În primăvara anului 1968, pe măsură ce spiritul revoluționar începea să crească în Cehoslovacia comunistă, un grup de străini prietenoși a început să sosească la Praga, cu zboruri din Helsinki și Berlinul de Est sau cu mașina din Germania de Vest. Aceștia erau spioni din programul „ilegaliștilor” al KGB care s-au infiltrat în mișcarea numită „Primăvara de la Praga”, notează The Observer.
Printre aceștia se aflau 11 bărbați vest-europeni, o femeie din Elveția pe nume Maria Weber și un comerciant de covoare libanez pe nume Oganes Sarajian. Cu toții erau susținători a ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de Primăvara de la Praga, o încercare, în cele din urmă sortită eșecului, de a construi o versiune mai liberă a socialismului și de a scăpa de strânsoarea sufocantă a Moscovei. Mulți dintre vizitatori au încercat să se apropie de liderii mișcării, oferindu-le sprijin în lupta pentru reformarea regimului comunist.
Dar acești vizitatori nu erau ceea ce păreau. Erau spioni din programul „ilegaliștilor” al KGB – cetățeni sovietici care au petrecut ani de zile antrenându-se pentru a putea poza în mod convingător drept occidentali. Anterior, ilegaliștii fuseseră folosiți pentru a pătrunde în societățile occidentale și pentru a descoperi secrete pentru Moscova. Dar acum KGB-ul era îngrozit că mișcarea de la Praga ar putea pune capăt influenței sovietice în țară și a decis, pentru prima dată, să își desfășoare cei mai valoroși spioni în interiorul blocului estic, într-o misiune numită Operațiunea Progres. Până în prezent, serviciile de informații ale Rusiei nu au recunoscut niciodată că aceasta a avut loc.
Documente nepublicate despre misiune, împreună cu interviuri cu participanți, aruncă o lumină nouă asupra modului în care Moscova și-a folosit spionii pentru a-i supraveghea pe reformatorii din Praga: furnizând informații despre liderii acestora, plantând dovezi false și, într-un caz, făcând ca un bărbat care plănuia o autoimolare dramatică ca protest să fie internat într-o instituție psihiatrică înainte de a-și putea pune în aplicare fapta.
Primăvara de la Praga, care a fost în cele din urmă zdrobită de o invazie sovietică masivă în august 1968, a reflectat o dorință uriașă de schimbare în societatea cehoslovacă. Mișcarea de reformă a fost susținută de liderul local al Partidului Comunist, Alexander Dubček, care a inventat termenul „socialism cu față umană”, dar a fost și o mișcare populară, Praga devenind cel mai animat oraș din blocul estic.
„Blugii albaștri și părul lung sunt peste tot”, scria un corespondent american la acea vreme. Studenți din Europa de Vest călătoreau la Praga, unde cântau și fumau jointuri cu noii lor prieteni.
Deschiderea i-a îngrozit pe liderul sovietic Leonid Brejnev și pe șeful KGB, Iuri Andropov, dar Andropov a văzut în această deschidere și o oportunitate de infiltrare pentru spionii săi. Aceștia puteau trece cu ușurință prin regimul liberal de frontieră cehoslovac cu pașapoartele lor occidentale false.
Cinci dintre noii sosiți au primit instrucțiuni să viziteze restaurante, muzee, galerii de artă și hoteluri și să găsească cehi cu vederi de opoziție. Dacă era necesar, puteau plăti pentru informații politice utile, sugerând ușor că banii ar putea proveni de la serviciile secrete occidentale.
Unii au fost însărcinați să se împrietenească cu editorii de ziare cehe și să-i determine să tipărească declarații antisovietice pentru a escalada și mai mult tensiunile. Alții au îngropat o rezervă falsă de arme americane pentru a „dovedi” că mișcarea de reformă era susținută de Statele Unite.
În 1969, pe măsură ce Uniunea Sovietică a continuat să reprime mișcarea reformistă după invazie, mai mulți ilegaliști au reușit să se infiltreze. Unul dintre ei, Yuri Linov, a călătorit la Praga, dându-se drept omul de afaceri austriac Karl-Bernd Motl. În scurt timp, acesta socializa în baruri cu lideri ai studenților și jurnaliști progresiști de la televiziunea de stat, își amintește el. Noaptea, bea „un râu de vin roșu ieftin” cu protestatarii; dimineața, scria rapoarte despre planurile lor și le transmitea responsabilului său.
Spionii erau coordonați la fața locului de Dmitri Vetrov, un bărbat uriaș de aproximativ 50 de ani, care a înlăturat orice îndoieli pe care spionii KGB le-ar fi putut avea cu privire la furnizarea de informații despre tinerii idealiști care voiau doar să reformeze comunismul.
Vetrov îi admonesta pe Linov și pe alți ilegaliști pentru că gândeau prea mult. Îi plăcea să își amintească de o operațiune la care se pare că a luat parte, pentru a neutraliza un disident din Berlin, în care a intrat deghizat într-un om de la firma de mutări, a lăsat ținta inconștientă, apoi a rulat-o într-un covor și a trimis-o înapoi în Uniunea Sovietică. „Covor. Avion. Siberia”, a repetat el, pentru a sublinia că, în opinia sa, disidenții din Cehoslovacia ar trebui tratați în același mod.
Printre noii prieteni ai lui Linov se număra Jan Křížek, un tânăr de 25 de ani înalt, bețiv, cu un păr blond neîngrijit. Křížek era obsedat de Jan Palach, un student care se sinucisese prin autoimolare și devenise un erou al rezistenței. El i-a spus lui Linov că plănuia să își dea foc pe 21 august pentru a marca prima aniversare a invaziei sovietice.
„Palach este acum un erou ceh, toată lumea îi cunoaște numele, iar în curând toată lumea îl va cunoaște și pe Křížek”, s-a lăudat el. Linov i-a raportat planurile lui Vetrov, care i-a spus ulterior că Křížek a fost reținut și internat într-o instituție psihiatrică.
Operațiunea Progres a fost dezvăluită pentru prima dată în 1999, când istoricul Christopher Andrew a lansat o carte bazată pe copii ale dosarelor KGB făcute de arhivarul disident Vasily Mitrokhin, care a dezertat în Marea Britanie în 1992. Însă dosarele originale ale lui Mitrokhin, acum deschise publicului la Cambridge, conțin mult mai multe dezvăluiri, despre Primăvara de la Praga și utilizarea ulterioară a ilegaliștilor în blocul sovietic.
Operațiunea „ilegaliștilor”, extinsă în întregul bloc socialist
Andropov a fost atât de mulțumit de modul în care Operațiunea Progres i-a ajutat pe sovietici să gestioneze disidența din Praga, încât a extins-o pentru a acoperi întregul bloc socialist, unde misiunile pe termen scurt au continuat pentru următoarele două decenii.
În Ungaria, KGB era obsedat de presupusa influență „sionistă” în rândul partidului și al elitei intelectuale. În Iugoslavia, ilegaliștii au călătorit în Kosovo pentru a investiga tensiunile dintre sârbi și albanezi. În Polonia, aceștia s-au interesat de biserica catolică, încercând să se apropie de mai multe personalități religioase influente, inclusiv de cercul lui Karol Wojtyła, arhiepiscop de Cracovia, care va deveni mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea.
În cele din urmă, KGB a început chiar să folosească ilegaliști în interiorul Uniunii Sovietice, prezentându-se ca provocatori occidentali pentru a testa loialitatea disidenților suspectați.
Rusia a folosit ilegaliști încă din primele zile ale puterii sovietice, în urmă cu un secol, și continuă să îi infiltreze în Occident și astăzi.
Vladimir Putin a vorbit în numeroase ocazii despre marile lor realizări de-a lungul deceniilor, dar nu există niciun loc în această narațiune pentru munca lor împotriva disidenților din interiorul blocului sovietic.
În schimb, sunt portretizați ca războinici eroici, care descoperă secrete în Occident pentru a ajuta patria mamă.
„Ilegaliștii sunt construiți într-un mod special, cu o morală puternică și un caracter ferm”, a spus Putin în 2017. „Suntem mândri de ei”.
Textul articolului semnat de Shaun Walker și publicat în The Guardian se bazează pe cartea sa: „The Illegals. Russia’s Most Audacious Spies and the Plot to Infiltrate the West”.
Editor : A.C.
