În decurs de o săptămână vor avea loc două runde de alegeri pe două continente, ale căror rezultate ar putea avea consecinţe profunde pentru întreaga lume. Printr-o coincidenţă a calendarului electoral, milioane de alegători aflaţi la o distanţă de aproximativ 10.000 de km unii de ceilalţi se vor uni pentru a-şi exercita drepturile democratice la câteva zile distanţă. Alegătorii din Israel se vor prezenta la urne marţi pentru a alege un nou parlament, iar pentru o săptămână, marţea viitoare, alegătorii din Statele Unite vor alege un nou Congres, relatează BBC.
CITEȘTE ȘI Israelienii sunt aşteptaţi la urne marţi pentru cele mai importante alegeri din ultimii ani
Un fost preşedinte al Congresului SUA, Tip O’Neill, ar fi spus cândva că „toată politica este locală”. Însă consecinţele acestor alegeri vor fi, fără îndoială, globale, pentru că aceste scrutinuri nu sunt doar apropiate calendaristic, ci sunt strâns legate între ele.
Viitoarea guvernare a Israelului va avea un impact de durată asupra Orientului Mijlociu şi asupra războaielor care fac ravagii în întreaga regiune. Iar orice schimbare a hărţii electorale a Americii ar putea influenţa nu doar acele războaie, ci şi viitorul economiei globale.
Între cele două există o legătură fizică: grupul de lobby „Republicans Overseas Israel” estimează că aproximativ jumătate de milion de israelieni cu paşapoarte americane pot vota în ambele scrutinuri. Marc Zell, preşedintele grupului, a afirmat că aceşti alegători ar putea influenţa cursele electorale strânse din SUA, cum ar fi cea pentru un loc în Senat din Michigan, în cadrul căreia a estimat că vor fi exprimate 10.000 de voturi prin corespondenţă din Israel. „Ei pot face cu adevărat diferenţa”, a declarat el pentru BBC.
Însă legătura politică este probabil mai profundă şi cea mai acută în ceea ce priveşte războiul SUA-Israel împotriva Iranului. Atacul aerian masiv, care a început în februarie, a distrus numeroase ţinte militare şi a ucis o mare parte din conducerea Iranului. Totuşi, acesta nu a reuşit să răstoarne regimul, care a ripostat cu forţă în întreaga regiune a Golfului şi a preluat controlul asupra Strâmtorii Ormuz şi asupra resurselor energetice care treceau prin aceasta.
PROBLEMA IRANULUI
Simplul fapt al alegerilor a influenţat deja procesul decizional.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a folosit campania electorală pentru a promova posibilitatea lansării unui nou atac asupra Iranului. El a făcut noi afirmaţii – fără a furniza dovezi – cu privire la ameninţarea nucleară a Iranului, insistând din nou că regimul islamic trebuie răsturnat. Scopul său: să-şi consolideze reputaţia de lider în domeniul securităţii, care a suferit o lovitură puternică după atacurile mortale din 7 octombrie asupra Israelului, conduse de Hamas.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a alimentat, la rândul său, speculaţiile privind noi atacuri asupra Iranului prin susţinerea campaniei de realegere a lui Netanyahu, afirmând că cei doi ar trebui să „termine curând treaba” în Iran.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor ameninţărilor, au existat şi informaţii contradictorii potrivit cărora Trump ar fi intervenit pentru a-l împiedica pe Netanyahu să atace Iranul înainte de ziua alegerilor, temându-se că o nouă creştere a preţurilor la energie le-ar reaminti alegătorilor americani de războiul său nepopular.
Ar putea, aşadar, un atac asupra Iranului să fie amânat până după alegeri? Presa israeliană abundă în speculaţii potrivit cărora Netanyahu ar putea încerca să-şi asigure supravieţuirea politică atacând Iranul în calitate de prim-ministru interimar după alegeri. El ar pleda, conform acestei teorii, pentru un guvern de unitate naţională – din care să facă parte şi el – în locul unei coaliţii între partidele de opoziţie.
Netanyahu este considerat de mult timp un mare supravieţuitor al scenei politice israeliene. Dacă ar pierde puterea, s-ar confrunta cu o anchetă oficială privind acţiunile sale dinaintea atacurilor din 7 octombrie şi cu reluarea procedurilor judiciare legate de acuzaţiile de corupţie. Această speculaţie este atât de reală, încât rivalul lui Netanyahu, fostul şef al armatei Gadi Eisenkot, a exclus deja să se alăture vreunui guvern de uniune. La fel ca toţi politicienii israelieni din mainstream, Eisenkot vede Iranul ca o ameninţare existenţială pentru Israel şi susţine acţiunea militară împotriva regimului islamic. Dar el a avertizat în mod explicit în privinţa escaladării războiului în scopuri politice.
TRUMP, ÎN MODUL „MOŞTENIRE”
Cu siguranţă, Trump ar putea fi mai dispus să atace Iranul după alegerile de la jumătatea mandatului, dacă nu va mai fi constrâns din punct de vedere electoral şi va spera să se retragă din război cu acest ultim efort. Unii analişti consideră că Iranul este atât de slăbit economic din cauza războiului şi a sancţiunilor economice, încât o nouă rundă de lovituri militare ar putea încuraja iranienii să răstoarne regimul. Alţii văd în aceasta încă o iluzie. Este o strategie care a eşuat în repetate rânduri, dar care încă are credibilitate la Washington.
„După alegerile de la jumătatea mandatului, va intra în «modul moştenire»”, a comentat un diplomat occidental bine informat. „Va dori să-şi demonstreze iniţiativa în orice chestiune care nu ţine de impasul de pe plan intern”, a arătat el.
În Israel există un consens larg în rândul majorităţii partidelor cu privire la ameninţarea reprezentată de Iran şi la necesitatea de a-l ţine sub control. Dar dacă alegătorii vor alege un nou guvern, s-ar putea să aibă un prim-ministru mai puţin implicat politic şi personal în noi atacuri.
În aceste circumstanţe, Trump a sugerat că şi gândirea sa s-ar putea schimba. „Dacă Israelul are un lider nepotrivit, adică oricine altcineva în afară de Bibi (Netanyahu), America va trebui să se ocupe singură de această sarcină, iar eu nu sunt dispus să fac asta”, a scris el pe reţelele sociale.
Nu este de mirare că factorii de decizie de la Teheran au urmărit sondajele de opinie din SUA la fel de atent ca orice analist din cercurile politice de la Washington. Riscul, desigur, este că orice atacuri post-electorale ar arunca Orientul Mijlociu într-un nou haos dacă Iranul va riposta cu duritate.
Atât în public, cât şi în privat, oficialii iranieni au ameninţat că vor lovi aeroporturi, conducte, cabluri submarine, instalaţii energetice, staţii de desalinizare, precum şi baze militare şi nave de război americane. Ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, a scris în Financial Times că noi atacuri ar pune „vieţile civililor şi bunăstarea tuturor statelor din regiune, precum şi economia globală, într-un mare pericol”.
TOTUL SE REDUCE LA ECONOMIE
Cele două scrutinuri se întrepătrund din nou în jurul economiei globale. Accesibilitatea şi costul vieţii au dominat campania electorală pentru alegerile de la jumătatea mandatului, probleme agravate de războiul lui Trump, care a dus la creşterea preţurilor pe măsură ce Iranul a blocat fluxul de energie prin Strâmtoarea Ormuz.
Economia a fost, de asemenea, o temă electorală în Israel, unde alegătorii se confruntă cu costuri ridicate şi salarii mici. Dar şi aici războiul joacă un rol important, cheltuielile de apărare în creştere exercitând o presiune şi mai mare asupra finanţelor publice.
Trump a încercat să-i liniştească pe alegători înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului. A ridicat sancţiunile împotriva Rusiei, sperând în zadar că, prin importul de motorină de la Moscova, preţurile ar putea scădea semnificativ. A adoptat o poziţie dură faţă de Ucraina, solicitând conducerii acesteia să facă concesii în speranţa – de asemenea, până acum în zadar – de a revendica o victorie în politica externă.
Însă furia republicanilor faţă de strategia sa controversată este în creştere. Senatorul Thom Tillis din Carolina de Nord, un critic frecvent al lui Trump, a declarat pentru CBS News: „Dacă preşedintele doreşte cu adevărat să reducă preţurile la energie, poate face acest lucru rezolvând problema Iranului, nu făcându-i o favoare substanţială lui Vladimir Putin”.
Una dintre consecinţele războiului cu Iranul – alături de operaţiunile militare ale Israelului în Gaza şi în Cisiordania ocupată – este faptul că sprijinul tradiţional bipartizan din SUA s-a fracturat. Abdul El-Sayed, candidat democrat de stânga la Senat în Michigan, îşi bazează campania pe reducerea ajutorului militar acordat Israelului. „Un aliat care îţi ia banii pentru a te împinge în războaie pe care nu ar trebui să le duci nu este un aliat”, a declarat el pentru ABC News.
IPOTEZE DE LUCRU PENTRU VIITORUL OMENIRII
Iniţial, SUA şi Israelul au atacat Iranul pentru a-i distruge rachetele balistice, a-i reduce capacitatea nucleară, a-i slăbi sprijinul acordat miliţiilor aliate şi chiar a răsturna întregul regim. De atunci, obiectivele de război s-au schimbat, urmărindu-se redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
Brad Lander, candidat democrat la Congres în New York, care se situează, de asemenea, în aripa stângă a partidului său, a ales chiar să se deplaseze în Cisiordania cu doar câteva zile înainte de alegeri. El i-a ajutat pe palestinieni să culeagă măsline şi a fost reţinut pentru scurt timp de forţele israeliene, toate acestea constituind muniţie electorală pentru conturile sale de pe reţelele sociale. În istoria politicii americane, acest lucru nu este normal. Chiar şi Netanyahu avertizează că, în viitor, Israelul ar putea fi nevoit să supravieţuiască fără „pătura de siguranţă” oferită de SUA.
Desigur, dacă premierul israelian ar pierde, plecarea sa ar pune capăt unei relaţii de prietenie tensionate, în care Trump a avut o atitudine oscilantă. Săptămâna trecută, preşedintele l-a numit pe omologul său israelian un „mare premier războinic”. În timpul verii, a spus că Netanyahu este „al naibii de nebun”. Un nou lider israelian ar trebui să construiască o nouă relaţie cu un preşedinte american aflat la sfârşitul mandatului, o dinamică cu totul diferită.
Dacă democraţii ar câştiga un control mai mare în Congres, acest lucru ar putea pune o oarecare frână sprijinului necondiţionat al SUA pentru Israel. Congresul dispune de puteri tradiţionale pe care le poate folosi pentru a limita cheltuielile militare. De asemenea, ar putea reduce ajutorul militar acordat Israelului. Însă, în calitate de preşedinte, Trump şi-ar păstra o putere executivă semnificativă – şi dreptul de veto – pentru a continua să conducă conflictul aşa cum consideră de cuviinţă.
Decizia luată de Israel şi SUA de a intra în război cu Iranul la începutul acestui an a transformat economia globală şi geopolitica internaţională. Alegerile pe care le vor face alegătorii din ambele ţări în zilele următoare ar putea determina direcţia în care lumea se va îndrepta în viitor.