Pandemia de Covid-19 a fost cea mai gravă epidemie de boli infecţioase din istoria recentă, ucigând de două ori mai mulţi oameni în Statele Unite decât pandemia de gripă din 1918. Dar de ce revin pandemiile în actualitate? Impactul populaţiei asupra planetei are multe de-a face cu acest lucru, spun experţii.
Pandemiile – răspândirea globală a bolilor infecţioase – par să revină în actualitate. În Evul Mediu am avut Moartea Neagră (ciuma), iar după primul război mondial am avut gripa spaniolă. Zeci de milioane de oameni au murit din cauza acestor boli, arată News.ro
Apoi, ştiinţa a început să se impună, vaccinarea eradicând variola şi poliomielita aproape la fel. Antibioticele au devenit disponibile pentru a trata infecţiile bacteriene şi, mai recent, şi antiviralele.
Dar în ultimii ani şi decenii pandemiile par să revină. În anii 1980, am avut HIV/SIDA, apoi mai multe pandemii de gripă, SARS, iar acum Covid-19. Da, specialiştii spun că această boală încă nu s-a terminat.
Aşadar, de ce se întâmplă acest lucru şi putem face ceva pentru a evita viitoarele pandemii? Într-un articol publicat în The Conversation, pe 25 septembrie, un grup de specialişti din cadrul Şcolii de Sănătate Publică a Universităţii din Adelaide, Australia, oferă câteva posibile explicaţii.
Ecosisteme dezechilibrate
Ecosistemele sănătoase şi stabile furnizează servicii care ne menţin sănătoşi, cum ar fi aprovizionarea cu alimente şi apă curată, producerea de oxigen şi punerea la dispoziţie a spaţiilor verzi pentru recreere şi bunăstare.
Un alt serviciu esenţial oferit de ecosisteme este reglementarea bolilor. Atunci când natura este în echilibru – cu prădători care controlează populaţiile de ierbivore şi ierbivore care controlează creşterea plantelor – este mai dificil ca agenţii patogeni să apară într-un mod care să provoace pandemii.
Dar atunci când activităţile umane perturbă şi dezechilibrează ecosistemele – cum ar fi prin intermediul schimbărilor climatice şi al pierderii biodiversităţii – lucrurile merg prost.
De exemplu, schimbările climatice afectează numărul şi distribuţia plantelor şi animalelor. Pe măsură ce planeta se încălzeşte, ţânţarii purtători de boli se pot muta de la tropice în ceea ce erau climatele temperate şi pot infecta mai mulţi oameni în lunile care în mod normal sunt lipsite de boli.
Cercetătorii au studiat relaţia dintre condiţiile meteorologice şi transmiterea febrei dengue în China, iar constatările susţin aceeaşi concluzie la care au ajuns multe alte studii: este probabil ca schimbările climatice să expună mai mulţi oameni riscului de a se îmbolnăvi de febra denga.
Covid-19 nu va fi ultima pandemie, avertizează experţii
Pierderea biodiversităţii poate avea efecte similare prin perturbarea lanţurilor alimentare. În prima jumătate a secolului al XX-lea, când fermierii au defrişat pădurile din America de Sud pentru a lăsa vitele să pască, micuţii lilieci-vampir, care trăiesc în păduri şi se hrănesc cu sânge, au avut brusc la dispoziţie o mulţime de animale sedentare mari de care să se hrănească.
În timp ce liliecii-vampiri fuseseră ţinuţi în frâu de disponibilitatea limitată a hranei şi de prezenţa prădătorilor în ecosistemul echilibrat al pădurilor, numărul acestei specii a explodat în America de Sud.
Aceşti lilieci sunt purtători ai virusului turbării, care provoacă infecţii cerebrale letale la persoanele muşcate. Deşi numărul de decese cauzate de rabia transmisă de lilieci a scăzut dramatic în prezent datorită programelor de vaccinare din America de Sud, rabia cauzată de muşcăturile altor animale reprezintă încă o ameninţare globală.
Pe măsură ce dezvoltarea urbană şi agricolă afectează ecosistemele naturale, oamenii şi animalele domestice au din ce în ce mai multe oportunităţi de a se infecta cu agenţi patogeni care, în mod normal, ar fi prezenţi doar la animalele sălbatice – în special atunci când oamenii vânează şi mănâncă animale sălbatice.
Virusul HIV, de exemplu, a pătruns pentru prima dată în populaţiile umane de la maimuţele care au fost sacrificate pentru hrană în Africa şi apoi s-a răspândit la nivel mondial prin intermediul călătoriilor şi comerţului.
Între timp, se crede că liliecii sunt rezervorul iniţial al virusului care a cauzat pandemia Covid-19, care a ucis peste 7 milioane de oameni până în prezent.
Schimbările climatice pot afecta distribuţia animalelor purtătoare de boli, cum ar fi ţânţarii.
În cele din urmă, pandemiile vor continua să apară până când nu vom aborda eficient impactul nesustenabil pe care oamenii îl exercită asupra planetei.
Identificarea cauzelor principale
Factori precum schimbările climatice, pierderea biodiversităţii şi alte provocări globale sunt cauza ultimă (la nivel înalt) a pandemiilor. În acelaşi timp, contactul crescut între oameni, animale domestice şi animale sălbatice este cauza proximă (imediată).
În cazul HIV, în timp ce contactul direct cu sângele infectat al maimuţelor a fost cauza imediată, maimuţele au fost sacrificate doar pentru că un număr mare de oameni foarte săraci sufereau de foame – o cauză finală.
Distincţia dintre cauzele ultime şi cauzele apropiate este importantă, deoarece adesea sunt adresate doar cauzele apropiate.
De exemplu, oamenii pot fuma din cauza stresului sau a presiunii sociale (cauze finale ale apariţiei cancerului pulmonar), dar toxinele din fum sunt cele care provoacă cancerul (cauză imediată).
În general, serviciile de sănătate sunt preocupate doar de a împiedica populaţia să fumeze – şi de tratarea bolilor care rezultă – nu şi de eliminarea factorilor care îi determină să fumeze.
În mod similar, se abordează pandemiile prin izolări, purtarea de măşti, distanţarea socială şi vaccinări – toate măsurile care încearcă să oprească răspândirea virusului, dar se acordă mai puţină atenţie abordării cauzelor finale ale pandemiilor – poate până foarte recent.
Adesea sunt tratate cauzele apropiate ale bolii, dar nu şi cauzele ultime.
O abordare a sănătăţii la nivel planetar
Există o conştientizare crescândă a importanţei adoptării unei abordări de tip „sănătate planetară” pentru îmbunătăţirea sănătăţii umane.
Acest concept se bazează pe înţelegerea faptului că sănătatea umană şi civilizaţia umană depind de sistemele naturale înfloritoare şi de administrarea înţeleaptă a acestor sisteme naturale.
Prin această abordare, factorii determinanţi finali, precum schimbările climatice şi pierderea biodiversităţii, ar fi prioritari în prevenirea viitoarelor pandemii, în paralel cu colaborarea cu experţi din multe discipline diferite pentru a aborda cauzele apropiate, reducând astfel riscul general.
Abordarea sănătăţii planetare are avantajul de a îmbunătăţi simultan atât sănătatea mediului, cât şi sănătatea umană.
Un fapt încurajator ar fi o creştere a gradului de adoptare a predării conceptelor de sănătate planetară în cadrul ştiinţelor mediului, ştiinţelor umaniste şi ştiinţelor sănătăţii în multe universităţi.
Având în vedere că schimbările climatice, pierderea biodiversităţii, deplasarea populaţiei, călătoriile şi comerţul continuă să crească riscul de izbucnire a bolilor, este esenţial ca administratorii planetei din viitor să înţeleagă mai bine cum să abordeze cauzele ultime care generează pandemiile.
„Prima boală care m-a speriat”: Ce au învăţat medicii de la Covid-19 în timp ce se pregătesc pentru următoarea pandemie
Pandemia de Covid-19 a fost cea mai gravă epidemie de boli infecţioase din istoria recentă, ucigând de două ori mai mulţi oameni în Statele Unite decât pandemia de gripă din 1918.
De la sfârşitul pandemiei, mulţi medici spun că nu s-au simţit atât de vulnerabili în faţa problemelor de sănătate în cariera lor aşa cum au resimţit pandemia de Covid-19. Unii specialişti au lucrat în medii infecţioase, tratând, de exemplu, pacienţi cu HIV/SIDA, în anii când nu se ştiau prea multe despre această boală.
Este şi cazul dr. Faith Coleman, director al programelor de promovare a sănătăţii femeilor şi copiilor la NE Texas Public Health District, care spune că pandemia de Covid-19 i-a zdruncinat sentimentul de siguranţă.
„Este prima boală care m-a speriat personal”, spune medicul.
Pandemia de Covid-19 a venit cu lecţii în materie de pregătire şi reacţie, spune ea.
Una dintre aceste lecţii este că un răspuns eficient necesită cooperarea cetăţenilor şi a resurselor private, precum şi a resurselor guvernamentale şi academice. Fiecare individ alege dacă să fie parte a problemei sau parte a soluţiei. Fiecare persoană afectează alte persoane în sferele sale de contact direct sau indirect.
Acesta este motivul pentru care este important să cunoaştem problemele pentru a fi pregătiţi pentru o apărare puternică atunci când o altă tulpină sau un alt agent patogen mortal loveşte.
Este complicat, spune medicul, dar cercetarea în domeniul vaccinologiei şi al proceselor patologice „rămâne viguroasă şi riguroasă”, şi se desfăşoară cu zeci de mii de participanţi voluntari.
Cele mai strălucite minţi din medicină, din cele mai mari instituţii, fac brainstorming, verifică şi reverifică rezultatele între ele şi împărtăşesc fiecare fărâmă de cunoaştere obţinută.
„Scopul este să protejăm şi să consolidăm vieţile şi societatea”, spune medicul.
Ce au învăţat medicii din pandemie?
Pandemia de Covid-19 a condus la progrese extraordinare în vaccinologie. Acestea sunt cele mai mari progrese în medicină ale timpului nostru, la fel de schimbătoare şi determinante pentru viaţă ca dezvoltarea antibioticelor în secolul XX.
Răspunsul oamenilor de ştiinţă a demonstrat capacitatea comunităţii medicale de a aborda rapid o provocare majoră atunci când se confruntă cu o nevoie urgentă de sănătate publică.
Cu toate acestea, o altă lecţie se referă la fragilitatea la nivel naţional şi global a vaccinării, inclusiv la problemele legate de distribuirea şi primirea vaccinurilor.
„Comunitatea medicală nu se culcă pe lauri nici pentru o clipă pentru faptele sale de vitejie prin dezvoltarea vaccinurilor împotriva Covid-19. Suntem conştienţi de munca dificilă şi urgentă pe care o presupune ameninţarea necruţătoare a bolilor infecţioase”, adaugă specialistul.
Ce este proiectul NextGen?
Proiectul NextGen este planul pentru dezvoltarea vaccinurilor, care accelerează şi eficientizează dezvoltarea rapidă a următoarei generaţii de vaccinuri.
Sunt în curs de dezvoltare noi vaccinuri, care sunt active împotriva diferitelor părţi ale virusului care nu sunt vizate de serurile din prezent. Avantajele acestor abordări includ un răspuns imun mai durabil şi un timp de viaţă mai mare a vaccinului la temperaturi de frigider.
Obiectivul principal al următoarelor studii clinice (faza 2b) va fi îmbunătăţirea cu mai mult de 30% a eficacităţii vaccinului pe o perioadă de un an. Eficacitatea se bazează pe protecţia împotriva simptomelor Covid-19. Participanţii se vor autotesta săptămânal, folosind tampoane nazale. Infecţiile asimptomatice sunt obiectivul – secundar doar faţă de absenţa infecţiei.
O provocare dificilă pentru producătorii de vaccinuri este necesitatea de a avea o capacitate de vârf. Producătorii trebuie să fie capabili să producă sute de milioane de doze de vaccin în termen de 100 de zile de la debutul unei pandemii, conform propunerilor.
Pe măsură ce o pandemie scade, şi în perioadele dintre pandemii, cererea de vaccinuri scade dramatic. Industria se confruntă cu provocări în ceea ce priveşte menţinerea lanţurilor de aprovizionare cu materiale esenţiale. Procesele de fabricaţie care funcţionează la o scară mai mică decât cea pandemică necesită încă validarea de către autorităţile de reglementare din domeniul sănătăţii
Dacă rezultatele studiilor de fază 2 sunt promiţătoare, riscurile studiilor de etapă următoare scad dramatic. Acest lucru ar putea încuraja investiţiile private, care ar putea duce la dezvoltarea comercială.
„Durata actualei perioade interpandemice nu poate fi cunoscută, dar experienţa indică faptul că acest interval nu ar trebui irosit. Este o perioadă în care se pot acumula cunoştinţe despre imunologia vaccinurilor şi se poate restabili încrederea în vaccinuri”, mai spune medicul.
Editor : I.B.