Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu, cercetător în sisteme de sănătate la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a explicat pentru News.ro, în contextul intenţiei preşedintelui interimar al CNAS de a extinde baza de contribuabili la sistemul public de sănătate prin introducerea unor mecanisme de plată pentru persoanele neasigurate care nu beneficiază de scutiri, că discuţia legată de baza de contributori îngustă este una legitimă în România, însă ea trebuie pornită cu datele pe masă, în sensul în care trebuie verificat concret ce fel de categorii sunt cuprinse în segmentul de 2,9 milioane de români care nu sunt asiguraţi, câţi ar putea de fapt în realitate să plătească aceste asigurări şi câţi nu.
CITEȘTE ȘI Persoanele fără venituri să fie obligate să plătească asigurări de sănătate, cerinţă avansată de CNAS / Românii plecaţi din ţară, suspectaţi că revin pentru servicii medicale / Larisa Mezinu-Bălan: Eu nu înţeleg cum trăiesc aceşti oameni
”Discuţia aceasta legată de baza îngustă de contribuitori este una care persistă în sistemul nostru de sănătate şi este una legitimă. Din punctul meu de vedere, instrumentul pe care îl alege Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu este cel mai bun sau este chiar am putea să spunem cel mai slab, respectiv plata care să fie impusă unor oameni despre care nu ştim dacă au venituri sau nu au venituri.
Aşadar, cred că primul lucru de la care ar trebui să începem este să pornim cu datele pe masă. Câte dintre aceste 2,9 milioane de persoane neasigurate se regăsesc în categoriile de oameni care sunt în diasporă? Câţi dintre ei nu au niciun fel de venit? Câţi din ei trăiesc din agricultura de subzistenţă? Câţi dintre ei sunt plătiţi la negru? Aşadar, ar trebui să pornim cu nişte cifre concrete pe masă pentru a vedea care este magnitudinea problemei pe fiecare din aceste categorii. Pentru că, aşa cum am spus, această îngrijorare vizavi de sustenabilitatea Fondului Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate este legitimă. De asemenea, principiul obligativităţii este unul prevăzut în lege”, a explicat Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu.
Măsura care presupune introducerea unor mecanisme prin care cei fără venituri să fie obligaţi să plătească asigurări de sănătate loveşte în caracterul echităţii între contributori, spune Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu. Măsura îi afectează inclusiv pe cei din mediul rural şi din comunităţile vulnerabile, mai spune expertul în sisteme de sănătate.
”Mai este un lucru care este la fel de important şi care este prevăzut în legislaţie, respectiv echitatea între contribuitori, pentru că această măsură loveşte în acest caracter al echităţii. Şi vorbind de echitate, aş spune că unele dintre dezavantajele pe care propunerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate le are sunt legate tocmai de echitate, pentru că această măsură îi loveşte pe cei mai săraci, pe cei din mediul rural, pe muncitorii informali, pe oamenii din comunităţile vulnerabile. Iarăşi nu ştim în ce măsură, pentru că nu avem nişte cifre ca să ştim că din cei 2,9 milioane x% se regăsesc în aceste categorii şi y% sunt diaspora sau au economii.
În România avem o problemă cu ceea ce se numeşte „out of pocket payments”, spune Dr. Ungureanu, adică sumele plătite din buzunar pentru servicii de sănătate. De asemenea, mai spune acesta, este foarte important aspectul legat de întărirea finanţării serviciilor preventive şi asistenţei medicale primare şi a celei din Ambulator. România plăteşte preponderant servicii preventive, explică acesta. Ineficienţele din sistem, precum decontările fictive, trebuie scoase la suprafaţă, mai precizează acesta.
”Pe de altă parte, trebuie să fim atenţi la câteva lucruri: protecţia financiară a cetăţenilor din România. Şi sunt analize realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care arată că în România deja noi avem o problemă cu sumele plătite din buzunar pentru servicii de sănătate. În engleză este termenul de „out of pocket payments.”
Deci avem un risc şi mai mare de a avea o protecţie financiară scăzută. Şi iarăşi, consider că dacă focusul este pe sustenabilitate, ar trebui să fim conştienţi de următorul lucru: finanţarea sistemelor de sănătate nu înseamnă doar ceea ce se colectează de la persoane, asigurate, neasigurate. Înseamnă trei componente. Înseamnă, în primul şi în primul rând, această colectare de care vorbeşte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, înseamnă apoi punerea împreună a riscurilor, pentru că sistemele sociale de asigurări de sănătate se bazează pe câteva principii, şi unul din ele, unul dintre principiile de bază este solidaritatea, respectiv plătesc şi când nu sunt bolnav şi beneficiază altcineva şi în momentul în care mă voi îmbolnăvi, voi beneficia de serviciile pentru care am plătit. Şi a treia componentă este achiziţia de servicii sau cumpărarea de servicii şi cred că este foarte important şi am văzut că face paşi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dar este foarte important să ne concentrăm şi asupra acestui al treilea element, pentru că atâta vreme cât noi încă facem paşi foarte mici înspre achiziţia strategică de servicii de sănătate, e posibil să nu ajungem unde trebuie.
La ce se referă acest termen de „strategic purchasing” sau achiziţia strategică de servicii de sănătate? Să plătim ceea ce se ştie că este mult mai eficient şi am văzut că diagnosticul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este corect şi îl vedem peste tot şi în strategia naţională de sănătate, respectiv faptul că România plăteşte preponderent servicii curative şi în condiţiile în care nu plăteşte suficient de mult serviciile preventive şi asistenţa medicală primară şi asistenţa medicală ambulatorie. Aşadar, eforturile cele mai mari trebuie să fie făcute acolo în a avea o achiziţie strategică de servicii de sănătate şi în al doilea rând în a scoate la suprafaţă care sunt ineficienţele, pentru că vedem că, din păcate, încă şi vedem asta la ştiri, încă sunt situaţii în care se fac decontări fictive, sunt situaţii în care se face risipă. Aşadar, nu ar trebui să omitem faptul că în finanţarea sistemelor de sănătate avem colectarea fondurilor dar avem şi punerea împreună a riscurilor şi apoi achiziţia de servicii de sănătate” a explicat Dr. Ungureanu.
Un alt aspect pe care îl evidenţiază Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu este necesitatea de scoatere la suprafaţă a situaţiilor în care se munceşte la negru, spune acesta. Sunt situaţii în care nu se colectează suficient, şi nu numai la fondul de sănătate, spune acesta. Este vorba şi despre contribuţii în plus la sistemul de pensii, impozit pe venit, care s-ar câştiga odată cu identificarea celor care muncesc la negru.
„Referitor la cât la sută din cele 2,9 milioane se regăsesc în fiecare din categorii, respectiv diaspora, oameni fără venituri, grupuri vulnerabile, persoane care nu lucrează, aşadar care lucrează, dar n-au contracte. Deci e un alt lucru la care noi ar trebui să ne concentrăm şi autorităţile ar trebui să se concentreze, este tocmai scoaterea la suprafaţă a acelor situaţii în care este vorba de munca la negru, pentru că şi acelea sunt situaţii în care nu se colectează suficient şi dacă ne-am concentra mai mult acolo, beneficiile ar fi înmulţite, pentru că nu este vorba doar de contribuţia la sănătate, este vorba de impozit pe venit, contribuţii la sistemul de pensii, aşadar beneficiile ar fi şi mai ample pe întreaga societate”, a explicat pentru News.ro Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu, cercetător în sisteme de sănătate la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
