Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins joi, 6 martie, cererea lui Călin Georgescu prin care contestă anularea alegerilor prezidențiale din România din data de 8 decembrie 2024. Decizia a fost luată în unanimitate de către cei trei judecători care au judecat cazul și este definitivă, potrivit unui comunicat al Curții. În 21 ianuarie, CEDO a respins o cererea depusă de Georgescu, prin care solicita suspendarea deciziei CCR de anulare a alegerilor ca măsură provizorie până la judecarea cauzei asupra căreia Curtea s-a pronunțat definitiv astăzi.
„În decizia sa pronunțată astăzi în cauza Călin Georgescu v. Romania (cererea nr. 37327/24), într-o formaţiune de Comitet compusă din trei judecători, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, cererea inadmisibilă. Această decizie este definitivă”, anunță CEDO.
Potrivit comunicatului instituției, judecătorii CEDO au stabilit că președintele României nu face parte din „corpul legislativ” al României cu privire la care este garantat dreptul la alegeri libere.
Astfel, „Curtea a reiterat că obligațiile impuse statelor contractante prin articolul 3 din Protocolul nr. 1 (al Convenției europene a Drepturilor Omului, n.r), potrivit căruia statele membre se angajează «să organizeze […] alegeri libere […] în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ», nu se aplică în mod normal alegerii unui șef de stat, cu excepția cazului în care s-a stabilit, în lumina structurii constituţionale a statului în cauză, că șeful de stat are astfel de atribuţii încât să poată fi considerat ca făcând parte din «corpul legislativ» – o constatare pe care Curtea nu a făcut-o niciodată până în prezent în vreo cauză anterioară”.
„Curtea a constatat, în special, că dată fiind structura constituţională a României, nu există niciun indiciu că atribuţiile președintelui României sunt de natură să facă din acesta o parte a «corpului legislativ» al Statului pârât (România, n.r.), în înţelesul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, «corp legislativ» cu privire la care este garantat dreptul la alegeri libere. Prin urmare, Curtea a respins capătul de cerere formulat în aceasta privinţă”, scrie în comunicatul citat.
Judecătorii CEDO au mai stabilit că România nu „are de ce să răspundă cu privire la capetele de cerere formulate în temeiul articolelor 6 (dreptul la un process echitabil), 10 (libertatea de exprimare), 11 (libertatea de reunire si asociere) și 13 (dreptul la un recurs efectiv)”.
Călin Georgescu a depus plângere la CEDO pe 16 decembrie
Călin Georgescu a contestat anularea alegerilor prezidențiale printr-o cerere depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 16 decembrie 2024. Invocând articolul 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor Omului (dreptul la alegeri libere), fostul candidat s-a plâns că anularea întregului proces electoral de catre Curtea Constituțională a României s-a bazat pe acuzaţii nefondate si a fost nelegală si disproporţionată.
Invocând articolele 6 (dreptul la un proces echitabil) și 13 (dreptul la un recurs efectiv) ale Convenţiei europene drepturilor omului, Călin Georgescu s-a plâns și că decizia CCR de anulare a turului II al alegerilor a fost adoptată în mod netransparent și că nu a beneficiat de niciun recurs împotriva acesteia. In final, învocând articolele 10 (libertatea de exprimare) si 11 (libertatea de reunire si asociere) ale Convenţiei, Călin Georgescu a susționut că această decizie a fost rezultatul unei ingerinţe politice a „partidului la guvernare” însărcinat cu procesul electoral și că a subminat libertatea de a participa la procesul democratic.
La data de 21 ianuarie 2025, CEDO a decis să respingă cererea de măsuri provizorii pe care Călin Georgescu le solicitase, și anume suspendarea deciziei CCR de anulare a alegerilor.
Decizia Curţii
Prezentăm mai jos decizia CEDO așa cum a fost ea transmisă în comunicatul de presă dat publicității joi, 6 martie 2025. (fișier PDF, se deschide în pagină separata)
Articolul 3 al Protocolului nr.1
Curtea a reiterat că obligațiile impuse statelor contractante prin articolul 3 din Protocolul nr. 1, potrivit căruia statele membre se angajează „să organizeze […] alegeri libere […] în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”, nu se aplică în mod normal alegerii unui șef de stat, cu excepția cazului în care s-a stabilit, în lumina structurii constituţionale a statului în cauză, că șeful de stat are astfel de atribuţii încât să poată fi considerat ca făcând parte din „corpul legislativ” – o constatare pe care Curtea nu a făcut-o niciodată până în prezent în vreo cauză anterioară. Curtea a observat că articolul 61 § 1 din Constituţia României, care stabilește separarea puterilor, prevede că Parlamentul este singura autoritate legislativă din ţară.
De asemenea, Curtea a constatat, pe baza dispozițiilor de drept intern, că chiar dacă președintele este învestit cu anumite atribuţii care pot fi înţelese, într-o măsură limitată, ca o interacţiune instituțională cu corpul legislativ, președintele nu face parte din acesta. Curtea consideră asemenea prerogative ale președintelui – cum ar fi semnarea legilor adoptate de Parlament sau amânarea temporară a promulgării acestora, în condiții strict limitate – ca fiind accesorii puterii legislative a Parlamentului și nu ca atribuţii care ţin de actul propriu-zis de legiferare. Curtea estimează că aceste atribuţii trebuie să fie considerate ca fiind necesare și strict limitate pentru sistemul inter-instituțional de „control și echilibru”, care este comun majorităţii democrațiilor europene. In absenţa oricărui indiciu ca președintele este o parte a “corpului legislativ” din România, în înţelesul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, Curtea respinge aceasta parte a cererii ca incompatibilă ratione materiae cu dispoziţiile Convenţiei.
Articolele 6 și 13
Dreptul in cauză – acela de a candida în alegeri – este un drept politic care nu privește “drepturi si obligaţii cu caracter civil” și nici vreo decizie privind o “acuzaţie în materie penală”, în înţelesul articolului 6. Prin urmare, acest articol nu este aplicabil in prezenta cauză.
Știre în curs de actualizare…
Editor : B.E.
