Chiar și Donald Trump, de obicei impetuos, pare încurcat de situația internațională volatilă pe care o va moșteni în calitate de nou președinte luna viitoare și în care va injecta cu siguranță o nouă imprevizibilitate. „Cu siguranță, lumea pare să o ia puțin razna acum”, a declarat președintele ales al SUA sâmbătă, când s-a întâlnit cu președintele francez Emmanuel Macron la Paris, scrie CNN într-o analiză a situației internaționale pe care o moștenește Donald Trump în al doilea său mandat la Casa Albă.
Căderea uimitoare a dinastiei al-Assad în Siria, duminică, a creat circumstanțe noi și perfide care vor solicita atenția lui Trump – în ciuda dorinței sale de a dezangaja SUA din zonele periculoase de război din Orientul Mijlociu – și va oferi probabil un test imediat al obiectivelor sale de politică externă și al perspicacității sale în ianuarie.
„Aceasta nu este lupta noastră. Lăsați-o să se desfășoare. Nu vă implicați”, a scris Trump sâmbătă pe Truth Social, cu majuscule, în timp ce rebelii se îndreptau spre capitala siriană Damasc. Comentariul său a fost caracteristic unei reacții de politică externă împotriva a aproape două decenii de războaie americane în Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Dar, în calitate de putere globală, într-o economie mondială integrată și cu inamici ai SUA care încearcă să dilueze influența americană, ar putea veni și momentul în care interesele americane vor face ca Trump să nu aibă de ales decât să se implice, diplomatic dacă nu militar.
„Când devine un interes de securitate națională și o amenințare la adresa Statelor Unite, atunci ne vom implica”, a declarat duminică senatorul republican Markwayne Mullin, un aliat-cheie al lui Trump, în cadrul emisiunii «State of the Union» de la CNN.
Și reordonarea bruscă a geopoliticii Orientului Mijlociu ar putea oferi oportunități pentru alte obiective internaționale ale lui Trump, inclusiv o reînnoire a confruntării sale cu Iranul. În postările sale din weekend de pe rețelele de socializare, președintele ales a subliniat, de asemenea, modul în care răsturnarea președintelui Bashar al-Assad a fost o înfrângere pentru Rusia și l-a îndemnat pe președintele Vladimir Putin să își reducă pierderile prin încheierea războiului din Ucraina.
Însă politicile lui Trump din primul mandat și planurile sale pentru cel de-al doilea mandat – inclusiv cele prezentate în primul său interviu televizat important de la alegeri, care a fost înregistrat vineri, înainte de înlăturarea lui Assad – arată că acesta vede lumea și crizele sale prin prisma câștigurilor și pierderilor pentru Statele Unite. În interviul amplu cu Kristen Welker de la NBC în cadrul emisiunii „Meet the Press” de la NBC, care a fost difuzat duminică, el a declarat, de exemplu, că Ucraina ar trebui „probabil” să se pregătească pentru un ajutor mai redus cu el la putere și că se va angaja să rămână în NATO numai dacă ceilalți membri își plătesc facturile și „ne tratează corect”. De asemenea, Trump și-a subliniat perspectiva „America pe primul loc” prin prezentarea în avans a planurilor sale de a prioritiza deportarea în masă a migranților cu antecedente penale și de a pune capăt cetățeniei prin naștere.
Trump se confruntă cu o rețea tot mai strânsă de adversari ai SUA
Donald Trump are însă de înfruntat provocări dificile în Siria și nu numai.
Preluarea puterii, condusă de un grup de rebeli pe care Washingtonul îl consideră o organizație teroristă afiliată cândva Al-Qaida, ridică incertitudini cu privire la posibilitatea ca națiunea fracturată să devină din nou un paradis terorist care să amenințe securitatea SUA. Trump ar putea fi nevoit să decidă rapid dacă să mențină desfășurarea a sute de soldați americani în Siria pentru a lupta împotriva oricărei reapariții a ISIS. Președintele Joe Biden a ordonat duminică o serie de lovituri americane împotriva țintelor ISIS din țară.
Iar căderea lui Assad de la putere este strâns legată de alte priorități de politică externă ale SUA – inclusiv, după cum a remarcat Trump, Rusia, care a sprijinit conducerea președintelui sirian pentru a-și salva propria influență în Orientul Mijlociu.
Căderea lui Assad este o altă lovitură serioasă pentru Iran, după ce războaiele Israelului în Liban împotriva Hezbollah și în Gaza împotriva Hamas au devastat grupările de influență ale Republicii Islamice și au făcut ca liderii de la Teheran să pară mai vulnerabili decât au fost în ultimii ani, în timp ce se pregătesc pentru o succesiune iminentă, având în vedere vârsta înaintată a ayatollahului Ali Khamenei. Percepția că Iranul este slăbit ar putea determina o poziție și mai dură decât se așteaptă deja din partea administrației Trump, în timp ce regimul teocratic de la Teheran își mărește stocul de uraniu de calitate aproape de cea necesară pentru arme nucleare.
Provocările de politică externă aferente pentru noul președinte se întind într-un arc vast, de la Siria, Liban, Israel și Yemen în Orientul Mijlociu, prin Eurasia, cu rădăcini în războiul din Ucraina și în crizele sale tributare. Conflictul a devenit global odată cu intrarea uimitoare a trupelor terestre nord-coreene într-un război terestru european. Dacă Rusia, așa cum suspectează unii experți, furnizează în schimb Phenianului expertiză sau tehnologie în domeniul rachetelor balistice, impasul dintre SUA și statul comunist izolat ar putea deveni și mai periculos. Iranul a aprovizionat, de asemenea, Rusia cu drone și rachete, potrivit oficialilor americani.
Iar problemele Americii cu Rusia, Coreea de Nord și Iran sunt agravate de sinergia strategică liberă, dar în expansiune, dintre acest trio și China. Mulți dintre cei mai importanți oficiali și susținători ai viitoarei administrații Trump au susținut anterior că SUA trebuie să se dezangajeze din locuri precum Orientul Mijlociu și Europa pentru a direcționa resursele militare și financiare către ceea ce ei consideră a fi o confruntare existențială cu superputerea Asiei. Dar realitățile geopolitice care se schimbă rapid înseamnă că adversarii Americii probabil nu îi vor oferi președintelui ales această opțiune.
Aceasta este o lume mult mai complexă și potențial periculoasă decât cea cu care Trump a fost familiarizat în timpul primului său mandat. Globul s-a cutremurat adesea din cauza declarațiilor sale imprevizibile și a reproșurilor la adresa aliaților SUA – cum ar fi cei din Europa și Asia, dintre care mulți sunt acum slăbiți de propriile tulburări interne. Acești aliați se pregătesc, de asemenea, pentru cererile sale de creștere a cheltuielilor pentru apărare, iar mulți dintre ei s-ar putea confrunta cu dificultăți în a le satisface, având în vedere situația lor economică neplacută.
Biden conduce răspunsul SUA, dar lumea se uită la Trump
Până la 20 ianuarie, Rusia nu este oficial problema lui Trump – chiar dacă declarațiile sale agresive de politică externă, amenințările tarifare și călătoria la Paris pentru redeschiderea Catedralei Notre Dame în acest weekend au făcut să pară că el conduce deja America pe scena lumii.
Biden a reacționat la căderea lui Assad proclamând dreptate pentru poporul sirian și promițând să împiedice orice instabilitate din țară să se răspândească în regiune. El a promis să colaboreze cu Organizația Națiunilor Unite pentru a asigura tranziția către o Sirie independentă și suverană, cu o nouă constituție și un nou guvern. Și a anunțat atacuri aeriene cu bombardiere B-52, avioane de luptă F-15 și avioane A-10 împotriva țintelor ISIS din centrul Siriei.
Dar, în curând, îi va preda ștafeta lui Trump, a cărui suspiciune profundă față de aventurile din Orientul Mijlociu este alimentată de ani de războaie străine sângeroase. De asemenea, istoria sugerează că cele mai multe momente de speranță într-o regiune întunecată de războaie sunt doar sclipiri de lumină false.
„Cred că SUA sunt în conflict. Pe de o parte, practic se laudă cu faptul că, în esență, acesta este un … eșec major pentru Rusia și Iran”, a declarat Fawaz Gerges, profesor de relații internaționale la London School of Economics, pentru Becky Anderson de la CNN. „Pe de altă parte, americanii știu foarte bine că Siria ar putea merge într-adevăr … într-o direcție greșită. Iar Siria condusă de o mișcare islamistă salafi nu este chiar preferința americanilor pentru această țară.”
În urmă cu o săptămână, nimeni nu ar fi prezis sfârșitul unei jumătăți de secol de guvernare criminală a Siriei de către Assad și tatăl său, Hafez al-Assad. Viteza cu care regimul a căzut înseamnă că este imposibil de prezis situația pe care Trump o va moșteni luna viitoare.
Pericolul este ca o națiune profund divizată din punct de vedere etnic și religios să se scindeze și mai mult, să izbucnească din nou un război civil ucigaș și ca refugiații să inunde statele vecine și să provoace o criză umanitară. Chiar dacă grupul dominant din coaliția rebelă, Hayat Tahrir Al-Sham (HTS), își va impune controlul și va aduce pacea, economia este în ruină, orașele și serviciile publice sunt ruinate, iar întoarcerea refugiaților care au fugit în ultimii ani ar putea genera o instabilitate uriașă.
Prin urmare, în timp ce Trump ia în considerare actuala desfășurare a SUA în Siria, el trebuie să decidă, de asemenea, cât de profund se va implica în viitorul țării – și dacă nu o face, dacă este mulțumit să lase adversarii SUA să umple vidul și să-și construiască propria putere.
Nu există niciun câștig monetar evident pentru SUA în Siria – iar viziunea tradițională a majorității președinților, conform căreia SUA ar trebui să promoveze stabilitatea, se ciocnește de caracterul lui Trump și de viziunea sa asupra lumii „America pe primul loc”.
Totuși, căderea lui Assad ar putea contribui la consolidarea securității Israelului, care este importantă pentru Trump. O țară unificată și stabilă ar putea bloca transporturile terestre de arme ale Teheranului pentru reconstrucția Hezbollah în Liban.
Trump se folosește de căderea lui Assad pentru a-l presa pe Putin cu privire la Ucraina
Președintele ales a arătat că apreciază implicațiile mai largi ale căderii lui Assad duminică, punând presiune imediată pe Putin pentru a negocia sfârșitul războiului din Ucraina, chiar dacă postarea sa pe Truth Social a subestimat cât de greu ar putea fi acest lucru.
„Rusia și Iranul sunt într-o stare de slăbiciune în acest moment, una din cauza Ucrainei și a unei economii proaste, cealaltă din cauza Israelului și a succesului său în luptă. La fel, Volodimir Zelenski și Ucraina ar dori să facă o înțelegere și să oprească nebunia”, a scris Trump, la o zi după întâlnirea cu președintele ucrainean la Paris. „Prea multe vieți sunt irosite inutil, prea multe familii sunt distruse și, dacă se continuă, se poate transforma în ceva mult mai mare și mult mai rău. Îl cunosc bine pe Vladimir. Este momentul să acționeze. China poate ajuta. Lumea așteaptă!”
Donald Trump a promis să pună capăt războiului din Ucraina în 24 de ore dacă va fi ales președinte, dar nu este clar dacă Putin este pregătit să vorbească despre pace după recentele progrese de pe câmpul de luptă. Cel puțin, el va negocia dur, ceea ce duce la temeri că Trump va forța Ucraina să accepte un acord care îi va da Rusiei teritoriul confiscat în invazia sa brutală și ilegală. Acest lucru ar recompensa agresiunea lui Putin. Criticii președintelui ales se tem că acesta se va opune, de asemenea, oricăror garanții de securitate pentru Ucraina și va zădărnici speranțele acesteia de a deveni membră NATO și UE pentru a-l liniști pe Putin. Un astfel de acord ar putea opri luptele pe termen scurt. Dar istoria lui Putin sugerează că acesta ar folosi probabil o astfel de înțelegere pentru a se reînarma și a se regrupa în vederea unui nou atac menit să șteargă Ucraina de pe hartă.
Unul dintre foștii consilieri pe probleme de securitate națională ai lui Trump, H.R. McMaster, l-a îndemnat duminică pe fostul său șef să trateze Iranul, Rusia, China și Coreea de Nord drept niveluri diferite ale aceleiași provocări.
„Unii oameni cred că ar trebui să încerci să le separi. Eu cred că ar trebui să le lipim împreună, deoarece ori de câte ori acționăm ca și cum ar fi separate, ele ajung să se acopere reciproc și să acționeze ca și cum nu ar opera împreună”, a declarat McMaster la Fox News Sunday.
Totuși, acest lucru ar contrazice dorința lui Trump de a negocia acorduri individuale cu dictatori străini și de a pune adversarii unul împotriva celuilalt.
Cu toate acestea, evenimentele de la sfârșitul săptămânii din Siria reamintesc viteza schimbărilor politice globale într-o perioadă de schimbare a alianțelor, de creștere a provocărilor la adresa Statelor Unite din partea marilor puteri și de modul în care chiar și liniile roșii ale lui Trump privind utilizarea puterii SUA în străinătate vor fi puse la încercare de evenimente.
„Cred că președintele ales are dreptate să spună că, pentru moment, Statele Unite ar trebui să stea deoparte și să vadă cum se desfășoară această situație”, a declarat Uriel Epshtein, CEO al Inițiativei Renew Democracy, la CNN International. „Aș remarca, de asemenea, că acesta este de fapt un moment important în care putem vedea cum nu poți privi conflictele individual, cum trebuie să privești lumea la nivel global, deoarece căderea lui Assad la Damasc trece prin Ierusalim și Kiev.”
Editor : B.E.
