Academia Română marchează luni, în sesiune festivă, împlinirea a 160 de ani de la fondare. Manifestarea va avea loc în Aula Academiei Române, începând cu ora 10.00. Forul de ştiinţă şi de cultură a avut drept misiune principală normarea limbii române şi studiul istoriei poporului român, publicarea unor valoroase colecţii de documentele referitoare la istoria naţională. Instituţia are 14 secţii, trei filiale, în Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara şi coordonează 70 de institute şi centre de cercetare care îşi desfăşoară activitatea în domenii fundamentale prin cei peste 2.000 de cercetători. Ion Heliade Rădulescu a fost primul preşedinte.
Manifestarea va fi şi transmisă în direct pe canalul YouTube al Academiei Române: https://www.youtube.com/@academiaromana8832/streams.
Alocuţiuni vor susţine: acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, despre „Elemente definitorii ale evoluţiei Academiei Române”, acad. Ion Tighineanu, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei – „Sub semnul unităţii: Academiile româneşti şi vocaţia reîntregirii”.
De asemenea, vor lua cuvântul acad. Nicolae-Victor Zamfir, vicepreşedinte al Academiei Române, despre „Realizări deosebite în cercetarea ştiinţifică”, acad. Marius Andruh, vicepreşedinte al Academiei Române – „Promovarea culturii şi artei”, acad. Ioan Dumitrache, secretar general al Academiei Române – „Academia Română în dialog cu tinerii”, dr. Emanuel Petac, coordonatorul Cabinetului de Numismatică, Medalistică, Gliptică, Filatelie al Bibliotecii Academiei Române – „Patrimoniu cultural şi identitate istorică – file de poveste. Academia Română şi colecţia de numismatică”.
Cu acest prilej, Romfilatelia va lansa întreg poştal „Academia Română 160 de ani”, prezentat de Gabriel Bulumac, director general.
Compartimentul de comunicare al Academiei Române va prezenta filmul documentar „Academia Română – 160 de ani de la fondare”.
Şedinţa festivă va fi urmată de vernisarea expoziţiei „Academia Română la 160 de ani”, în Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române. În aceeaşi zi, la ora 9.00, Editura Academiei Române vernisează, la Casa Oamenilor de Ştiinţă, în Holul mare, expoziţia „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! La 160 de ani de la fondarea Academiei Române”.
Istoric
”Societatea Literară Română” şi-a început activitatea la 1/13 aprilie 1866, sub numele de ”Societatea Academică Română”, iar la 29 martie 1879, prin înalt decret, a fost declarată institut naţional, sub denumirea de Academia Română, potrivit www.acad.ro.
Noua instituţie a fost de la începuturile ei naţională, enciclopedică şi activă. A fost naţională, adică reprezentativă pentru cultura din întreg spaţiul românesc. Conform decretului de înfiinţare, cei 21 de membri fondatori erau personalităţi marcante atât din Moldova şi Ţara Românească, dar şi din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea imperiilor străine: habsburgic (Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina), ţarist (Basarabia) şi otoman (din rândul aromânilor din Peninsula Balcanică).
Prima şedinţă a Societăţii Literare Române s-a desfăşurat la 6 august 1867, iar la 24 august 1867 a fost aprobat statutul său, care menţiona constituirea Societăţii Academice Române, ”cu scopul de a lucra la înaintarea literelor şi a ştiinţelor între români”.
La 31 august, a fost aleasă conducerea Societăţii: preşedinte – Ion Heliade Rădulescu, vicepreşedinte – Timotei Cipariu şi secretar – August Treboniu Laurian.
Avea trei secţii – literară, istorică, ştiinţifică.
În 1879 Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română – „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” -, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948-1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele statului român, figurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948-1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965-1989); din 1990 a revenit la denumirea ei firească, tradiţională, de Academia Română.
Academia Română a cunoscut, asemenea tuturor instituţiilor de cultură ale ţării, vitregiile regimului comunist totalitar, ale cărui ingerinţe s-au făcut simţite din plin. Astfel, au fost excluşi din Academie 113 de membri titulari, corespondenţi şi de onoare, consideraţi, datorită gândirii, operei şi convingerilor lor politice, drept neadaptabili noilor orientări ale culturii şi ostili regimului comunist. Epurări s-au făcut şi în rândurile cercetătorilor din institutele Academiei. Totodată, proprietăţile Academiei au fost şi ele supuse naţionalizării. Ulterior, Academia a fost deposedată, adesea fără formele legale elementare, de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice şi opere de artă, transferate abuziv altor instituţii şi recuperate parţial după 1989.
Activitatea Academiei Române a continuat în întreaga perioadă totalitară. Cercetătorii au căutat să păstreze contactele cu cuceririle ştiinţifice pe plan mondial, prin participări la reuniuni internaţionale, prin corespondenţă şi schimb de publicaţii, prin legături directe cu specialişti străini, prin organizarea, în ţară, a unor reuniuni ştiinţifice internaţionale, în toate domeniile ştiinţei, unele de mare răsunet (congresele mondiale de sociologie rurală, Congresul internaţional de istorie, Congresul de cibernetică, Conferinţa internaţională de matematică, Congresul Institutului Internaţional de Finanţe Publice ş.a.). În anul 1990, odată cu reîntoarcerea în subordinea Academiei Române a institutelor sale de cercetare, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării a revenit la menirea sa iniţială.
Misiune
Principala misiune, încă din momentul înfiinţării, viza, în acord cu vocaţia sa naţională, normarea limbii române şi studiul istoriei poporului român, având ca obiective elaborarea gramaticii limbii române, stabilirea ortografiei, realizarea dicţionarului român şi elaborarea tratatului de istorie a românilor, precum şi publicarea unor valoroase colecţii de documentele referitoare la istoria naţională. Această misiune este specificată în decretul de fondare a Societăţii Literare Române din 1/13 aprilie 1866 şi va rămâne o îndatorire constantă a Academiei Române.
În prezent, Academia Română îndeplineşte trei roluri majore: for de consacrare, pilon important al cercetării din România şi participant activ în viaţa societăţii.
De la începuturi şi până în prezent, Academia Română a reunit peste 1.700 de membri – fondatori, titulari, corespondenţi şi de onoare, din ţară şi din străinătate, aleşi în timpul vieţii sau post-mortem.
Titlul de academician este purtat numai de membrii titulari.
Premiile Academiei Române reprezintă cea mai prestigioasă recunoaştere românească acordată unui creator sau om de ştiinţă, din ţară sau din străinătate, pentru meritul de a fi contribuit, prin activitatea şi opera sa, la dezvoltarea culturii şi ştiinţei româneşti.
Academia Română coordonează 70 de institute şi centre de cercetare, care îşi desfăşoară activitatea în domenii fundamentale ale ştiinţei şi culturii. Rezultatele performante ale acestor institute se datorează celor peste 2.000 de cercetători atestaţi, specialişti în cercetare fundamentală sau aplicată. Academia Română promovează cercetarea fundamentală, fără a exclude cercetarea aplicativă.
Instituţia are 14 secţii, 3 filiale, în Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara.
Primul preşedinte al Academiei Române după 1990 a fost inginerul Mihai Corneliu Drăgănescu (2 februarie 1990 – 18 ianuarie 1994), urmat de inginerul Virgiliu N. G. Constantinescu (18 ianuarie 1994 – 16 ianuarie 1998), istoricul literar Eugen Simion (16 ianuarie 1998 – aprilie 2006), doctor în ştiinţe chimice Ionel Haiduc (5 aprilie 2006 – 8 aprilie 2014), Ionel Valentin Vlad, inginer şi fizician (8 aprilie 2014 – 24 decembrie 2017), inginerul agrochimist Cristian Hera (5 ianuarie – 5 aprilie 2018), doctor în istorie Ioan-Aurel Pop (5 ianuarie 2018 – 5 aprilie 2022).
Academicianul Ioan-Aurel Pop a fost reales preşedinte la 5 aprilie 2022 pentru un mandat de patru ani.
Casa banului Constantin Gr. Ghica, primul sediu
Actualul sediu al Academiei Române, cunoscut şi sub numele de Palatul Academiei, este situat în Bucureşti, pe Calea Victoriei 125, într-un parc-grădină cu o suprafaţă de 22.700 mp.
Sediul său, vechi de 130 de ani, a fost realizat în mai multe etape, prin amenajarea, în 1890, a două case boiereşti construite la începutul secolului al XIX-lea, achiziţionate de la Constantin Şt. Cesianu şi Ştefan Bellu. Acestora li s-a adăugat un corp nou în 1896, cumpărat de la Mina Zaleski.
Primul sediu, cel în care, de altfel, a avut loc înfiinţarea Societăţii Literare Române în anul 1866, a fost o casă particulară, cea a banului Constantin Gr. Ghica, de lângă Cişmigiu, clădire ce nu s-a păstrat până în zilele noastre.
Începând cu anul 1869 Societatea Literară Română, devenită Societatea Academică Română, îşi va desfăşura activitatea în trei camere din aripa stângă a Palatului Universităţii, inaugurat chiar în acel an, unde va funcţiona până în 1890.
La 26 martie 1890 va fi cumpărată casa Cesianu din Calea Victoriei nr.135 de către Ministerul Instrucţiunii Publice, pentru Academia Română. În 26 februarie 1896, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice este autorizat să cumpere pentru Academia Română casele din Calea Victoriei nr. 137, proprietatea Minei Zaleski, şi să aloce suma de 220 000 lei pentru transformările impuse de necesităţile specifice Academiei, cât şi pentru ridicarea unei construcţii destinată „a adăposti colecţiile cele mai de seamă ale Bibliotecii”.
În anul 1948, imobilul va suferi intervenţii radicale, realizate conform planurilor arhitectului Richard Bordenache, Aula fiind complet reconfigurată. În forma actuală, aula a fost inaugurată la 20 mai 1949, cu ocazia deschiderii celei de-a doua sesiuni generale a anului academic. De-a lungul timpului, sediul şi Aula Academiei au mai suferit o serie de intervenţii, cu scop de consolidare sau amenajare.
Din anul 2015, sediul istoric al Academiei Române este înscris în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii şi Institutului Naţional al Patrimoniului.
Biblioteca Academiei
La un an după fondarea Societăţii Academice Române, la 6 august 1867, a fost înfiinţată Biblioteca Academiei Române. De la început a avut misiunea de a colecţiona, păstra, organiza, cerceta şi pune în valoare fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, hărţi, colecţii de artă, colecţii numismatice şi alte documente ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală.
Biblioteca a susţinut marile obiective ale Academiei Române, fundamente ale oricărei culturi naţionale: stabilirea normelor ortografiei limbii române, elaborarea gramaticii limbii române şi realizarea Dicţionarului limbii române.
În contextul proclamării Independenţei de Stat a României, la 9 mai 1877, Academia Română a fost declarată Institut Naţional, la 29 martie 1879, având ca scop înălţarea „culturii limbii şi a istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte”, biblioteca devenind indispensabilă pentru documentarea marilor proiecte de cercetare ale Academiei.
Biblioteca Academiei Române, înfiinţată ca „nou organ de ştiinţă şi cultură” al Academiei Române, este ctitoria mai multor generaţii de cărturari care, prin donaţii şi o intensă politică de achiziţii, au contribuit la dezvoltarea ei, fiind, în privinţa colecţiilor patrimoniale, cea mai veche, mai valoroasă şi mai complexă din România.
Colecţiile au continuat să se îmbogăţească, graţie legii Depozitului Legal, aprobată la 2 aprilie 1885, modificată la 19 martie 1904. Ion Bianu, iniţiatorul, legii declara: „în 1884 am făcut legea tipografiilor obligate să dea exemplare din tot ce tipăresc spre a asigura colecţionarea imprimatelor româneşti”.
Se achiziţionează, totodată, cu prioritate, din ţară şi din străinătate, documente specifice de importanţă deosebită pentru identitatea culturală şi naţională.
Biblioteca Academiei Române are în atribuţii publicarea Bibliografiei naţionale retrospective a cărţilor şi periodicelor româneşti, precum şi a unor bibliografii speciale, cum ar fi Bibliografia Mihai Eminescu, dedicată poetului naţional, sprijinind documentarea şi cercetarea privitoare la ştiinţa şi cultura română.
Clădirea Bibliotecii Academiei Române este opera arhitectului Duiliu Marcu. Ea a fost inaugurată la 5 iunie 1937.
