Regizorul Tony Gatlif, realizatorul filmului „Gadjo Dilo”, a decedat la vârsta de 77 de ani, a anunţat familia sa agenţiei AFP vineri dimineaţă. Pictor vesel şi dezordonat al exilului şi al lumii ţigăneşti, el a câştigat, printre altele, premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes, în 2004, pentru filmul său „Exils”. Regizorul a murit la Arles (Bouches-du-Rhône) din cauza unor probleme de sănătate, în timp ce lucra la un proiect de film istoric.
Născut în 1948 la Alger, dintr-un tată kabyl şi o mamă ţigancă, Tony Gatlif a păstrat din plecarea sa de la vârsta de 12 ani o viziune cutremurătoare care îi va bântui opera cinematografică. Îşi amintea de „haosul din port pe care îl vedeam fără să-l înţeleg: tot poporul desculţ părăsind Algeria”. Tony Gatlif a cunoscut violenţa şi rătăcirea după plecarea sa în Franţa.
Tony Gatlif („Latcho Drom”, „Gadjo Dilo”, „Geronimo”, „Tom Medina”) şi-a dedicat viaţa celebrării muzicii şi libertăţii specifice culturii ţigăneşti, prin filme care iau forma unor căutări sau rătăciri, vesele şi dezlănţuite, cu un subtext social. Într-o notă mai sumbră, el a abordat tema genocidului ţiganilor în filmul „Liberté” din 2009.
În 2025 a fost lansat „Ange”, ultimul lungmetraj al unui regizor remarcat încă de la început la Festivalul de la Cannes. Filmul său era plin de momente strălucitoare şi de maxime incisive, considera Le Figaro, care regăsea în el acel parfum de libertate, brut şi puternic, specific operei lui Gatlif.
Acest regizor cu chipul brăzdat de riduri şi cu o poezie brută a contribuit la lansarea carierei lui Romain Duris, oferindu-i un rol în filmul „Gadjo Dilo” (1997). Partenera sa a fost regretata Rona Hartner. Pe Instagram, actorul a publicat o fotografie a cineastului, însoţită de mesajul: „Latcho drom, moro dad”. O expresie în limba romani care înseamnă „drum bun, tată”, o aluzie la unul dintre filmele lui Tony Gatlif, lansat în 1993.
„Tony Gatlif era atras de căile neobişnuite, de graniţele care se estompează, de vieţile pe care le observăm prea puţin. Filma muzica, mişcarea, exilul şi libertatea cu o energie care îi era proprie”, a declarat ministra Culturii, Catherine Pégard, pe X.