Când vorbim despre dezinformare – răspândirea intenționată de informații înșelătoare – ne imaginăm de obicei minciuni flagrante și „știri false” promovate de guverne străine. Uneori, intenția este de a influența alegătorii în alegeri, iar alteori de a semăna confuzie într-o situație de criză, scrie, în The Conversation, Aden Hoyle, profesor asistent în domeniul informațiilor și securități la Institutul pentru Securitate și Afaceri Globale din cadrul Universității Leiden, cea mai veche instituție de învățământ superior din Olanda.

Dar aceasta este o versiune oarecum simplificată a evenimentelor. De fapt, țările autoritare, precum Rusia și, din ce în ce mai mult, China, sunt angajate în proiecte continue și mai ample, menite să creeze o realitate politică distorsionată. Ele caută să submineze subtil imaginea democrațiilor occidentale, prezentându-se pe ele însele și blocul lor în creștere de parteneri autoritari ca fiind viitorul.

Crearea acestei realități politice include utilizarea unor falsuri flagrante, dar narațiunea se bazează de obicei pe o manipulare mult mai insidioasă a informațiilor. Faptele pozitive sunt evidențiate într-o măsură disproporționată, în timp ce cele incomode sunt ignorate sau scoase din context, astfel încât să pară mai în concordanță cu obiectivele naratorului.

Kremlinul folosește de mult timp mass-media sponsorizate de stat, mass-media proxy sau roboți pentru a difuza un flux constant de știri – articole, tweet-uri, videoclipuri sau postări pe rețelele sociale – menite să influențeze subtil și să antagonizeze discuțiile politice în societățile democratice. Rapoartele arată că aceste știri pot ajunge la un public mult mai larg decât cel al mass-media rusești originale. Ele sunt repetate fără știre (sau, uneori, în mod conștient) de mass-media locale sau naționale, de comentatori sau de utilizatori online.

O idee comună este aceea că societățile democratice sunt haotice și eșuate. Acoperirea mediatică poate exagera criminalitatea, corupția și dezordinea socială sau poate evidenția protestele publice, stagnarea economică sau instabilitatea guvernamentală ca dovezi că democrațiile nu funcționează. Mesajul subiacent este că democrația duce la haos.

Unele povești se concentrează pe a face ca valorile progresiste din societățile occidentale să pară ciudate. Ele ridiculizează schimbările sociale progresiste, de exemplu, în ceea ce privește drepturile LGBTQ+ sau multiculturalismul, făcându-le să pară ilogice sau ridicole.

Altele folosesc nemulțumiri reale, dar le prezintă în așa fel încât să amplifice sentimentele de discriminare și victimizare. În statele baltice, de exemplu, mass-media ruse evidențiază frecvent presupusa persecuție a vorbitorilor de limbă rusă, sugerând că aceștia sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua și acordând mult mai puțin spațiu altor perspective.

Dacă ne uităm la „manosfera” online în creștere, acest mecanism este, de asemenea, evident – mesaje care întăresc un sentiment colectiv de victimă care alimentează diviziunea și neîncrederea.

O alternativă autoritară

Aceste tipuri de subiecte, care prezintă societățile occidentale ca fiind disfuncționale și ciudate, sunt folosite de mult timp de Kremlin pentru a deteriora imaginea democrației. Cu toate acestea, observăm tot mai des colaborarea dintre Rusia și China în spațiul media online global pentru a prezenta împreună lumea autoritară ca puteri alternative stabile și principiale.

Atât Rusia, cât și China critică „ordinea internațională bazată pe norme”, un cadru de norme liberale și politici care a apărut după al Doilea Război Mondial. Ele consideră această ordine ca fiind centrată pe Occident și doresc să remodeleze ordinea globală în interesul lor.

Colaborarea militară și economică face parte din eforturile lor de a contesta această ordine, dar mass-media globală și spațiile online sunt, de asemenea, importante. Ambele state, de exemplu, difuzează frecvent materiale care prezintă țările occidentale ca puteri neocoloniale.

O altă temă este aceea că democrațiile sunt actori ipocriți care predică egalitatea și echitatea, dar nu le practică. Articolele despre lipsa de unitate în alianțele occidentale, precum NATO sau UE, sunt, de asemenea, constante în narațiunile rusești și chinezești. În schimb, Rusia și China sunt prezentate ca țări logice și raționale, care caută să protejeze alte națiuni mai vulnerabile de exploatarea occidentală.

De ce sunt eficiente aceste materiale?

Aceste articole par să rezoneze, în special cu publicul din țările în curs de dezvoltare. Adesea, acest lucru se datorează faptului că ele conțin un sâmbure de adevăr. Povestitorii se pot concentra pe probleme reale, cum ar fi inegalitatea, greșelile de politică externă sau standardele duble și, desigur, este adevărat că multe țări occidentale se confruntă cu crize ale costului vieții și că politica externă nu este întotdeauna consecventă. Amintirile dominației coloniale fac acuzațiile de exploatare actuală cu atât mai credibile.

Adesea, modul în care este prezentat un subiect este cel care induce în eroare. Detaliile sunt ascunse sau scoase din context. Informațiile speculative sunt prezentate ca fapte. Acest lucru creează o versiune distorsionată a adevărului.

Subiectele sunt adesea prezentate în termeni emoționali, în încercarea de a provoca furia, șocul, frica sau resentimentele. De exemplu, în contextul războiului din Ucraina, dezinformarea ar putea sugera că guvernele vestice își trădează propria populație implicându-se în războaie străine sau că cetățenii obișnuiți sunt cei care plătesc prețul pentru ambițiile unei elite corupte.

Acestea sunt pline de scandal și senzaționalism, omițând nuanțele în favoarea rezonanței emoționale. Acest lucru asigură că articolele sunt distribuite și promovate pe rețelele de socializare.

Adevărul poate fi complex și, uneori, plictisitor. Cu toate acestea, profitând de tendința umană de a gravita în jurul senzaționalului, Rusia și China pot insufla treptat o viziune specifică asupra lumii în propria noastră viziune – în care democrația este ineficientă și haotică și în care ele oferă un viitor mai echitabil și funcțional.

În acest fel, dezinformarea de astăzi nu se referă atât la minciuni flagrante, cât la modelarea subtilă a modului în care vedem lumea. În timp, această remodelare silențioasă poate depăși cu mult efectul unui titlu fals și ne poate face să punem la îndoială însăși valoarea democrației, conchide Aden Hoyle.

Citește și:

Strategia UE de combatere a dezinformării. Giganții tehnologici și influencerii sunt mobilizați pentru „Scutul democrației”

Editor : B.E.

Share.
Exit mobile version