După negocierile din Arabia Saudită din 11 martie, Moscova va amâna în mod deliberat dialogul cu SUA pentru a câștiga timp pentru regruparea și consolidarea capacităților sale militare, arată o analiză a Institutului Robert Lansing.
„Suntem siguri că Kremlinul nu este interesat nici de o încetare a focului, nici de o rezolvare pașnică a războiului din Ucraina. Șoimii Kremlinului, inclusiv Nikolai Patrushev, vor sabota încetarea focului prin continuarea atacurilor cu drone asupra țintelor civile din Ucraina. În acest fel, Moscova va încerca să demonstreze incapacitatea Washingtonului de a influența Rusia și să submineze cota de popularitate a președintelui Zelenski, care și-ar putea îmbunătăți poziția în societate dacă se ajunge la un armistițiu eficient”.
Reacția comunității pro-Kremlin demonstrează critici puternice la adresa regimului în cazul unui acord de încetare a focului cu Ucraina, în special din partea așa-numitelor grupuri Z, care au cele mai radicale poziții în politica externă și susțin agresiunea militară a Moscovei.
Astfel, Rusia va utiliza negocierile ca pe un instrument tactic, mai degrabă decât ca pe un mecanism autentic de obținere a păcii.
Un studiu istoric, Codul operațional al Politburo, care a rămas relevant încă din 1951, arată că Kremlinul percepe acordurile doar ca pe niște concesii temporare și propriile pierderi, care pot fi încălcate la momentul oportun.
Rusia și-a demonstrat în mod repetat lipsa de încredere în acorduri, încălcând tratatele și angajamentele internaționale.
Înșelăciunea este un element-cheie al politicii sale externe, după cum reiese din acțiunile sale în Georgia, Crimeea, Donbas și alte conflicte.
Obstacolele unui acord de pace
Un acord de încetare a focului în războiul Rusia-Ucraina se confruntă cu obstacole semnificative și este puțin probabil să fie pe deplin pus în aplicare în viitorul apropiat din cauza:
Obiective contradictorii – cererile Rusiei echivalează cu capitularea Ucrainei, în timp ce Ucraina insistă asupra restabilirii integrității sale teritoriale. Aceste poziții rămân fundamental ireconciliabile.
Lipsa de încredere – Acordurile anterioare (de exemplu, acordurile de la Minsk) au fost încălcate de mai multe ori. Niciuna dintre părți nu are încredere că cealaltă va respecta un acord.
Dinamica militară – Rusia caută o încetare a focului pentru a-și consolida câștigurile și a se reînarma, în timp ce Ucraina continuă să reziste. Dacă Ucraina percepe un sprijin occidental continuu, are puține motive să accepte.
Implicarea occidentală – Statele Unite și Europa văd în continuarea ajutorului militar o modalitate de a slăbi Rusia din punct de vedere strategic, ceea ce le face reticente în a împinge Ucraina la negocieri premature.
Politica internă – Liderii ruși prezintă războiul ca fiind existențial, ceea ce face ca concesiile să fie dificile. Ucraina, pe de altă parte, se confruntă cu opoziția publică față de pierderile teritoriale.
Presiuni geopolitice – China și alți actori pot face presiuni pentru o încetare a focului, dar influența lor este limitată atât timp cât ambele părți cred că pot obține mai mult pe cale militară.
Scenarii pe termen scurt, mediu și lung
Scenariul cel mai probabil pe termen scurt: Nu există o încetare totală a focului; pot apărea pauze localizate în lupte, dar acestea vor fi instabile.
Pe termen mediu: Un potențial „conflict înghețat” dacă se instalează epuizarea militară, similar altor conflicte post-sovietice.
Pe termen lung: Este puțin probabil să se ajungă la un acord de pace durabil fără schimbări semnificative ale conducerii sau ale realităților de pe câmpul de luptă.
Poziția probabilă a Rusiei cu privire la un acord de încetare a focului
Abordarea Rusiei față de o încetare a focului va fi probabil condiționată, strategică și va viza mai degrabă consolidarea câștigurilor sale decât încheierea conflictului în condiții echitabile:
1. Rusia va solicita o încetare a focului în condițiile sale
Recunoașterea teritoriilor ocupate: Rusia va insista ca Ucraina și Occidentul să recunoască Crimeea, Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson drept teritoriu rusesc.
Demilitarizarea Ucrainei: Moscova ar putea face presiuni pentru limitarea capacităților militare ale Ucrainei, cum ar fi restricții privind armele sau mișcările de trupe occidentale.
Statutul non-NATO: Rusia va continua să ceară neutralitatea permanentă a Ucrainei și un angajament formal de a nu adera la NATO.
2. O încetare a focului ca o pauză tactică
Regruparea și reconstrucția: În cazul în care Rusia este de acord cu o încetare a focului, aceasta o va folosi probabil pentru a-și consolida armata, a antrena noi trupe și a stoca arme pentru ofensive viitoare.
Evitarea unui război de uzură: În cazul în care pierderile de pe câmpul de luptă devin nesustenabile, o încetare a focului ar putea ajuta Rusia să își mențină actualul control teritorial fără a mai epuiza forțele.
Stabilizarea economică și politică: O încetare a focului ar putea atenua unele sancțiuni occidentale și l-ar putea ajuta pe Putin să mențină stabilitatea internă înainte de viitoarele evenimente politice.
Dacă Ucraina acceptă cererile Rusiei O victorie totală a Rusiei ar însemna o Ucraină sub influență rusă, cu pierderi teritoriale semnificative.
Dacă apare un conflict înghețat: În cazul în care Rusia nu poate forța o capitulare totală a Ucrainei, ar putea căuta un conflict înghețat prelungit, similar cu Transnistria sau Osetia de Sud.
Dacă Ucraina și Occidentul refuză o încetare a focului: Moscova va folosi acest refuz pentru a justifica o nouă escaladare militară și va da vina pe Ucraina pentru prelungirea războiului.
Rusia va fi de acord cu o încetare a focului numai dacă aceasta servește intereselor sale strategice – nu ca un pas către o pace reală, ci ca o măsură temporară pentru a-și asigura câștigurile actuale și pentru a se pregăti pentru confruntări viitoare.
„Suntem convinși că Washingtonul nu dispune de mecanisme eficiente pentru a constrânge Rusia să înceteze focul”, arată analiza Institutului.
Dacă Moscova este de acord să înghețe conflictul, escaladarea este probabil să aibă loc spre sfârșitul mandatului lui Donald Trump, făcând imposibilă schimbarea situației și având consecințe grave pentru Europa.
Calendarul unui atac rusesc asupra NATO
Dacă sancțiunile occidentale asupra Rusiei ar fi ridicate, ar fi nevoie de cel puțin 5-10 ani pentru ca Rusia să își reconstruiască capacitatea militarăpână la punctul în care ar putea lua serios în considerare o ofensivă împotriva NATO. Calendarul exact ar depinde de mai mulți factori-cheie:
1. Redresarea industriei de apărare (minimum 5+ ani)
Reconstrucția industriei de armament: Sectorul rus al apărării se confruntă cu dificultăți din cauza sancțiunilor aplicate componentelor de înaltă tehnologie, semiconductorilor și utilajelor. Chiar dacă sancțiunile ar fi ridicate, ar fi nevoie de ani de zile pentru a asigura aprovizionarea cu tehnologie străină și pentru a moderniza liniile de producție pentru armament avansat.
Reaprovizionarea stocurilor de rachete și muniții: Rusia și-a epuizat rapid rezervele de rachete din Ucraina. Ar avea nevoie de cel puțin 5 ani pentru a-și reface stocurile pentru un război la scară largă.
Modernizarea echipamentelor: Multe dintre tancurile, avioanele și vehiculele blindate moderne ale Rusiei au fost pierdute în Ucraina. Înlocuirea acestora la ratele de producție de dinainte de război ar dura cel puțin un deceniu.
2. Forță de muncă și instruire (7-10 ani pentru pregătirea completă)
Înlocuirea pierderilor din Ucraina: Rusia a pierdut zeci de mii de soldați experimentați, inclusiv forțe de elită aeropurtate (VDV) și Spetsnaz. Reconstituirea acestor unități cu personal instruit ar dura aproape un deceniu.
Ajustări în materie de formare și doctrină: Lecțiile din Ucraina arată că tacticile învechite ale Rusiei din era sovietică sunt ineficiente în fața strategiilor militare occidentale moderne. Recalificarea unei armate pentru un război cu arme combinate la nivelul NATO durează ani de zile.
Criza demografică: Rusia se confruntă cu o diminuare a rezervei de bărbați tineri din cauza ratelor scăzute de natalitate și a victimelor de război, ceea ce încetinește și mai mult recuperarea forței de muncă.
3. Constrângeri economice și industriale (peste 10 ani pentru o pregătire completă)
Stresuri bugetare: Chiar dacă sancțiunile ar fi ridicate, Rusia ar avea nevoie de trilioane de ruble pentru a-și reconstrui armata, ceea ce ar pune la încercare economia sa.
Lacune tehnologice: Rusia nu are capacitatea internă de a produce tehnologie militară avansată (de exemplu, inteligență artificială, arme ghidate cu precizie, avioane stealth), ceea ce o plasează într-un dezavantaj permanent în fața NATO.
Dependența de furnizorii străini: Chiar și fără sancțiuni, Rusia se bazează pe țări precum China, Iran și Coreea de Nord pentru importurile militare. Cu toate acestea, niciuna nu poate furniza armele de înaltă tehnologie necesare pentru a înfrunta NATO.
„În concluzie, Rusia are nevoie de cel puțin un deceniu pentru a amenința serios NATO”, arată analiza.
Cu toate acestea, între timp, Rusia s-ar putea angaja în războaie hibride, atacuri cibernetice și amenințări nucleare pentru a exercita presiuni asupra NATO.
Deși Rusia desfășoară deja operațiuni ofensive în Ucraina, o ofensivă strategică la scară largă menită să cucerească noi teritorii semnificative (de exemplu, Kiev, Harkov, Odesa) ar necesita o reconstrucție substanțială a capacității sale militare. în funcție de amploarea atacului, Rusia ar avea nevoie de între 1 și 5 ani pentru a se pregăti.
Editor : S.S.
