Schimbare majoră a doctrinei nucleare britanice, potrivit The Times, care scrie că Executivul de la Londra are în vedere achiziționarea de avioane capabile să transporte bombe nucleare tactice.
Marea Britanie dorește să achiziționeze avioane de luptă capabile să lanseze arme nucleare tactice, într-o extindere majoră a forței de descurajare menite să contracareze amenințarea crescândă reprezentată de Rusia, scrie sursa citată.
Guvernul lui Sir Keir Starmer se află în negocieri extrem de delicate cu privire la această măsură, care ar reprezenta cea mai importantă evoluție a forței de descurajare a Regatului Unit de la Războiul Rece și o recunoaștere a faptului că lumea a intrat într-o eră nucleară mai periculoasă.
John Healey, secretarul Apărării, și amiralul Sir Tony Radakin, șeful Forțelor Armate, intenționează să achiziționeze avioane de vânătoare fabricate în SUA, capabile să lanseze bombe gravitaționale cu o putere mai mică decât armele nucleare convenționale.
Starmer și-a exprimat, de asemenea, sprijinul, iar discuțiile cu Pentagonul ar fi avut deja loc, scrie The Times.
Contribuție britanică la descurajarea nucleară comună a NATO în Europa
Primul ministru se pregătește să lanseze luni, dintr-un șantier naval din Marea Britanie, revizuirea strategică a apărării. Revizuirea, deși nu se angajează în mod specific în ceea ce privește capacitățile aeriene, recomandă Regatului Unit să ia în considerare extinderea contribuției sale la descurajarea nucleară comună a NATO în Europa.
Într-un interviu acordat ziarului The Sunday Times, Healey a refuzat să comenteze discuțiile, dar a recunoscut că Marea Britanie trebuie să se adapteze la „noua eră a amenințărilor” cu care se confruntă.
„Lumea devine cu siguranță mai periculoasă. Riscurile nucleare sunt în creștere”, a afirmat el. „Ne confruntăm acum, pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece, cu riscuri tot mai mari de conflicte între state.”
Ministrul Apărării, John Healey, alături de șeful Statului Major, amiralul Sir Tony Radakin, conduc negocierile privind achiziționarea de aeronave americane – cel mai probabil variante ale F-35A Lightning II – capabile să transporte bomba termonucleară B61, principalul vector aerian al arsenalului tactic al SUA.
Keir Starmer, premier din iulie 2024, și-a exprimat deja susținerea pentru această schimbare de paradigmă. Iar mesajul transmis este clar: în fața unui adversar precum Rusia, Marea Britanie trebuie să-și diversifice și să-și flexibilizeze capacitățile de răspuns nuclear.
Disuasiune în două trepte: apărare și semnal politic
În prezent, Marea Britanie se bazează exclusiv pe flota de submarine nucleare Vanguard pentru a menține ceea ce este cunoscut drept „disuasiunea continuă pe mare”. Este singura putere nucleară majoră care nu dispune de o a doua opțiune – nici forțe aeriene, nici rachete terestre.
Această vulnerabilitate strategică devine tot mai problematică într-un context în care Vladimir Putin reintroduce tot mai frecvent ideea folosirii armelor nucleare tactice în discursul geopolitic. Un atac limitat – de exemplu, cu o bombă de 0,3 sau 5 kilotone, lansată de pe teritoriul ocupat al Ucrainei – ar pune NATO într-o situație imposibilă: fie o reacție nucleară disproporționată, fie ezitare, cu costuri de credibilitate.
„Eficiența disuasiunii depinde de convingerea adversarului că poți lovi real, credibil și proporțional”, avertiza Simon Case, fost secretar al Cabinetului și expert în politica nucleară, într-un podcast recent al The Times. „Nu te poți baza pe un singur sistem.”
Reindustrializare, reînarmare și reconstrucție militară
Strategia nucleară vine însoțită de o amplă revizuire a politicii de apărare. Healey va prezenta oficial, luni, pe un șantier naval britanic, noul „Strategic Defence Review” – un document care marchează întoarcerea Marii Britanii la logica pre-conflict, cu accent pe reînarmare rapidă și relansarea industriei militare.
Cele mai importante măsuri anunțate:
-Investiții de 6 miliarde de lire în stocurile de muniții, inclusiv construcția a 6 noi fabrici, cu 1.000 de locuri de muncă.
-Revitalizarea Gărzii Naționale civile pentru protejarea infrastructurii critice.
-Extinderea flotei marinei regale de la 14 la 25 de distrugătoare și fregate.
-Crearea programului „Atlantic Bastion” pentru protecția cablurilor submarine și conductelor energetice.
-Accelerarea programelor de drone, inspirate din lecțiile războiului din Ucraina.
-Rezolvarea crizei de personal: ținta este creșterea efectivelor armatei de la 72.500 la 76.000 de militari activi, în paralel cu extinderea rezerviștilor.
Healey subliniază că lecția Ucrainei este clară: fără o industrie militară rezilientă și funcțională, niciun stat nu poate susține un efort de apărare prelungit. În logica aceasta, apărarea devine și un vector economic. Starmer și Healey văd în revitalizarea bazelor industriale din regiunile afectate de dezindustrializare o oportunitate dublă – strategică și socială.
Editor : Marina Constantinoiu
