Sam Nujoma, considerat părintele independenţei Namibiei în 1990, a murit sâmbătă la vârsta de 95 de ani, a anunţat duminică preşedinţia acestei ţări, controlată cândva de Africa de Sud şi pe care a condus-o până în 2005, relatează AFP.
„Părintele nostru fondator a trăit o viaţă lungă şi decisivă în timpul căreia a servit poporul ţării sale iubite într-un mod excepţional”, a declarat preşedintele Nangolo Mbumba într-un comunicat.
În fruntea Swapo, mişcarea de eliberare pe care a cofondat-o în 1960, Sam Nujoma a obţinut în 1990 independenţa Namibiei faţă de Africa de Sud, care preluase controlul teritoriului de la Germania după Primul Război Mondial.
În special, el s-a străduit să unifice o populaţie de două milioane de locuitori proveniţi din aproximativ zece grupuri etnice pe care apartheidul se străduise să le divizeze.
Cu barba sa în stil Fidel Castro, el a părăsit puterea la vârsta de 75 de ani, în 2005, numind drept succesor un discipol loial şi rămânând în spatele scenei.
Într-una dintre ultimele sale apariţii publice, în mai 2022, la vârsta de 93 de ani, el a ridicat pumnul şi a făcut apel la o dedicare continuă faţă de „idealurile panafricane”.
De asemenea, el a considerat insuficientă propunerea Germaniei din 2021 de a plăti mai mult de un miliard de euro drept compensaţie pentru masacrarea a zeci de mii de indigeni Hereros şi Namas, considerată a fi primul genocid al secolului XX.
„Namibia trebuie să revină la masa negocierilor cu Germania”, a declarat fostul preşedinte, calificând oferta drept «teribil de nesemnificativă».
Statutul său de părinte al independenţei i-a permis celui supranumit „Bătrânul” să se bucure de o susţinere populară care a rămas neschimbată până la sfârşitul vieţii sale.
Adesea sever în timpul discursurilor sale, fostul şef de stat, în ciuda faptului că era considerat conciliant într-o ţară stabilă care respecta anumite libertăţi fundamentale, era cunoscut pentru izbucnirile sale furibunde împotriva „coloniştilor albi” şi a „neoimperialilor”.
Omul al cărui chip apare pe bancnote a condamnat, de asemenea, în mod deschis homosexualitatea, calificând-o adesea drept „nebunie”.
Pe plan diplomatic, el l-a sprijinit pe vecinul său din Zimbabwe, Robert Mugabe, în politica sa de reformă agrară de expropriere a albilor şi a menţinut relaţii cu Cuba, Libia, Iran şi Coreea de Nord.
Născut la 12 mai 1929 într-o familie de fermieri, Sam Nujoma a fost cel mai mare din zece copii. Avea grijă de vaci şi capre. La vârsta de 17 ani, şi-a părăsit satul îndepărtat din nord pentru a se muta în oraşul-port Walvis Bay din vest.
A locuit cu o mătuşă într-o comună şi a descoperit discriminarea împotriva persoanelor de culoare.
A devenit apoi măturător de cale ferată în apropierea capitalei Windhoek şi, în curând, a devenit sindicalist, urmând în acelaşi timp cursuri serale unde a întâlnit activişti pro-independenţă.
Forţat să se exileze în 1960 în Botswana, apoi în Ghana şi în Statele Unite, a trebuit să îşi lase în urmă soţia şi cei patru copii.
În fruntea Swapo, el a lansat lupta armată în 1966, pe care o povesteşte în autobiografia sa. Războiul de independenţă a făcut peste 20.000 de victime.
Când a devenit preşedinte, Sam Nujoma a refuzat să înfiinţeze o comisie pentru adevăr şi reconciliere care să analizeze atrocităţile comise în timpul celor 23 de ani de conflict între Swapo şi escadroanele morţii pro-africane de Sud. Însă, în mod pragmatic, el a integrat aceste unităţi „Koevoet” în armată şi poliţie la momentul independenţei.
După retragerea sa oficială din viaţa politică, şi-a reluat studiile şi a obţinut un masterat în geologie, convins că munţii Namibiei abundă în bogăţii minerale neexploatate.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
