Arctica devine rapid una dintre cele mai disputate regiuni ale lumii. Climatologii spun că zona se încălzește de patru ori mai repede decât orice alt loc de pe glob, cu impact asupra ecosistemelor, vieții sălbatice și populațiilor locale. Dar puterile globale văd o lume de oportunități deschizându-se în Arctica pe fondul acestor schimbări de mediu: topirea gheții facilitează accesul la resursele naturale incredibile ale regiunii – minerale esențiale, petrol sau gaze – și se deschid posibilități pentru noi rute comerciale maritime. Lupta nu este ușoară. Este o concurență acerbă între China, Rusia, Europa, SUA și India în „cursa pentru Arctica”, arată BBC.
Imediat ce Magnus Mæland a devenit primar al unui orășel din extremitatea nordică a Norvegiei, la sfârșitul anului 2023, trei delegații din China au bătut la ușa sa.
„Pentru că vor să fie o superputere polară”, le-a declarat el jurnaliștilor BBC.
Este posibil ca Beijingul să nu vă vină instinctiv în minte atunci când vă gândiți la Arctica, dar este hotărâtă să fie un actor important în regiune, scrie presa britanică. Chinezii concurează pentru a cumpăra proprietăți imobiliare, pentru a se implica în proiecte de infrastructură și speră să stabilească o prezență regională permanentă.
China se descrie deja ca un „stat aproape arctic”, deși capitala sa regională cea mai nordică, Harbin, se află aproximativ la aceeași latitudine precum Veneția italiană. În plus, Beijingul se confruntă cu o concurență acerbă din partea Rusiei, Europei, Indiei și SUA în cursa pentru control în Artica.
Motivele sunt simple. Zona arctică este enormă, cuprinzând 4% din glob, iar topirea gheții în Arctica facilitează accesul la resursele naturale incredibile ale regiunii – minerale esențiale, petrol și gaze. Se spune că aproximativ 30% din gazele naturale neexploatate se găsesc în Arctica, arată BBC.
De asemenea, se deschid posibilități pentru noi rute comerciale maritime, reducându-se drastic timpul de călătorie între Asia și Europa. În domeniul exporturilor, timpul înseamnă bani. China a dezvoltat un plan de „Drum al mătăsii polare” pentru transportul maritim în Arctica.
Oportunități pentru comerțul maritim
În interiorul Cercului Polar Arctic, în cel mai nordic punct al Norvegiei continentale, fostul oraș minier Kirkenes contrastează cu imaginea de carte poștală a munților acoperiți de zăpadă și a fiordurilor care îl înconjoară, se arată în reportajul BBC.
Există magazine închise și depozite abandonate, pline cu ferestre sparte. Orașul pare uitat și lăsat în urmă.
Însă posibilitatea de a deveni primul port european de escală pentru masele de nave de containere din Asia, în funcție de cât de repede continuă să se topească gheața polară, este cât se poate de reală.
Directorul portului din oraș, Terje Jørgensen, intenționează să construiască un port internațional nou-nouț. Ochii i se luminează când vorbește despre a deveni „Singapore al Nordului Înalt al Europei”.
„Ceea ce încercăm să construim aici, în Kirkenes, este un port de transbordare unde se întâlnesc trei continente: America de Nord, Europa și Asia. Vom duce mărfurile la țărm și le vom reîncărca pe alte nave pentru exporturi ulterioare. Nu trebuie să vindem niciun teren nimănui. Nici unei companii britanice, nici unei companii chineze”.
Noile legi din Norvegia interzic transferul de proprietăți sau de întreprinderi, dacă vânzarea ar putea afecta „interesele de securitate norvegiene”, spune el. Ceea ce se așteaptă, adaugă Jørgensen, sunt orientări clare din partea guvernului cu privire la ce fel de infrastructură critică ar putea acoperi acest lucru.
Primarul Mæland pare cu siguranță precaut cu privire la intențiile Chinei. „Ne dorim o relație cu China, dar nu vrem să fim dependenți de ea”, spune el.
Interesele Rusiei în regiunea arctică
Rusia controlează jumătate din țărmul arctic și a preluat investițiile chineze.
Cele două țări cooperează militar și în Arctica. Paza de coastă chineză a intrat pentru prima dată în Arctica în octombrie, în cadrul unei patrule comune cu forțele ruse. Cele două țări organizaseră aici exerciții militare comune cu o lună înainte. În iulie, bombardiere cu rază lungă de acțiune din ambele țări au patrulat provocator Oceanul Arctic în apropiere de Alaska, în Statele Unite.
Este ca și cum Beijingul și Moscova s-ar uita la NATO, care și-a intensificat exercițiile în Arctica, și ar spune: „Putem face și noi asta”, scriu jurnaliștii BBC.
Fiecare țară care se învecinează cu zona arctică este membră a NATO, cu excepția Rusiei. Finlanda și Suedia au aderat după invazia la scară largă a Ucrainei.
Andreas Østhagen, membru senior al Institutului independent Fridtjof Nansen, descrie regiunea arctică drept „fructul ușor de obținut” pentru colaborarea ruso-chineză.
„Rusia are nevoie de investiții și de actori comerciali care sunt interesați de dezvoltarea Arcticii – resurse de GNL (n.r. gaz natural lichefiat), resurse petroliere sau dezvoltarea unei rute maritime nordice ca rută de transport maritim. China este acea piață. Cele două țări caută modalități de a-și extinde cooperarea politică, economică și chiar militară.”
China este însă dornică să nu se alinieze prea strâns cu Rusia. Aceasta dorește să evite sancțiunile occidentale și să continue să facă afaceri cu puterile occidentale, în interiorul și în afara Arcticii, arată presa din Regatul Unit.
Rusia are și ea rezerve.
„Aveți grijă să nu supraestimați relația Rusia-China”, spune Østhagen. „Rusia se ferește în continuare să lase China să pătrundă prea adânc în Arctica”.
Moscova și-a modernizat capacitățile militare în Arctica
Moscova se bazează foarte mult pe resursele sale naturale de acolo. Și, potrivit rapoartelor, curtează și alți investitori din Arctica, inclusiv SUA.
Rusia se bazează, de asemenea, pe Arctica pentru a stoca arme strategice – în principal în peninsula Kola, care este plină de capacități nucleare și adăpostește legendara sa Flotă a Nordului.
Norvegia crede că Rusia se folosește de zona sa arctică pentru a antrena noi recruți care să lupte și de unde să zboare bombardiere pentru a ataca Ucraina.
Deși nu se află direct în război cu Rusia, Norvegia, și în special nordul țării, de-a lungul frontierei sale terestre de aproximativ 200 de kilometri, se simte atacată.
„O vedem aici, la nivel local”, spune colonelul Jørn Kviller, vorbind cu reporterii BBC lângă apele limpezi ale râului Pasvik, care separă Norvegia de Rusia. Chiar în fața lor se aflau posturile de frontieră galben strălucitor ale Norvegiei și cele roșii și verzi ale Rusiei.
De la invazia la scară largă a Ucrainei, au existat incidente din ce în ce mai frecvente de bruiaj GPS, care au determinat chiar și piloții comerciali să schimbe sistemele de navigație. Cazurile de spionaj la frontieră – „totul, de la informații privind semnalele la agenți trimiși în Norvegia” – au crescut vertiginos, spune colonelul Kviller.
Norvegia și aliații săi din NATO sunt, de asemenea, în alertă pentru submarinele spion rusești și alte nave din Arctica.
BBC anunță că există un labirint de tuneluri și camere de supraveghere în care Norvegia adună informații în timp real de pe uscat, din aer și de pe mare, concentrându-se asupra navelor suspecte din apele sale arctice și din apropierea acestora. Totul este împărtășit în timp real cu aliații NATO.
În mod esențial, orice navă rusă care dorește să intre în Europa trebuie să treacă mai întâi prin apele norvegiene.
Agenții din cartierul general montan sunt atenți la semnele de spionaj și sabotaj în ceea ce oficialii numesc „infrastructură critică” subacvatică, ca parte a războiului hibrid al Kremlinului împotriva Occidentului.
Printre ținte se numără cablurile submarine de comunicații – care leagă continentele și permit tranzacții financiare zilnice în valoare de trilioane de dolari – precum și conductele de petrol și gaze.
Citește și
Planul controversat de reîngheţare a Arcticii. Costă 6 miliarde de dolari și ar putea avea „consecinţe grave neprevăzute”
Norvegia este un furnizor important de gaze naturale pentru Europa, inclusiv pentru Regatul Unit, mai ales de când au fost impuse sancțiuni asupra exporturilor rusești în urma invaziei la scară largă a Ucrainei.
Rusia are o flotă serioasă de submarine spion și nucleare. Dacă acestea trec nedetectate, ar putea ținti rachete către capitalele din Europa și ar putea amenința, de asemenea, SUA, arată BBC.
Președintele american Donald Trump a spus Europei că trebuie să facă mai mult pentru propria apărare, dar în interiorul Arcticii, există o „mare suprapunere de interese”, spune șeful comandamentului comun norvegian, viceamiralul Rune Andersen.
„Este vorba, de asemenea, despre apărarea internă a SUA… Concentrarea de arme nucleare rusești, capacitățile pe care Rusia le desfășoară nu vizează doar Europa, ci și SUA”, spune el.
Viceamiralul Andersen nu crede că vreuna dintre părți își dorește un conflict deschis în Arctica, însă, în condițiile în care tensiunile globale cresc în alte regiuni, precum Ucraina, există un potențial de propagare în Arctica.
Echipa viceamiralului programează un apel de rutină către Flota de Nord a Rusiei în fiecare miercuri după-amiază – pentru a menține deschise canalele de comunicare, spun ei. Pentru orice eventualitate.
Lupta pentru resursele arctice
În drumul dinspre Kirkenes către Polul Nord, există arhipelagul norvegian Svalbard. Este casa banchizelor de gheață, a ghețarilor și a unei populații de urși polari mai numeroasă decât cea a oamenilor, scriu jurnaliștii britanici.
Svalbard se află în centrul luptei dintre puterile globale pentru resursele arctice. Deși norvegian, arhipelagul este guvernat de un tratat care permite persoanelor din toate țările semnatare să lucreze acolo fără viză. Majoritatea sunt angajați în mine, turism și cercetare științifică.
Însă, de la invazia la scară largă a Ucrainei, în unele comunități de aici s-a observat o intensificare vizibilă a curentului naționalist.
Printre acestea se numără paradele militare ale așezării rusești pentru a marca comemorarea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, arborarea unui steag sovietic pe infrastructura rusă și suspiciunea crescândă că Beijingul a transformat stația sa de cercetare din Svalbard în stațiune cu dublu scop – pentru spionaj militar.
Indiferent dacă acest lucru este adevărat sau nu, primarul local Terje Aunevik spune că ar fi naiv să se sugereze că în centrele de cercetare ale diferitelor țări nu se colectează informații.
Citește și:
Arctica emite în prezent mai mult dioxid de carbon decât absoarbe. Incendiile de vegetație, principala cauză
Comunitățile indigene din regiune, dintre care puțin peste jumătate locuiesc în Arctica rusă, au adesea sentimentul că cei aflați la putere nu recunosc drepturile popoarelor care de mult timp au numit regiunea drept casă.
Miyuki Daorana, o tânără activistă din Groenlanda care reprezintă comunitatea indigenă Inughuit, spune că atunci când Donald Trump a afirmat că vrea să cumpere țara în timpul primei sale președinții, au râs de el. Dar de data aceasta se simte diferit, spune ea.
„Din cauza situației politice globale actuale, cu jocurile de putere și competiția pentru resurse, este mult mai serios”.
Ea și alte persoane din comunitățile indigene acuză țările europene că folosesc „criza climatică” drept scuză pentru a „extrage și invada pământurile indigene”.
„Este ceva ce noi numim colonialism verde sau agresiune de dezvoltare, prin care se dorește cu adevărat să se ia din ce în ce mai mult de pe terenuri”, spune ea.
„Arctica nu este doar un subiect pentru noi. Nu este doar un interes, nu este un studiu. Este literalmente viața noastră și luptele și emoțiile reale și nedreptățile foarte nedrepte.
„Guvernul și politicienii ar trebui să lucreze pentru oameni. Dar eu nu am văzut asta. Sunt mai mult cuvinte diplomatice.”
Nu cu mult timp în urmă, se vorbea despre excepționalismul arctic, în care cele opt țări care se învecinează cu Arctica – Canada, Rusia, SUA, Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca și Islanda – împreună cu reprezentanții a șase comunități indigene din Arctica și alte țări observatoare, inclusiv China și Regatul Unit, ar fi pus deoparte diferențele politice pentru a lucra împreună la protejarea și guvernarea acestei părți incredibile a lumii.
Dar acum sunt vremuri de politică a marilor puteri. Țările acționează din ce în ce mai mult în propriul lor interes. Cu atât de multe națiuni rivale acum în Arctica, riscurile de interpretare sau de calcul greșit sunt ridicate, remarcă analiștii politici citați de BBC.
Editor : C.A.
