Timp de aproximativ 30 de ore, iluzia unității transatlantice în privința Ucrainei a fost menținută, scrie CNN într-o analiză a celor mai recente eforturi de negocieri privind acceptarea unui armistițiu pe frontul din Ucraina de către Kiev și Kremlin.
Europa și Ucraina ceruseră un acord privind încetarea focului necondiționată de 30 de zile propusă de administrația Trump cu două luni mai devreme. Liderii europeni au declarat că președintele american Donald Trump a susținut personal planul lor – și amenințarea cu sancțiuni în cazul în care Rusia refuza să semneze până luni – într-o convorbire telefonică de sâmbătă, a cărei fotografie a fost publicată online de la Kiev.
Trimisul special al lui Trump în Ucraina, Keith Kellogg, s-a alăturat chiar corului aliaților SUA care cereau Rusiei să respecte cererea de încetare a focului.
Dar apoi a luat cuvântul președintele rus Vladimir Putin, care a refuzat să menționeze cererea și a prezentat în schimb ceva vechi ca fiind ceva nou: discuții directe între Rusia și Ucraina la Istanbul, patru zile mai târziu. Și unitatea transatlantică s-a destrămat. Trump a sărit pe propunerea Kremlinului – afirmând pur și simplu pe rețeaua sa socială Truth că Putin nu dorește un armistițiu – și a exercitat presiuni asupra președintelui ucrainean Volodimir Zelenski pentru a „AVEA ÎNTÂLNIREA, ACUM!!!”.
Din nou, pendulul s-a întors. Trump a păstrat un tăcere ostentativă în timp ce aliații de lungă durată ai SUA trâmbițau noua lor unitate. Putin a vorbit, iar Trump s-a realiniat.
Zelenski nu a putut decât să-și arate angajamentul personal și curajul și să se ofere să organizeze o întâlnire față în față cu Putin, omul acuzat de crime de război împotriva națiunii sale. Este o mișcare dificilă pentru el pe plan intern.
Este important să nu excludem posibilitatea ca, în culise, Moscova și Washingtonul să pună la cale ceva care să aducă lumea mai aproape de pace. Dar, în timp ce Trump vorbea, liderii europeni păreau, la rândul lor, să tacă. Cerul Ucrainei nu a tăcut.
În noaptea în care s-a cerut încetarea focului, Rusia a lansat 108 drone, care au efectuat atacuri, inclusiv unul care a prins o fetiță de 10 ani sub dărâmături în regiunea Herson.
Semnificația declarației de sâmbătă de la Kiev nu a constat atât în probabilitatea imediată a încetării luptelor pentru o lună. Liderii europeni păreau extrem de sceptici că inițiativa lor va fi aprobată de Moscova. În schimb, cinicii ar putea argumenta că exercițiul a avut scopul de a demonstra Casei Albe că Putin nu era interesat de pace sau de propunerea specifică de încetare a focului pe care o dorea administrația Trump.
Dar aceasta nu a fost singura „dezvăluire” pe care cele patru mari puteri militare ale Europei au obținut-o în urma călătoriei lor complexe și lungi în capitala Ucrainei. Trump le-a îmbunătățit și perspectiva asupra poziției sale reale.
Putin este acum de trei ori mai încrezător. A reușit să ignore complet cererea europeană și ucraineană, fără să o menționeze nici măcar direct. În al doilea rând, nu s-a confruntat – până în prezent – cu niciuna dintre „sancțiunile masive” împotriva Rusiei și a sporit ajutorul militar acordat Ucrainei, pe care Europa părea să sugereze că Trump le susține, în cazul în care nu se ajunge la un armistițiu.
Citește și:
Ce îi cer soldații ucraineni de pe front lui Zelenski înainte de negocierile de pace directe cu Rusia
În al treilea rând, propunerea sa de negocieri directe la Istanbul – nimic nou, cu excepția datei de joi – a devenit brusc piatra de temelie a poziției lui Trump. Președintele SUA a menținut posibilitatea unor consecințe în cazul în care negocierile nu vor da rezultate. Dar a fost introdus încă un pas între trădarea de către Rusia a dezinteresului său pentru pace și escaladarea măsurilor luate de aliații Ucrainei împotriva Moscovei.
Singura temă persistentă în toate aceste ultime luni de haos este reticența lui Trump de a acționa în moduri care să-i afecteze relația cu Kremlinul. Nu știm dacă Trump și Putin au discutat între vizita europenilor la Kiev și postarea lui Trump pe Truth Social. Dar poate că nici nu este nevoie: în orice caz, când s-a aflat la o răscruce între unitatea pe care o doresc aliații săi europeni și o cale în care el și Putin rămân în relații mai bune, Trump a ales cea de-a doua opțiune.
Amenințarea cu sancțiuni – masive sau nu – a fost întotdeauna o sarcină complexă. Rusia este deja supusă unor sancțiuni severe, iar măsurile cu consecințe reale care mai pot fi luate sunt limitate, fără a afecta în mod semnificativ și Occidentul. Cheia este dacă Europa va încerca să lovească Rusia fără sprijinul american. A face acest lucru ar expune dezbinarea sa, dar ar putea fi o alegere mai bună decât amenințările sale de la Kiev, care sună a gol.
Întâlnirea de la Istanbul, dacă va avea loc, este în sine un pas extrem de periculos. Putin și Zelenski se disprețuiesc în mod evident. Primul îl consideră pe cel de-al doilea un trădător pro-european și un simbol al succesului născut din declinul imperial pe care birocrații din era sovietică încă nu l-au acceptat. Cel de-al doilea îl vede pe primul ca pe omul care i-a invadat țara fără milă și fără motiv și care bombardează fără încetare copii, în fiecare noapte. Este mai probabil ca cei doi să nu găsească un teren comun decât să se împace și să găsească o cale de urmat.
Nu este imposibil ca și Casa Albă, cu secretarul de stat american Marco Rubio în Turcia la data propusă și Trump în regiune, să încerce să faciliteze negocierile. Cu toate acestea, Putin nu a acceptat încă să participe, în ciuda propunerii de discuții directe, ceea ce face ca orice acceptare în acest moment să pară un fel de gest grandios de pace. Implicarea prea profundă a Statelor Unite ar putea avea efecte negative asupra relațiilor lor cu aproape toată lumea.
Cea mai simplă concluzie care se poate trage din ultimele zile este că Trump nu vede că Putin încearcă să câștige timp. Forțele Kremlinului par să se întărească, nu să se reducă, de-a lungul unei linii de front unde avansează cu forță lângă Pokrovsk, în estul Ucrainei. Termenele limită ale weekendului au trecut, expunând scurtul moment de unitate ca o aberație și Casa Albă ca fiind reticentă să-l supere pe Putin.
Posibila întâlnire de la Istanbul este peste doar trei zile. Dar aceasta nu va aduce pacea imediat și poate nici măcar un armistițiu, ci doar fast diplomatic și o animozitate personală semnificativă între doi bărbați din generații complet diferite din lumea post-sovietică. Ar putea chiar să întârzie procesul de pace și să amâne din nou momentul în care Trump trebuie să decidă dacă se va alătura aliaților săi europeni în a provoca durere Rusiei pentru refuzul unui armistițiu.
Răspunsul la decizia vitală amânată de Trump este deja clar. Modul în care Europa și Ucraina se vor descurca singure nu este.
Citește și:
Reacția Kremlinului la ultimatumul dat de Kiev și aliații săi privind armistițiul de 30 de zile
Editor : B.E.
