Paul Cézanne şi-a câştigat renumele pictând mere şi munţi. Însă miercuri seara, tabloul oarecum auster al artistului, reprezentând un adolescent în costum, a devenit una dintre cele mai scumpe opere ale lui Cézanne vândute vreodată la licitaţie, după ce a fost adjudecat la Sotheby’s New York pentru 111 milioane de dolari, inclusiv comisioanele.
„Arlequin” (1888-90), un tablou plin de culoare care înfăţişează un tânăr îmbrăcat într-un costum cu model în romburi roşii şi negre, a fost scos la licitaţie la Sotheby’s în cadrul licitaţiei de seară dedicate colecţiei Blaquier-Arrieta. Tabloul a fost adjudecat la suma de 99 de milioane de dolari.
Tabloul nu a reuşit să depăşească recordul anterior de 137,8 milioane de dolari stabilit de „La Montagne Sainte-Victoire” (1888-90), care a fost vândut la Christie’s în 2022, făcând parte din colecţia lui Paul Allen, cofondatorul Microsoft. Cu toate acestea, după ce licitatorul Oliver Barker a vândut „Arlequin” în această seară, a urmat o rundă de aplauze.
Sotheby’s nu a publicat o estimare pentru tabloul „Arlequin” înainte de licitaţie, deşi se preconiza că acesta va aduce încasări de aproximativ 120 de milioane de dolari.
Personajul din tablou este fiul lui Cézanne, Paul, îmbrăcat în arlechin, personajul năzdrăvan din teatrul italian „commedia dell’arte”. El poartă o pălărie ascuţită şi un guler alb elaborat şi ţine în mână un baston subţire în timp ce păşeşte pe o podea puternic înclinată. Pentru cineva îmbrăcat ca un personaj comic, pare surprinzător de serios.
Cézanne a pictat tabloul la Paris între 1888 şi 1890, perioadă în care experimenta cu o serie de subiecte teatrale. Grupul cuprinde doar patru tablouri, iar „Arlequin” este singurul care se află încă în colecţie privată. Celelalte se află în muzee, printre care Galeria Naţională de Artă din Washington, D.C., Muzeul de Artă Pola din Japonia şi Muzeul Puşkin din Moscova.
Tabloul are o istorie destul de bogată. A trecut prin mâinile mai multor mari negustori de artă din perioada de început a pieţei de artă modernă, printre care Ambroise Vollard şi Paul Rosenberg, înainte de a intra în colecţia lordului Victor Rothschild în anii 1930. Fiul său, lordul Jacob Rothschild, l-a moştenit ulterior, iar în 1975 a fost vândut prin intermediul Galeriei Lefevre din Londra colecţionarilor argentinieni Carlos Pedro Blaquier şi Nelly Arrieta de Blaquier.
Înainte de a pleca în Argentina, tabloul a fost expus în cadrul unor expoziţii importante la Muzeul de Artă Modernă din New York în 1929, la Muzeul Metropolitan de Artă în 1952 şi la Galeria Tate din Londra în 1954. După ce familia Blaquier l-a achiziţionat, acesta a dispărut aproape complet din ochii publicului timp de jumătate de secol.