut dificil procesul de înţelegere al personajului, fiind şi destul de complex. În teatru lucrezi cu mult mai puţini oameni decât în film, cel puţin la nivel începător, iar în film gesturile şi mimica sunt mult mai subtile.
Cum a fost această experienţă pentru tine? Cu atât mai mult cu cât eşti familiarizat cu ce se întâmplă pe platourile de filmare alături de tatăl şi mama ta? Ai primit sfaturi de la ei? Cum te-ai pregătit pentru rol?
A fost o experienţă care m-a ajutat să îmi îmbunătăţesc skill-urile în faţa camerei şi păstrarea racordului, care este un aspect foarte important în film în general. Am simţit că, de data aceasta, fiind pe cont propriu pe un platou de filmare şi având presiunea de a duce un rol complex, am fost mult mai ancorat în realitate şi m-am putut concentra mai mult pe procesul artistic. Înainte de filmări, nu am vorbit deloc cu ai mei şi nu am primit sfaturi intenţionat, pentru că am vrut să descopăr personajul singur, folosind lecţiile pe care le-am primit de la ei înainte să joc în „Kîzîm”. Pentru rol m-am pregătit, dar nu pot spune că am avut un proces complex de câteva luni. I-am creat un backstory care m-a ajutat la construirea personajului, am ascultat câteva piese pe care am crezut că le-ar fi ascultat personajul meu, Tudor, am început să „gândesc” ca el pentru a înţelege de ce făcea ceea ce făcea, m-am îmbrăcat ca el şi am folosit alte câteva modalităţi care m-au ajutat să mă apropii de personaj şi să empatizez cu el.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la personajul tău? Tudor e „genul de puşti foarte informat, inteligent dar nu tocilar”, cu telefonul mereu în mână; cum ai lucrat ca să îl faci autentic? Şi cât de diferit este de tine, de personalitatea ta? În ce măsură te regăseşti în tipologia acestui personaj – în felul în care se îmbracă, vorbeşte, se informează – şi unde a trebuit să ieşi complet din zona ta de confort ca să-l construieşti?
Ca să reuşesc să îl fac autentic, am început să adaug accesorii, de exemplu un ghiozdan de birou pe care îl avea mereu cu el. I-am construit şi o stare de nelinişte atunci când pierdea controlul asupra informaţiilor şi ajungea să navigheze pe teritorii necunoscute lui, lucru specific, de altfel, oamenilor informaţi şi inteligenţi. Telefonul pe care îl ţinea constant în mână este o parte din Tudor. Avea nevoie de siguranţă permanentă şi, fiind foarte pragmatic, simţea nevoia să respecte reguli şi limite, fără să ştie cum este să fii idealist. Sunt multe detalii subtile pe care le veţi descoperi când veţi vedea filmul. Am puţine aspecte care mă leagă de el. Nu m-aş îmbrăca niciodată ca el şi nu aş vorbi aşa cum o face el, decât poate într-un meeting sau într-un film. Am ieşit complet din zona mea de confort atunci când a trebuit să folosesc limbajul lui destul de formal, inclusiv limbajul corpului, să port hainele pe care le purta el etc
Tudor este îndrăgostit de Selda şi încearcă să o protejeze; cum ai găsit echilibrul între vulnerabilitatea unui băiat de 15 ani şi instinctul lui de protector, mai ales într-o situaţie de criză?
Tudor este îndrăgostit de Selda, iar în acelaşi timp este un adolescent vulnerabil. M-am gândit că iubirea pentru Selda este atât de puternică încât îl determină pe Tudor să acţioneze cu înţelepciune în situaţii de criză. Cumva, această iubire îl schimbă în bine. Pentru mine nu a fost greu să mă gândesc la asta, pentru că am ales să privesc lucrurile cu inima. Tudor ar face orice pentru siguranţa Seldei şi este capabil să renunţe la propriile opinii pentru ea, dat fiind faptul că, în timpul unui argument, se uită mereu la Selda, căutându-i constant validarea.
Cum ai construit relaţia cu Meryem Yeliz Mustafa, astfel încât să se simtă pe ecran atât emoţia primei iubiri, cât şi presiunea diferenţelor culturale şi a pericolelor care apar în poveste?
Când ne-am cunoscut prima oară, aveam impresia că are o problemă cu mine, dar probabil era doar foarte sarcastică. După ce am început să ne cunoaştem mai bine şi să lucrăm împreună, am ajuns să ne înţelegem foarte bine. Suntem amândoi născuţi în august… Aşadar, chimia a fost inevitabilă, iar cu ajutorul chimiei pe care am construit-o între noi am reuşit să aducem emoţia primei iubiri şi să o transmitem pe ecran.
Povestea atinge şi tema comunităţii tătare şi a diferenţelor de mentalitate; a contat pentru tine să înţelegi mai mult din acest context ca să ştii cum se raportează Tudor la lumea Seldei?
Pentru mine a contat foarte mult să înţeleg felul în care tătarii gândesc şi diferenţele de mentalitate. Tudor se raportează la Selda şi la cultura ei ca la propria lui familie. El o iubeşte pe Selda, iar pentru el altceva nu mai contează.
Nu avusesem contact cu comunitatea tătară înainte de a juca în filmul „Kizim”, deşi sunt foarte mulţi artişti tătari talentaţi. Am aflat că sunt foarte uniţi în comunitate şi că au abilitatea de a-şi păstra obiceiurile vechi. Cred că avem multe de învăţat de la ei.
Dacă te gândeşti la adolescenţii de azi, ce crezi că vor recunoaşte cel mai uşor în Tudor: felul în care comunică pe telefon, modul în care iubeşte sau felul în care încearcă să facă bine şi totuşi greşeşte? Dar în celelalte personaje?
Noi comunicăm foarte mult pe social media şi nu ne mai sunăm neapărat. Cred că acesta este unul dintre lucrurile în care adolescenţii se vor regăsi cel mai uşor în Tudor. Deşi, la drept vorbind, Tudor nu stă foarte mult pe telefon, îl are în permanenţă în mână. Este pur şi simplu o obişnuinţă. Sunt o excepţie băieţii care iubesc ca Tudor. El este băiatul exemplar, acel „lover boy” din cărţi, dar de o sută de mii de ori mai cuminte.
Care a fost cea mai dificilă scenă pentru tine, fie emoţional, fie tehnic, şi ce ai învăţat din felul în care ai reuşit – sau ai ratat iniţial – să o joci? Dar cea mai frumoasă sau amuzantă?
Sincer să fiu, pentru mine cea mai complicată secvenţă, din punctul de vedere al încărcăturii emoţionale, a fost cea din service, cu mecanicii. Spectatorii care vor vedea filmului vor înţelege perfect de ce. Ţin minte că am filmat până dimineaţa. Am intrat în service pe întuneric şi am ieşit pe lumină. Cea mai amuzantă a fost o secvenţă în care veneau mecanicii şi ne prindeau, iar noi eram în maşină. Amuzantă pentru noi pe platou, pentru că în film este dramatică. Ţin minte că făcusem nişte glume chiar înainte să se dea „acţiune”, iar apoi ne apuca râsul, în loc să fim speriaţi de mecanici.
Ce ţi-a oferit Radu Potcoavă, ca regizor, în lucrul cu tine: mai multă libertate să improvizezi ca adolescent sau indicaţii foarte precise, pe care să le urmezi milimetric? Cum a fost colaborarea voastră şi cum priveşti acum perioada de filmare?
Radu Potcoavă mi-a oferit foarte multă libertate pentru a putea improviza şi a pune propria amprentă asupra personajului Tudor. Asta mi-a plăcut foarte mult şi am apreciat la Radu! Bineînţeles că au fost şi secvenţe în care îmi explica milimetric indicaţiile pe care să le urmez, şi câteodată îmi zicea „nu, nu, nu” când îi mai propuneam ceva legat de personaj. Practic, mă lua „din bălării” şi mă punea pe drumul corect. Îl respect maxim pe Radu Potcoavă şi sper să mai lucrez cu el. Îi mulţumesc că a avut încredere în mine şi m-a lăsat să vin cu propuneri noi care l-au modelat pe Tudor.
După această experienţă, cum vezi mai departe drumul tău: vrei să rămâi aproape de cinema şi de actorie? Cum te pregăteşti pentru asta?
Deşi nu este vorba de un debut în lumea filmului, practic, filmul „Kîzîm’’ este un pas important pe drumul pe care l-am ales! Mai departe, aş vrea să mă dedic actoriei, pentru că mă pasionează foarte mult! Vreau să rămân foarte aproape de cinema şi actorie. Învăţând craft-ul ăsta atât de complex, informându-mă, văzând o grămadă de filme de referinţă etc, voi aştepta orice oportunitate care se iveşte şi o voi fructifica pe cât de mult posibil.
Ce îţi place, ce te atrage şi ce te motivează cel mai mult în actorie?
Ce îmi place cel mai mult în actorie este libertatea pe care o ai şi oportunitatea de a te cunoaşte pe tine însuţi cum nu ai mai făcut-o niciodată. Ce mă atrage cel mai mult este abilitatea de a experimenta mai multe personalităţi, de a trece prin diferite filtre emoţionale care te ajută să înţelegi mai bine psihologia, să empatizezi cu ei şi cu problemele lor. Cel mai mult mă motivează gândul de a ajunge să filmez şi să fac parte din producţii mari internaţionale, precum şi şansa de a lucra cu oameni importanţi în domeniul cinematografiei.
Ce ai vrea să ştie spectatorii despre film, să fie şi mai interesaţi să îl vadă la cinema?
Aş vrea ca spectatorii să ştie ca în film iubirea trece de orice barieră într-un final, indiferent de tradiţii, credinţe şi orice alte obstacole.
Publicul ar trebui să ştie că este un film despre iubirea care luptă să supravieţuiască şi să vină să vadă cât de diferiţi sunt oamenii şi ce pot ajunge să facă din cauza disperării, stresului, convingerilor personale sau a circumstanţelor dificile. Consider că filmul „Kizim” este pentru TOŢI! Şi TOŢI ar trebui să meargă la cinema să îl vadă, pentru că nu vor regreta.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
