Kabul, capitala Afganistanului, cu peste 7 milioane de locuitori, se confruntă cu o criză de apă atât de gravă, încât ar putea deveni prima metropolă modernă care rămâne complet fără resurse subterane. Nivelul apelor a scăzut cu până la 30 de metri în ultimul deceniu, iar aproape jumătate dintre sursele de apă potabilă au secat. ONG-uri internaționale și experți în resurse de mediu avertizează că situația ar putea deveni ireversibilă până în 2030, în lipsa unor intervenții urgente. În paralel, creșterea explozivă a populației, lipsa reglementărilor și înghețarea ajutoarelor internaționale au agravat criza, relatează The Guardian.
Organizația Mercy Corps atrage atenția că cei 7 milioane de locuitori ai capitalei Afganistanului se confruntă cu o criză existențială pe care lumea trebuie să o abordeze urgent, Kabul ar putea deveni primul oraș modern care rămâne complet fără apă, avertizează experții.
Nivelul apelor subterane din Kabul a scăzut cu până la 30 de metri în ultimul deceniu, din cauza urbanizării accelerate și a crizei climatice, potrivit unui raport publicat de organizația neguvernamentală Mercy Corps.
Între timp, aproape jumătate dintre puțurile forate, principala sursă de apă potabilă pentru locuitorii capitalei, au secat complet. În prezent, extracția de apă depășește rata naturală de reîncărcare cu 44 de milioane de metri cubi pe an.
Dacă această tendință continuă, toate rezervele de apă subterană ale Kabulului ar putea fi epuizate până în 2030, punând în pericol viața celor aproximativ 7 milioane de locuitori ai orașului.
„Este nevoie de un efort asumat pentru a documenta mai bine această situație și pentru a atrage atenția comunității internaționale asupra necesității de a interveni,” a declarat Dayne Curry, directorul Mercy Corps în Afganistan.
Fără apă, oamenii își părăsesc comunitățile. Dacă neglijăm nevoile de apă ale Afganistanului, vom vedea doar mai multă migrație și mai multă suferință pentru poporul afgan.
Raportul subliniază și problema contaminării apei. Până la 80% din apa subterană din Kabul este considerată improprie consumului, având niveluri ridicate de canalizare, salinitate și arsenic.
Accesul la apă a devenit o luptă zilnică pentru locuitorii din Kabul. Unele familii cheltuie până la 30% din venitul lunar doar pentru apă, iar peste două treimi dintre gospodării au acumulat datorii din cauza costurilor asociate.
„Afganistanul se confruntă cu multe probleme, dar lipsa apei este una dintre cele mai grave,” spune Nazifa, o profesoară care locuiește în cartierul Khair Khana din Kabul.
Fiecare gospodărie trece prin greutăți, mai ales cele cu venituri mici. Apă de calitate bună din fântână pur și simplu nu mai există.
În lipsa intervenției autorităților, unele companii private profită de criză, sapă puțuri adânci și extrag cantități mari de apă din rezervele publice, pe care apoi o vând locuitorilor la prețuri ridicate.
„Obișnuiam să plătim 500 de afgani la fiecare 10 zile pentru a ne umple recipientele din cisternele mobile. Acum, aceeași cantitate de apă costă 1.000 de afgani,” spune Nazifa.
Situația s-a înrăutățit în ultimele două săptămâni. Ne este teamă că va deveni și mai scumpă.
Populația Kabulului a crescut de șapte ori din 2001, de la mai puțin de un milion de locuitori la peste 7 milioane, ceea ce a schimbat radical nevoile de apă. Lipsa unei guvernanțe centrale și a reglementărilor eficiente a agravat problema de-a lungul deceniilor.
La începutul anului 2025, Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare a anunțat că partenerii săi au primit doar 8,4 milioane de dolari din cele 264 de milioane necesare pentru implementarea programelor planificate de apă și salubritate în Afganistan. Alte 3 miliarde de dolari în finanțări internaționale au fost înghețate după revenirea talibanilor la putere în august 2021. Decizia recentă a SUA de a reduce cu peste 80% finanțarea USAID a amplificat criza.
„Totul depinde de ajutoare,” spune Curry, adăugând că „putem cheltui milioane de dolari pentru soluții temporare și să spunem că am rezolvat problema, dar nevoia va persista fără investiții în soluții pe termen lung. Iar aici, guvernele străine se opresc din cauza dinamicii politice.”
Apa este un drept uman și o resursă naturală a Afganistanului. Nu ar trebui să fie o problemă politică.
„Mi se rupe inima când văd florile și pomii fructiferi din grădină uscându-se. Dar ce putem face? Trăim într-un stat militarizat, nu putem merge la guvern să reclamăm”, a mai declarat Nazifa.
Unul dintre puținele proiecte care ar putea reduce presiunea asupra apelor subterane este conducta de apă din râul Panjshir, care, odată finalizată, ar putea furniza apă potabilă pentru 2 milioane de locuitori. Etapele de proiectare s-au încheiat la sfârșitul anului 2024, dar punerea în aplicare a proiectului, evaluat la 170 de milioane de dolari, așteaptă încă aprobarea bugetului și atragerea unor investitori suplimentari.
„Nu avem timp să așteptăm bugete. Suntem prinși într-o furtună din care nu vom mai ieși dacă nu acționăm imediat,” avertizează Dr. Najibullah Sadid, cercetător senior în domeniul managementului resurselor de apă și membru al rețelei profesionale afgane pentru apă și mediu.
Cei din Kabul trebuie să aleagă între mâncare și apă.
„Totuși, localnicii cu care am vorbit sunt dispuși să investească tot ce mai au pentru o soluție durabilă. Orice proiect care poate aduce un impact imediat este o prioritate. Trebuie doar să începem de undeva”, a conchis Najibullah Sadid.
Editor : Ș.A.
