Serviciile secrete militare ucrainene au făcut publice detalii despre o nouă rachetă de croazieră rusă, S8000 Banderol, despre care susțin că utilizează în mare parte componente provenite de la producători străini, inclusiv din Statele Unite. În mod neobișnuit, racheta a fost aparent dezvoltată pentru a fi lansată de pe drone și, potrivit unor informații, ar fi fost deja utilizată în luptă în războiul din Ucraina, scrie The War Zone.
Informațiile despre Banderol vin de la Direcția Principală de Informații (GUR) a Ministerului Apărării din Ucraina, care a publicat și fotografii ale armei, până acum puțin cunoscute. Produs al companiei Kronstadt, cunoscută mai ales pentru dezvoltarea de drone, Banderol ar fi destinat în primul rând lansării de pe vehiculul aerian fără pilot Orion al firmei, care are dimensiuni aproximativ similare cu cele ale unui aparat de zbor fără pilot MQ-1 Predator. A apărut cel puțin o fotografie care ar arăta o rachetă Banderol sub linia centrală a unei drone Orion, aparent în timpul testelor în Rusia. Numele rus Banderol se traduce aproximativ prin pachet sau colet mic.
GUR a mai afirmat că racheta va fi adaptată pentru lansare de pe elicopterele de atac Mi-28N Havoc.
Propulsat de un mic motor cu reacție și echipat cu aripi retractabile, Banderol are o rază de acțiune de 500 de kilometri și o viteză de 500 de kilometri pe oră, potrivit GUR. Focosul ar cântări 113 kilograme. GUR susține, de asemenea, că Banderol este mai agilă decât alte rachete de croazieră rusești, sugerând că ar putea fi destinată utilizării unor profile de zbor mai capabile să evite sistemele de apărare aeriană ucrainene.
Deși GUR nu menționează detalii despre utilizarea operațională a rachetelor Banderol, studiul tehnic detaliat furnizat de agenție sugerează că aceasta a avut acces la unul sau mai multe exemplare relativ intacte ale rachetelor, recuperate după ce s-au prăbușit sau au fost doborâte de apărarea aeriană pe teritoriul ucrainean. Relatări neconfirmate sugerează că rachetele au fost utilizate pentru a ataca ținte din sudul Ucrainei în multiple ocazii.
Analiza GUR oferă, de asemenea, o prezentare completă a ceea ce consideră a fi componente străine utilizate în Banderol, parte a unui efort extins care implică „aproximativ 30 de companii” care furnizează „peste 20 de componente cheie” și, potențial, altele care nu au fost identificate.
Printre diversele componente non-rusești se numără motorul rachetei, un motor cu reacție SW800Pro al companiei chineze Swiwin.
GUR identifică, de asemenea, un modul de telemetrie RFD900x (provenit fie din Australia, fie dintr-o copie chineză a originalului), un sistem de navigație inerțială („probabil de origine chineză”), baterii reîncărcabile de la Murata (Japonia) și servomotoare Dynamixel MX-64AR de la Robotis (Coreea de Sud).
Există, de asemenea, „aproape două duzini de microcipuri” în fiecare rachetă, „provenite de la producători americani, chinezi, elvețieni, japonezi și sud-coreeni”, adaugă GUR. Acestea sunt presupuse a fi furnizate în principal de rețeaua Chip and Dip, unul dintre cei mai mari distribuitori de electronice din Rusia și o companie care se află, de asemenea, sub sancțiuni internaționale.
Alte componente ale Banderol sunt aparent de producție rusă, inclusiv o antenă digitală Kometa pentru navigație prin satelit, concepută pentru a reduce capacitatea de bruiaj a inamicului. Acest echipament este utilizat și în dronele de atac unidirecționale cu rază lungă de acțiune Geran și în diverse bombe cu planare.
Utilizarea componentelor de proveniență străină în armele fabricate în Rusia, în special în drone și rachete, nu este deloc o noutate.
În mod deosebit, GUR a afirmat anterior că a găsit zeci de componente fabricate în Occident în drona cu aripi zburătoare rusă S-70 Okhotnik-B (Hunter-B) care a fost doborâtă deasupra teritoriului ucrainean anul trecut.
În mod evident, în ciuda sancțiunilor, componentele fabricate în afara Rusiei sunt utilizate în armele folosite în Ucraina. În special, microelectronica și alte componente de înaltă tehnologie se găsesc în mod regulat în produsele de apărare rusești.
Armele rusești „depind de componente străine”, a declarat GUR . „Fără ele, nu pot continua să lupte, să ocupe și să ucidă”.
În noiembrie anul trecut, GUR a declarat că a găsit peste 4.000 de componente fabricate în străinătate în aproape 150 de arme rusești capturate sau recuperate.
Deși utilizarea componentelor străine în armele utilizate de Rusia în Ucraina nu este o noutate, utilizarea rachetelor de croazieră Banderol pare a fi o noutate.
În acest moment, nu există informații certe despre cum a fost utilizată racheta de croazieră, dar conceptul unei arme de acest tip lansate de o dronă este unul neobișnuit. Deși o dronă relativ lentă și care zboară la joasă altitudine, precum Orion, ar fi o platformă de lansare mult mai vulnerabilă decât un avion tactic cu aripi fixe, raza de acțiune a rachetei Banderol ar însemna că aceasta ar putea fi lansată de la o distanță considerabilă de țintă, inclusiv dincolo de graniță, în spațiul aerian rus.
De mai multe luni, Rusia încearcă să-și extindă numărul de arme pe care le are la dispoziție pentru lovituri la distanță asupra țintelor ucrainene.
Pierderile crescânde de avioane tactice rusești în fața apărării aeriene terestre ucrainene au evidențiat necesitatea unor arme care pot lovi ținte cu precizie chirurgicală la și bine în spatele liniilor frontului.
Cel mai cunoscut exemplu este UMPK, un tip destul de rudimentar de bombă ghidată care a cauzat dificultăți considerabile apărării aeriene ucrainene încă de la introducerea sa la începutul anului 2023. Seria UMPK a fost urmată de UMPB, o bombă ghidată cu precizie, mai rafinată, dotată cu aripi.
Cu toate acestea, aceste arme nu sunt propulsate, în timp ce micul motor turbojet al Banderol îl ridică la categoria rachetelor de croazieră, iar raza sa de acțiune raportată de 500 de kilometri este foarte semnificativă, dacă este adevărată. Raza lungă de acțiune este obținută în detrimentul dimensiunii focosului, racheta de distanță lansată din aer Kh-69 transportând un focos de penetrare sau un focos cu fragmentare care cântărește până la 300 de kilograme – mai mult decât dublul celui utilizat, conform rapoartelor, în Banderol.
Metoda exactă de ghidare utilizată în Banderol este necunoscută, astfel încât nu este clar dacă arma poate fi programată cu coordonatele țintei după decolarea aeronavei, ceea ce ar fi necesar pentru țintele cele mai sensibile la factorul timp.
Faptul că dispune de un sistem de navigație inerțială și un sistem de bruiaj ar trebui să ofere armei un grad semnificativ de rezistență la bruiajul electronic de tipul celui utilizat din ce în ce mai mult de Ucraina. Adăugarea navigației prin satelit, pentru a corecta deriva, este, de asemenea, un factor important, deoarece un sistem de navigație inerțială are limitări de precizie care devin mai pronunțate cu cât arma se deplasează mai mult.
În ansamblu, deși Banderol ar putea avea limitări în comparație cu rachetele de croazieră de ultimă generație utilizate de Rusia, este evident o soluție mai ieftină. Acest lucru este important având în vedere numărul de ținte pe care Rusia le urmărește și faptul că armele mai scumpe sunt probabil în cantitate limitată. Acest lucru nu se datorează numai campaniilor intense de lovituri aeriene, ci și capacității limitate a Rusiei de a produce arme de înaltă tehnologie – cel puțin fără acces la componente occidentale.
Între timp, dacă Banderol este optimizat pentru lansarea de pe platforme netradiționale, și anume drone și elicoptere de atac, aceasta înseamnă că flota de bombardiere și avioanele tactice cu aripi fixe ale Rusiei se pot concentra pe rolurile lor principale și pot utiliza armele cu care sunt echipate. În cele din urmă, însă, Banderol ar putea fi adaptat și pentru lansarea de pe alte aeronave. Având în vedere în special lansarea sa de pe drone, rezultatul final ar părea să estompeze granițele dintre o rachetă de croazieră și munițiile lansate din aer, o idee care câștigă rapid teren și în Statele Unite, conchide sursa citată.
Editor : B.E.
