Avocatul Alexandru Dimitriu, care este deputat din partea USR, afirmă, vineri seară, că motivarea CCR în cazul ”amendamentului Fritz” din Legea ANI este ”o construcţie ridicată pas cu pas ca să ajungă la un rezultat stabilit dinainte, în care Curtea se contrazice singură de patru ori în acelaşi document”. CCR arată cî încetarea mandatului primarului nu ar reglementa o sancţiune personală aplicabilă titularului, ci doar ar înceta o funcţie viciată prin fapta titularului ei. ”Cu alte cuvinte, nu se pedepseşte omul, ci se vindecă funcţia, ceea ce în lumea reală sună cam ca şi cum nu i-ai lua permisul şoferului, ci ai vindeca maşina de amintirea unei depăşiri”, a mai transmis Dimitriu. Acesta afirmă, de asemenea, că tot în textul motivării Curtea recunoaşte ea însăşi că nu are niciun text de lege pe care să se sprijine.
”Am citit motivarea de la un capăt la altul şi nu am găsit o decizie discutabilă, ci o construcţie ridicată pas cu pas ca să ajungă la un rezultat stabilit dinainte, în care Curtea se contrazice singură de patru ori în acelaşi document”, scris, vineri seară, pe Facebook, avocatul Alexandru Dimitriu, care este deputat USR.
Potrivit acestuia, CCR începe prin a cita propria Decizie 9 din 1994, aceea care spune că, atunci când o lege nouă schimbă starea legală anterioară, efectele deja produse din raportul vechi nu mai pot fi modificate, iar a decide altfel ar însemna încălcarea principiului neretroactivităţii.
”O citează, o aprobă, o foloseşte ca temelie a raţionamentului, iar câteva pagini mai încolo hotărăşte exact pe dos, fără să se obosească să explice ce anume face cazul lui Dominic Fritz atât de special încât regula să nu i se aplice. Merge mai departe şi, când analizează articolul 25, scrie limpede că avem de-a face cu două sancţiuni administrative aplicate titularului funcţiei, demnităţii sau mandatului, pentru ca apoi, ajungând la norma care îi ia efectiv mandatul primarului Timişoarei, să susţină că aceasta nu ar reglementa o sancţiune personală aplicabilă titularului, ci doar ar înceta o funcţie viciată prin fapta titularului ei”, arată Dimistriu.
Acesta apreciază că ”nu se pedepseşte omul, ci se vindecă funcţia, ceea ce în lumea reală sună cam ca şi cum nu i-ai lua permisul şoferului, ci ai vindeca maşina de amintirea unei depăşiri”.
”Numai că mandatele nu comit conflicte de interese, oamenii le comit, iar cel care rămâne pe drumuri nu e mandatul, ci primarul ales de două ori de timişoreni”, a mai transmis avocatul.
Potrivit acestuia, ”ca să nu se simtă lipsa de logică, Curtea îşi repetă şi propria formulă consacrată, aceea că neretroactivitatea are o valoare absolută şi că legiuitorul nu poate institui nicio derogare de la ea, pentru ca la câteva paragrafe distanţă să pună acest principiu absolut pe un cântar faţă de integritatea funcţiei publice şi să constate că a doua atârnă mai greu”: ”Or, absolut înseamnă tocmai că nu se pune pe cântar, iar din clipa în care l-au aşezat acolo au recunoscut singuri că nu mai era absolut”.
”Şi abia acum vine partea şi mai spectaculoasă. Pentru a justifica întreaga construcţie, Curtea se sprijină pe articolul 6 alineatul 6 din Codul civil, dar nu îl aplică, ci scrie în motivare, cu două cuvinte în latină, «ad similis», adică prin asemănare. Motivul e simplu: acel articol enumeră limitativ situaţiile în care legea nouă poate prinde efectele viitoare ale unor raporturi vechi, adică starea civilă, capacitatea persoanei, căsătoria, filiaţia, adopţia, obligaţia de întreţinere, proprietatea şi vecinătatea, iar integritatea funcţiei publice nu apare acolo nicăieri. Prin acele două cuvinte, Curtea recunoaşte ea însăşi că nu are niciun text de lege pe care să se sprijine şi împrumută unul care nu i se potriveşte, ca să ia mandatul unui primar”, a mai transmis deputatul USR.
Potrivit acestuia, în Codul civil, la articolul 10, ”scrie negru pe alb că legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege”: ”Adică exact ce le era interzis să facă: o sancţiune nu se dă niciodată prin asemănare. Curtea nu a uitat articolul 10 din întâmplare, l-a ocolit, pentru că dacă îl citea nu mai avea cum să scrie decizia asta”.
”Nu mai vorbim de interpretare, ci de improvizaţie, iar improvizaţia a fost scrisă pentru un singur om, deşi de mâine se poate folosi împotriva oricui, pentru că din ea rezultă că orice faptă din trecut poate primi o pedeapsă nouă atâta timp cât cineva găseşte un interes public care ar continua să fie afectat. În România nu mai există trecut încheiat, există doar un prezent care se rescrie ori de câte ori convine celui care are majoritatea. Iar preţul nu îl plăteşte Dominic Fritz, ci fiecare om care va afla, într-o dimineaţă oarecare, că regula după care a trăit ieri a fost schimbată azi”, a mai transmis avocatul.
Curtea Constituţională a României a publicat, vineri seară, motivarea deciziei de constituţionalitate privind ”amendamentul Fritz” din Legea ANI, motivând că noua normă încheie un mandat ”a cărui integritate a fost afectată”.