La 5 decembrie 1994, Ucraina a semnat o serie de acorduri politice care ar garanta suveranitatea și independența țării în schimbul aderării la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP), scrie Kyiv Independent.
Semnat la Budapesta, memorandumul prevedea ca Ucraina să se debaraseze de arsenalul său nuclear în schimbul garanției SUA, Regatului Unit și Rusiei de a nu folosi mijloace economice și militare pentru a ataca țara.
La 20 de ani de la semnarea acordului, Rusia a lansat un război împotriva Ucrainei, ocupând Crimeea și părți din estul Ucrainei. După treizeci de ani, Rusia desfășoară în mod activ o ofensivă la scară largă împotriva Ucrainei, incendiind orașele și ucigând oamenii pe care a promis cândva că îi va proteja.
Umbra evenimentelor din 1994 bântuie Ucraina și astăzi.
În ciuda acordurilor, Ucraina nu a primit principalul beneficiu al renunțării la al treilea potențial nuclear din lume – securitatea. Mulți din Kiev cred că țara a fost presată să încheie un acord inegal de către părți care nu au avut nicio intenție să respecte ceea ce au semnat.
„Astăzi, Memorandumul de la Budapesta este un monument al lipsei de viziune în luarea deciziilor strategice în materie de securitate”, se arată în declarația Ministerului ucrainean de Externe înainte de cea de-a 30-a aniversare a acordului.
„Ar trebui să le reamintească actualilor lideri ai comunității euro-atlantice că construirea unei arhitecturi europene de securitate pe seama intereselor Ucrainei, în loc să le ia în considerare, este sortită eșecului.”
Cum a pierdut Ucraina totul
În urma prăbușirii Uniunii Sovietice, Ucraina a rămas cu 176 de rachete balistice intercontinentale, inclusiv 130 de rachete SS-19 Stiletto alimentate cu combustibil lichid și 46 de rachete SS-24 Scalpel alimentate cu combustibil solid, potrivit Nuclear Threat Initiative (NTI). De asemenea, Ucraina avea în arsenalul său între 1.514 și 2.156 de focoase nucleare strategice și între 2.800 și 4.200 de focoase nucleare tactice.
Cu toate acestea, Ucraina nu era destinată să își păstreze arsenalul nuclear.
Dispoziția privind statutul non-nuclear a fost consacrată în Declarația de suveranitate de stat a Ucrainei, adoptată de parlamentul ucrainean la 16 iulie 1990. Dispozițiile privind viitorul statut nuclear au fost, de asemenea, confirmate atunci când Ucraina a obținut independența în 1991.
În mai puțin de un an, Leonid Kravciuk, primul președinte al Ucrainei independente, a aprobat Protocolul de la Lisabona. Protocolul a completat Tratatul de reducere a armelor strategice (START I) semnat între Uniunea Sovietică și SUA în 1984. Statele Unite, Rusia, Belarus și Kazahstan au devenit, de asemenea, semnatare ale protocolului.
În conformitate cu Protocolul de la Lisabona, Ucraina, Belarus și Kazahstan s-au angajat să adere la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP), renunțând astfel la statutul lor nuclear.
La 5 decembrie 1994, Ucraina a semnat Memorandumul de la Budapesta. Conform documentului, țările semnatare – Regatul Unit, Rusia și Statele Unite – s-au angajat să fie garanți ai independenței și suveranității Ucrainei și să se abțină de la folosirea armelor sau a presiunii economice împotriva Ucrainei. În schimb, Ucraina a renunțat la statutul său nuclear.
Citește și
Tensiuni în rândul camarazilor de front. Trupele nord-coreene din regiunea Kursk mor de foame din cauza aprovizionării deficitare
O presiune enormă
Anton Liagușa, directorul academic al programului de masterat în Studii de Memorie și Istorie Publică de la Școala de Economie din Kiev (KSE), spune că Ucraina a fost de acord cu un statut non-nuclear sub o presiune enormă.
„Rusia a folosit Memorandumul de la Budapesta foarte viclean. Mai exact, a încurajat și a constrâns Occidentul să facă presiuni asupra Ucrainei pentru a semna memorandumul. În același timp, Rusia l-a poziționat ca ‘un act nobil de geopolitică globală’”, a declarat Liagusha.
„Rusia a promovat narațiunea că Ucraina este un stat eșuat, un stat inexistent, iar inexistent înseamnă necontrolat. Iar într-un stat inexistent, necontrolat, armele nucleare sunt cea mai proastă opțiune posibilă. Din păcate, această diplomație și propagandă vicleană și șireată și-au atins obiectivele.”
Ucraina și-a respectat în întregime acordurile în 1996: toate focoasele nucleare au fost transferate Rusiei pentru a fi distruse, iar bazele strategice clasificate au fost transformate pentru utilizări non-militare. Garanții, pe de altă parte, nu și-au îndeplinit obligațiile.
Istoricul a descris acest pas ca fiind o greșeală, deoarece crede cu tărie că, în prezent, armele nucleare sunt încă o garanție a neagresiunii și o anumită garanție a protejării propriei suveranități.
„La momentul semnării Memorandumului de la Budapesta, Ucraina nu era capabilă să își asigure suveranitatea în cazul unei agresiuni militare directe din partea Rusiei sau a unor alte state”, a declarat Liagușa pentru Kyiv Independent.
„Aceasta înseamnă că renunțarea la armele nucleare este o poveste ridicolă. Și sunt sigur că politicienii care au semnat acest memorandum au înțeles acest lucru.”
Ucraina oricum nu avea codurile de lansare
Alți experți intervievați de Kyiv Independent au remarcat că dezarmarea a avut unele aspecte pozitive.
Ucraina nu avea acces la codurile de lansare, dar Rusia avea. Prin urmare, Ucraina putea doar să depoziteze armele și nu să le folosească, însă depozitarea necesita, de asemenea, o mulțime de resurse.
„Trebuie să menții constant personal de securitate la locații, să te asiguri că focoasele și rachetele rămân stabile și că nu există probleme cu ele”, a declarat Fabian Hoffmann, expert în apărare și cercetător doctoral la Universitatea din Oslo, pentru Kyiv Independent.
„Ucraina ar fi plătit sume substanțiale pentru ceva ce nu poate folosi. Așadar, nu ar fi fost foarte inteligent (să păstreze armele)”.
Potrivit lui Hoffman, Ucraina risca, de asemenea, să devină un paria internațional precum Iranul sau Coreea de Nord dacă își păstra focoasele nucleare. Liviu Horovitz, specialist în descurajare nucleară la Institutul german pentru afaceri internaționale și de securitate, a împărtășit aceeași opinie.
„Toată lumea dorea ca Ucraina să renunțe la acele arme nucleare, inclusiv SUA și toate puterile vest-europene. Prin urmare, Ucraina ar fi trebuit practic să ia această decizie împotriva voinței tuturor celorlalți”, a declarat Horovitz pentru Kyiv Independent.
În schimbul renunțării la armele nucleare, Ucraina a primit și beneficii economice sub formă de combustibil pentru centralele nucleare. La începutul anilor ’90, Ucraina se confrunta cu o criză financiară, iar în întreaga țară aveau loc pene de curent. Astfel, prin renunțarea la bombardierele strategice, Ucraina și-a plătit parțial datoriile la gaze.
Cu toate acestea, Horovitz a fost de acord cu Liagușa, spunând că, în cazul unei invazii la scară largă, armele nucleare ar putea ajuta Ucraina în apărarea sa împotriva Rusiei.
„Nu este ca și cum ai dobândi o singură armă nucleară și, dintr-o dată, toate amenințările externe dispar. Dar, din punct de vedere istoric, puterile nucleare și-au descurajat mai bine adversarii. Având în vedere conflictul Ucrainei cu Federația Rusă, probabil că nu ar fi fost o idee rea, din perspectiva Ucrainei, să dețină un arsenal nuclear”, a declarat Horovitz.
Cu toate acestea, atât Horovitz, cât și Hoffman au declarat că nu văd nicio soluție pe termen scurt pentru Ucraina, adăugând că arsenalul nuclear ucrainean este o poveste a trecutului fără perspective în viitor.
Fantoma Memorandumului de la Budapesta
În această toamnă, președintele Volodimir Zelenski a stârnit un nou val de discuții în jurul memorandumului și al îndeplinirii termenilor acestuia.
„Fie Ucraina va avea arme nucleare, care vor servi drept protecție, fie trebuie să facă parte dintr-un fel de alianță. În afară de NATO, nu cunoaștem o astfel de alianță eficientă”, a declarat el în octombrie.
În urma acestei declarații, Zelenski a trebuit să se justifice pe fondul îngrijorărilor tot mai mari ale partenerilor și să asigure că Kievul nu intenționează să dezvolte noi arme nucleare, ci se așteaptă să se alăture alianței în viitor. Cu toate acestea, el a subliniat încă o dată numeroasele încălcări ale Memorandumului de la Budapesta.
„Acest lucru înseamnă că nu este o „umbrelă” bună pentru securitatea noastră. Acesta este motivul pentru care am spus că nu am altă alternativă decât NATO. Acesta a fost semnalul meu”.
Liagușa a preluat poziția lui Zelenski, afirmând că Memorandumul de la Budapesta s-a dovedit a fi complet „gol”, deoarece nu exista niciun mecanism real de protecție a Ucrainei.
Istoricul ucrainean a susținut că Ucraina ar trebui să investească acum în dezvoltarea armelor nucleare, în timp ce Hoffman și Horovitz au rămas mai sceptici cu privire la această idee.
Ucraina nu dispune de o infrastructură energetică costisitoare care să poată face față separării plutoniului sau îmbogățirii uraniului, procese utilizate pentru fabricarea armelor nucleare, a declarat Hoffman. Potrivit expertului, construcția instalațiilor necesare poate dura „luni, dacă nu ani”.
De asemenea, Ucraina nu va putea face acest lucru în liniște, deoarece Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) efectuează așa-numita contabilitate nucleară, urmărind toate materialele nucleare din interiorul oricărei țări cu un program de energie nucleară.
„Pentru că nu ar putea fi ținut secret, ați avea toate aceste dezavantaje politice. Acest lucru nu ar fi foarte bine primit în străinătate”, a spus Hoffman.
„Rusia ar avea toate motivele să preîntâmpine o armă nucleară ucraineană… Dacă Ucraina merge mai departe, ar putea exista o preempțiune nucleară. Dar ar fi, de asemenea, periculos din punct de vedere militar”.
Liagușa, pe de altă parte, nu a văzut niciun motiv să fie precaut cu privire la potențiala dezvoltare de noi arme nucleare de către Ucraina. În opinia istoricului, nu are rost să ne temem de o escaladare a războiului în acest stadiu.
„Ne aflăm într-o situație de război și catastrofă socială în care nu avem prea multe de pierdut decât propriile vieți”, a declarat Liagușa. „Iar Europa este mai slabă ca niciodată.”
Citește și
Ministru al Regatului Unit: În cazul unui război, armata britanică ar fi distrusă în „șase luni până la un an”
România, amenințată pe un cont de X atribuit lui Alexandr Dughin, ideologul lui Putin: „Va fi o parte a Rusiei în curând”
Editor : Sebastian Eduard
