La câteva săptămâni după cea de-a doua inaugurare a lui Donald Trump, experții au început să spună că revenirea sa la putere a deschis noi uși pentru Vladimir Putin, oferind Moscovei oportunități pe care nu le mai avusese de ani de zile. Deferența pe care noua administrație i-a acordat-o Kremlinului părea să fie rivalizată doar de ostilitatea față de propriul establishment de securitate națională, scrie jurnalistul Andrew Ryvkin într-o analiză pentru The Atlantic a evoluției relației americano-ruse din primele luni ale celui de-al doilea mandat de președinte al lui Donald Trump.
„Trump a intrat în negocieri pentru a pune capăt războiului din Ucraina, prezentându-i lui Putin un buchet de concesii inexplicabile. Washingtonul a exclus aderarea Ucrainei la NATO, apoi a propus să recunoască peninsula Crimeea, ocupată ilegal, ca teritoriu rus (în contradicție cu politica de lungă durată a SUA), să permită Rusiei să păstreze cea mai mare parte a teritoriului pe care îl ocupase din 2022 și să ridice sancțiunile. SUA s-au poziționat chiar împotriva aliaților săi europeni atunci când aceștia au prezentat la Națiunile Unite o rezoluție de condamnare a Moscovei, iar apoi au redactat o propunere de pace care omitea orice critică la adresa Rusiei.
S-ar putea crede că Putin ar fi încântat de toate acestea. În schimb, el a fost luat prin surprindere. Eforturile lui Trump de apropiere au lăsat aparatul de propagandă, politica externă și stabilitatea economică a Rusiei într-o stare mai proastă decât înainte de 20 ianuarie.
Indiferent de intenție, Washingtonul a privat Kremlinul de steaua sa călăuzitoare: opoziția față de Statele Unite. După ani de amenințări repetate că va inunda coasta de est a Statelor Unite, Moscova nu-și mai poate permite luxul de a numi America inamicul său numărul 1. Datorită lui Trump, Kremlinul trebuie acum să prezinte Washingtonul ca un partener de negociere rațional, chiar dacă rachetele fabricate în America continuă să cadă asupra trupelor ruse. Titlul de dușman civilizațional al Rusiei a fost atribuit Uniunii Europene. Mașina de propagandă rusă are o oarecare flexibilitate, dar a fi blocată într-o luptă existențială cu Olanda este mult mai puțin flatant pentru mentalitatea imperială decât a se opune superputerii mondiale.
Astfel, fabricile de informații ale Rusiei par să aibă probleme. Într-o postare pe Truth Social din 25 mai, Trump a scris că Putin este absolut „NEBUN” pentru că a bombardat orașe ucrainene în mijlocul negocierilor. „Suntem cu adevărat recunoscători americanilor și președintelui Trump personal”, a răspuns purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov. Ultima dată când am scanat principalele site-uri de propagandă ale Rusiei, nu am găsit nicio referire ostilă la Statele Unite. Pe 20 mai, Konstantin Kosacev, vicepreședintele senatului rus, a descris două tabere emergente: una „ruso-americană” care „discută perspectivele de realizare a păcii” și una „ucraineano-europeană” care „explorează opțiunile pentru continuarea războiului”.
Citește și: ANALIZĂ De ce vrea Vladimir Putin un război între Israel și Iran. Moscova se preface că e aliata Teheranului, dar țintește alte câștiguri
Răsturnarea de situație nu este doar o problemă pentru proxy-urile mediatice ale lui Putin. Chiar liderul rus a fost nevoit să improvizeze. Timp de ani de zile, Putin a susținut că negocierile directe cu Ucraina sunt imposibile deoarece guvernul președintelui Volodimir Zelesnki este ilegitim și, mai important, Ucraina nu este o țară adevărată, ci doar un proxy al proiectului imperial american. El a prezentat războiul ca un conflict pe care numai Rusia și SUA îl pot rezolva, printr-un acord de tip Yalta între marile puteri, de preferință în orașul Yalta ocupat. A apărut Trump, care a marginalizat în repetate rânduri Ucraina și UE pentru a discuta cu Putin față în față. Putin părea să obțină ceea ce voia. Dar apoi lucrurile s-au schimbat, așa cum se întâmplă de obicei cu Trump: în mai, Putin nu mai împărțea Europa cu Trump, ci concura cu Zelenski pentru a convinge Casa Albă că cealaltă parte era scăpată de sub control.
Omul de încredere al lui Trump pentru Rusia este miliardarul Steve Witkoff, dezvoltator imobiliar, a cărui abordare uimitor de afectuoasă față de Putin continuă să deruteze mass-media occidentală. Întâlnirile sale cu dictatorul rus durează ore întregi. Renunță la traducători americani (bazându-se în schimb pe agenții serviciilor secrete ruse), stă singur cu negociatorii de vârf ai Kremlinului și iese exprimând punctele de vedere ale Moscovei fără să fie capabil să numească regiunile ucrainene pe care Rusia le revendică ca fiind ale sale. Chiar și diplomații experimentați trebuie să reziste pentru a nu fi copleșiți de măreția imperială a Rusiei atunci când sunt primiți ca demnitari de stat în complexul Kremlinului. Cineva care și-a dedicat viața construirii de apartamente nu are aproape nicio șansă. Totuși, Kremlinul știe cu siguranță că Witkoff nu are nicio autoritate asupra a ceea ce America poate oferi Rusiei. Numai Trump are. Deocamdată, omul care încearcă să reconstruiască imperiul rus este obligat să negocieze cu regele imobiliarelor din Manhattan.
Și trebuie să negocieze, pentru că Trump a făcut din încheierea unui acord între Rusia și Ucraina un obiectiv fundamental al politicii sale externe. Obiectivul este unul greu de atins: până în prezent, Washingtonul nu a reușit să obțină nici măcar un armistițiu de 30 de zile. La 1 mai, administrația a amenințat că se va retrage din negocierile de pace. Mulți occidentali se așteptau ca acest lucru să se traducă într-o victorie pentru Kremlin: Trump, presupuneau ei, va abandona Ucraina și va încheia un acord separat cu Moscova. Dar Rusia are motive să se teamă că o administrație Trump frustrată s-ar putea dovedi mai puțin conciliantă. Președintele american pare să dorească o victorie diplomatică și, dacă se simte dat la o parte, ar avea mai puține motive să pună capăt livrărilor de arme către Ucraina – mai ales acum, când Kievul achiziționează muniție – și mai multe motive să acuze Moscova de sabotarea procesului de pace.
Pentru Kremlin, a se interpune între Trump și Premiul Nobel pentru Pace este riscant, dar a accepta un armistițiu în timp ce Rusia înregistrează progrese constante, chiar dacă incrementale, pe câmpul de luptă este un pas prea mare. Așadar, a optat pentru o a treia cale: Putin a ținut o conferință de presă târzie, invitând Ucraina la negocieri bilaterale, evitând armistițiul și oferindu-i lui Trump o victorie simbolică pe care acesta o poate prezenta ca o realizare importantă. Pentru dictatorul rus, a cărui politică externă și internă este modelată de oameni îmbrăcați în costume Brioni și care joacă după regulile din curtea închisorii, necesitatea de a-l mulțumi pe președintele SUA în acest mod este o schimbare clar incomodă – și umilitoare – față de antagonismul previzibil din anii lui Joe Biden.
Citește și: Donald Trump preia retorica lui Putin și se întreabă: „De ce toată lumea urăște Rusia?”
Trump promite frecvent ridicarea sancțiunilor sau încheierea de acorduri lucrative ca stimulente pentru Moscova să pună capăt războiului. Rusia a fost chiar scutită de tarifele drastice impuse de Trump. Dar ceea ce SUA pot oferi Rusiei este, în cele din urmă, dezamăgitor. Sancțiunile care au afectat cel mai mult Rusia – interdicția de export de petrol, înghețarea a două treimi din rezervele sale valutare și excluderea din rețeaua de plăți interbancare SWIFT – au venit toate din partea UE. Exporturile rusești către Statele Unite au atins nivelul maxim în 2011 – înainte de anexarea Crimeei, războiul pe scară largă din Ucraina și boom-ul energetic din SUA – și s-au ridicat la doar 34,6 miliarde de dolari. Această cifră oferă puține speranțe pentru un comerț bilateral semnificativ, mai ales în prezent.
Ceea ce contează pentru Rusia sunt vânzările de petrol. Și în lunile care au precedat reînnoirea conflictului dintre Israel și Iran, prețurile petrolului au scăzut cu 20%, în mare parte din cauza războiului tarifar global al administrației Trump. Acest lucru a obligat Moscova să-și revizuiască bugetul federal pentru 2025-2026, să tripleze deficitul bugetar prevăzut pentru acest an, de la 0,5 la 1,7% din PIB, și, ca urmare, să utilizeze rezervele fiscale în valoare de 5,51 miliarde de dolari, adică aproximativ o zecime din activele lichide, pentru a echilibra bugetul. De asemenea, Rusia a pierdut 39 de miliarde de dolari din veniturile anticipate din hidrocarburi, mai mult decât ar putea compensa acordurile propuse cu SUA. Cu alte cuvinte, fără a impune nicio sancțiune nouă, Trump a intensificat semnificativ presiunea fiscală asupra Kremlinului, pur și simplu prin politicile sale economice haotice.
Poziția publică a Washingtonului față de Rusia s-a schimbat cu siguranță. Un clip YouTube foarte popular arată cum secretarul de stat Marco Rubio refuză să-l numească pe Putin criminal de război în timpul unei audieri a Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanților, pe 21 mai. Dar, ca persoană care a lucrat odată cu Kremlinul, vă pot asigura că Putin ar prefera să fie etichetat drept criminal de război cu petrolul la 70 de dolari barilul decât lider rațional care încearcă să pună capăt războiului cu petrolul la 56 de dolari.
În primii trei ani ai războiului total al Rusiei în Ucraina, Statele Unite și UE au prezentat un front unit împotriva Rusiei, care s-a dovedit, poate paradoxal, gestionabil pentru Kremlin, atât din punct de vedere propagandistic, cât și din punct de vedere strategic. Trump a distrus această coerență, iar acum Kremlinul se află într-o poziție incomodă, în ciuda retoricii triumfaliste și a cererilor maximaliste: se străduiește să țină pasul cu un președinte american care nu are nicio idee în ce direcție se îndreaptă”.
Editor : B.E.
