Liderii Israelului cred că au acum o ocazie unică într-o generație de a remodela Orientul Mijlociu, o oportunitate care merge mult dincolo de pulverizarea Hamas și Hezbollah, scrie Politico.
Chiar înainte ca Israelul să lanseze marți ceea ce a descris ca fiind o ofensivă terestră „limitată” în Liban, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a precizat că ținta sa finală în schimbarea puterii regionale este subminarea autorității conducerii clericale de la Teheran, desființarea iranienilor care sunt finanțatorii, antrenorii și presupușii protectori atât ai Hamas din Gaza, cât și ai miliției șiite libaneze Hezbollah.
Într-un discurs rostit luni în limba engleză, Netanyahu a promis „nobilului popor persan” că ziua în care va scăpa de dominația „tiranilor” și va putea avea pace cu Israelul va veni „mult mai repede decât cred oamenii”. „Nu există niciun loc în Orientul Mijlociu unde Israelul să nu poată ajunge”, a avertizat el amenințător.
Pentru Iran, aceasta nu suna ca o luare de poziție inutilă. Israelul nu luptă împotriva Teheranului doar prin zdrobirea aliaților și a proxy-urilor sale – precum Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen – ci își arată supremația atât în ceea ce privește tehnologia, cât și spionajul pe teritoriul iranian.
În aprilie, nevătămat după un atac masiv cu rachete iraniene, Israelul a ripostat aruncând în aer un radar de apărare aeriană în apropierea orașului Isfahan, în centrul țării, în ceea ce a fost considerat un avertisment că ar putea distruge la discreție instalațiile nucleare iraniene. În iulie, liderul Hamas, Ismail Haniyeh, a fost ucis de o rachetă lansată asupra unei case de oaspeți guvernamentale din Teheran. Comandanți iranieni de top au murit în lovituri asupra Damascului și Beirutului. Mesajul lui Netanyahu cu privire la „raza de acțiune” a Israelului este clar, limitând spațiul de manevră al Iranului.
Pentru conducerea Teheranului, aceasta este o provocare chinuitoare. Iranul își proiectează puterea în întreaga regiune, prezentându-se ca o forță militară puternică, care își poate sprijini milițiile loiale din Irak, Siria, Liban și Yemen. Israelul contestă acum în mod direct această autoritate, asasinarea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah, vineri, prin bombardarea buncărului în care se ascundea, fiind unul dintre cele mai flagrante exemple ale faptului că Netanyahu aruncă mănușa Teheranului.
Ofensivă terestră în Liban
Marți, Israelul a arătat clar că nu se va opri aici. Într-o postare pe X, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au declarat că efectuează „raiduri terestre localizate și țintite, bazate pe informații precise, împotriva țintelor și infrastructurii teroriste ale Hezbollah” în satele din apropierea graniței dintre Israel și Liban.
IDF a adăugat că operațiunea sa terestră vizează ținte „situate în sate din apropierea frontierei și [care] reprezintă o amenințare imediată la adresa comunităților israeliene din nordul Israelului”. Planul – care va fi sprijinit de lovituri aeriene și artilerie – a fost pregătit de luni de zile. IDF nu a dat detalii cu privire la cât timp va dura. De asemenea, rezerviștii sunt chemați și direcționați spre nord.
Netanyahu va intensifica ofensiva împotriva Hezbollah, în ciuda apelurilor internaționale tot mai numeroase pentru o încetare a focului, a declarat un oficial israelian de rang înalt înainte de incursiune, vorbind sub rezerva anonimatului. Aceasta va include, probabil, lansarea unui atac terestru major menit să zdrobească Hezbollah în sudul Libanului, forțându-l să își retragă forțele la nord de râul Litani, la 29 de kilometri de granița israeliano-libaneză, în conformitate cu o rezoluție ONU care a încheiat războiul din Liban din 2006.
De asemenea, Israelul va continua să bombardeze depozitele de arme, logistica și centrele de comandă ale Hezbollah mai la nord și în Valea Beqaa, continuând în același timp să trimită misiuni de vânătoare și ucidere pentru comandanții de rang înalt. „Aceasta este șansa noastră de a distruge Hezbollah, astfel încât să nu-și mai poată recăpăta și exercita puterea pe care o are în Liban”, a declarat oficialul.
De la asasinarea lui Nasrallah, Netanyahu a crescut în sondajele de opinie, ceea ce înseamnă că există toate stimulentele politice pentru ca acesta să prelungească ofensiva și să ignore apelurile repetate de încetare a focului din partea aliaților occidentali și a grupurilor de ajutor, care se tem de agravarea unei crize umanitare în Liban.
Vizitând luni trupele israeliene desfășurate în nordul Israelului, ministrul apărării Yoav Gallant a sugerat cu tărie că o ofensivă terestră împotriva Hezbollah va fi ordonată în curând. Forțele speciale israeliene efectuaseră deja raiduri peste graniță.
„Eliminarea lui Nasrallah este un pas foarte important, dar nu este cel final”, a declarat Gallant trupelor care servesc în Brigada Golani a armatei. „Vom folosi toate capacitățile de care dispunem, iar dacă cineva de cealaltă parte nu a înțeles ce implică aceste capacități, ne referim la toate capacitățile”.
Oficialii americani cred că incursiunea israeliană va fi limitată, țintită și nu la fel de extinsă ca cea din 2006, care a declanșat un război scurt, dar aprig, care a afectat ambele părți. Dar la Washington există în continuare temeri legate de un atac iranian împotriva Israelului, ceea ce a determinat mutarea unor forțe americane „pentru a amâna și a se apăra după cum este necesar”. Și există îngrijorări cu privire la o depășire a limitelor de către Israel.
Începutul sfârșitului pentru axa iraniană
Nu doar logica politică internă îl conduce pe Netanyahu, ci și rațiunea militară. „Stimulentele militare pentru Israel trebuie să continue”, a observat Matthew Savill de la Institutul britanic Royal United Services, un grup de reflecție, vorbind înainte de incursiune.
„A distrus conducerea superioară a Hezbollah, i-a compromis capacitatea de coordonare și are inițiativa. În ciuda riscurilor cu care s-ar confrunta o incursiune terestră, a amenințării cu rază lungă de acțiune a rachetelor balistice și a naturii extinse a operațiunilor IDF actuale, este posibil să ne imaginăm că mulți ar susține că nu va exista niciodată un moment mai bun pentru a intra în sudul Libanului pentru a distruge infrastructura militară a Hezbollah de acolo”, a adăugat el.
Oficialii israelieni au vorbit în termeni mult mai ambițioși decât obiectivul de război mai limitat de a determina Hezbollah să își oprească atacurile cu rachete transfrontaliere care durează de luni de zile, pentru a permite celor aproximativ 80.000 de israelieni evacuați să se întoarcă în casele lor din nord.
În afara rândurilor actuale ale guvernului, mai mulți foști șefi de rang înalt și încă influenți din domeniul informațiilor și securității, inclusiv fostul șef al Mossadului, Tamir Pardo, îndeamnă public la continuarea campaniei militare pentru a redesena Orientul Mijlociu.
Vorbind pentru presa israeliană, Pardo a declarat că loviturile aplicate de Israel Hezbollah în ultimele 12 zile au oferit Israelului „o oportunitate care nu trebuie ratată”.
El a adăugat că este puțin probabil ca cel mai important aliat regional al Teheranului să recupereze controlul asupra Libanului în aceeași măsură în care îl are de la războiul din 2006 cu Israelul. „După umila mea părere, nu au cum să îl reabiliteze la ceea ce a fost înainte”, a spus el.
Pagubele extraordinare pe care IDF le-a provocat Hezbollah au făcut ca organizația să se clatine. Lista comandanților de top ai Hezbollah uciși în ultimele două săptămâni arată ca un Who’s Who al militanților șiiți și este completată zilnic.
„Aproape întreaga conducere superioară a grupării, politică și militară, împreună cu mii de membri și comandanți de nivel mediu, a fost asasinată, eliminată sau a devenit ineficientă în luptă – ca să nu mai vorbim de faptul că Forțele de apărare israeliene au distrus cantități mari de muniție strategică care ar fi putut amenința orașele și țintele israeliene”, a declarat Ahmed Fouad Alkhatib, analist la Atlantic Council.
„Regiunea ar putea asista la începutul sfârșitului axei de rezistență a Iranului”, a adăugat el.
Acest rezultat nu ar displăcea unei largi părți a liderilor arabi, inclusiv din Golf. O parte a presei din Golf dă deja vina pe Hezbollah pentru suferința libanezilor. Influentul cotidian Okaz din Arabia Saudită a acuzat Hezbollah că acționează „de dragul intereselor iraniene, nu al celor libaneze sau arabe”.
„Iluzie periculoasă”
Atât Hezbollah, cât și Iranul sunt într-o situație dificilă, cu puține opțiuni atractive.
Noul președinte al Iranului, Masoud Pezeshkian, a fost dornic să îmbunătățească legăturile cu vecinii arabi și a făcut, de asemenea, deschideri către Occident, lăsând să se înțeleagă că Teheranul este pregătit să devină mai serios în ceea ce privește negocierile nucleare. Implicarea directă în conflict riscă să distrugă aceste demersuri diplomatice. Lansarea unui atac direct cu rachete asupra Israelului, așa cum a făcut-o fără succes la începutul acestui an, îi va expune slăbiciunea în fața superiorității militare israeliene, lăsând Hezbollah în mare parte pe cont propriu și doar cu sprijinul retoric al Teheranului.
Cu toate acestea, Julien Barnes-Dacey de la Consiliul European pentru Relații Externe a avertizat împotriva unei noi escaladări a Israelului și a descris ideea creării unei noi ordini regionale drept o „iluzie periculoasă”.
„Atacul israelian marchează o realizare tactică semnificativă, dar rămâne detașat de o cale strategică viabilă pentru a răspunde în mod durabil nevoilor de securitate ale Israelului și a pune capăt seriei de conflicte regionale interconectate”, a susținut el.
Fostul prim-ministru israelian Ehud Olmert, un critic feroce al lui Netanyahu, a declarat, de asemenea, pentru Politico, că este prea devreme pentru a vorbi în termeni de succes. „Ce se întâmplă dacă două sau trei rachete mari aterizează în Tel Aviv?”, a avertizat el.
Editor : B.E.
