La mai mult de trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, securitatea energetică a Europei este fragilă. Gazele naturale lichefiate din SUA au ajutat la acoperirea deficitului de aprovizionare al Europei după renunțarea la mare parte din gazele importate din Rusia în timpul crizei energetice din 2022-2023, scrie Reuters într-o analiză privind dependența continentului de surse de energie externe și implicațiile acesteia.
Acum, când președintele Donald Trump a zdruncinat relațiile cu Europa stabilite după cel de-Al Doilea Război Mondial și a folosit energia ca monedă de schimb în negocierile comerciale, companiile sunt îngrijorate că dependența de Statele Unite a devenit o altă vulnerabilitate.
În acest context, directorii marilor întreprinderi din UE au început să spună ceea ce ar fi fost de neconceput în urmă cu un an: că ar putea fi o idee bună să importăm gaz rusesc, inclusiv de la gigantul rus de stat Gazprom.
Acest lucru ar necesita o altă schimbare majoră de politică, având în vedere că invazia Rusiei în Ucraina în 2022 a determinat Uniunea Europeană să se angajeze să pună capăt importurilor de energie rusească până în 2027.
Europa are opțiuni limitate. Discuțiile cu Qatar, furnizor gigant de GNL ( gaz natural lichefiat, n.r.), pentru mai mult gaz au stagnat și, deși implementarea surselor regenerabile de energie s-a accelerat, ritmul nu este suficient de rapid pentru a permite UE să se simtă în siguranță.
„Dacă există o pace rezonabilă în Ucraina, am putea reveni la fluxuri de 60 de miliarde de metri cubi, poate 70, pe an, inclusiv GNL”, a declarat Didier Holleaux, vicepreședinte executiv al companiei franceze Engie, într-un interviu pentru Reuters.
Statul francez deține parțial Engie, care obișnuia să fie printre cei mai mari cumpărători de gaze ai Gazprom. Holleaux a declarat că Rusia ar putea furniza aproximativ 20-25% din necesarul UE, în scădere de la 40% înainte de război.
Șeful grupului petrolier francez TotalEnergies, Patrick Pouyanne, a avertizat Europa împotriva dependenței excesive de gazul american.
„Trebuie să diversificăm, (să avem, n.r.) multe rute, nu să ne bazăm excesiv pe una sau două”, a declarat Pouyanne pentru Reuters. Total este un mare exportator de GNL american și vinde, de asemenea, GNL rusesc de la firma privată Novatek.
„Europa nu se va întoarce niciodată la importul de 150 de miliarde de metri cubi din Rusia ca înainte de război … dar aș paria poate 70 de miliarde de metri cubi”, a adăugat Pouyanne.
Pivotarea nemțească
Franța, care produce cantități mari de energie nucleară, are deja una dintre cele mai diversificate aprovizionări cu energie din Europa.
Până la războiul din Ucraina, Germania s-a bazat în mare măsură pe gazul rusesc ieftin pentru a-și ajuta sectorul de producție și are mai puține opțiuni.
În parcul chimic Leuna, unul dintre cele mai mari poluri chimice din Germania, care găzduiește, printre altele, uzine ale Dow Chemical și Shell, unii producători susțin că gazul rusesc ar trebui să revină rapid.
Rusia obișnuia să acopere 60% din nevoile locale, în principal prin conducta Nord Stream, care a fost aruncată în aer în 2022.
„Suntem într-o criză severă și nu putem aștepta”, a declarat Christof Guenther, director general al InfraLeuna, operatorul parcului.
El a spus că industria chimică germană a redus numărul de locuri de muncă timp de cinci trimestre la rând, lucru care nu s-a mai văzut de zeci de ani.
„Redeschiderea conductelor ar reduce prețurile mai mult decât orice programe de subvenționare actuale”, a spus el.
„Este un subiect tabu”, a adăugat Guenther, spunând că mulți colegi au fost de acord cu necesitatea de a reveni la gazul rusesc.
Aproape o treime dintre germani au votat pentru partide favorabile Rusiei la alegerile federale din februarie.
În landul Mecklenburg-Vorpommern, regiunea din estul Germaniei unde gazoductul Nord Stream ajunge la țărm după ce a trecut din Rusia pe sub Marea Baltică, 49% dintre germani doresc o revenire la aprovizionarea cu gaz rusesc, potrivit unui sondaj realizat de institutul Forsa.
„Avem nevoie de gaz rusesc, avem nevoie de energie ieftină – indiferent de unde vine”, a declarat Klaus Paur, directorul general al Leuna-Harze, un producător petrochimic de dimensiuni medii din Parcul Leuna. „Avem nevoie de Nord Stream 2 pentru că trebuie să ținem costurile energiei sub control”.
Industria dorește ca guvernul federal să găsească energie ieftină, a declarat Daniel Keller, ministrul economiei pentru landul Brandenburg – unde se află rafinăria Schwedt, deținută în coproprietate de compania petrolieră rusă Rosneft, dar aflată sub tutela guvernului german.
„Ne putem imagina reluarea aprovizionării sau a transportului de petrol rusesc după instaurarea păcii în Ucraina”, a declarat Keller.
Factorul Trump
Anul trecut, gazul american a acoperit 16,7% din importurile UE – după Norvegia, cu 33,6%, și Rusia, cu 18,8%.
Ponderea Rusiei va scădea sub 10% în acest an, după ce Ucraina a închis conductele. Fluxurile rămase sunt în principal GNL de la Novatek.
UE se pregătește să cumpere mai mult GNL din SUA, deoarece Trump dorește ca Europa să își reducă excedentul comercial cu Statele Unite.
„Cu siguranță, vom avea nevoie de mai mult GNL”, a declarat săptămâna trecută comisarul UE pentru comerț, Maros Sefcovic.
Războiul tarifelor a consolidat îngrijorarea Europei cu privire la dependența de gazul din SUA, a declarat Tatiana Mitrova, cercetător la Centrul de politică energetică globală al Universității Columbia.
„Devine din ce în ce mai dificil să considerăm GNL-ul american drept o marfă neutră: la un moment dat, ar putea deveni un instrument geopolitic”, a adăugat Mitrova.
Dacă războiul comercial se intensifică, există un risc mic ca Statele Unite să reducă exporturile de GNL, a declarat Arne Lohmann Rasmussen, analist șef la Global Risk Management.
Un diplomat de rang înalt al UE, vorbind sub rezerva anonimatului, a fost de acord, spunând că nimeni nu poate exclude „ca această pârghie să fie utilizată”.
În cazul în care prețurile interne ale gazului din SUA vor crește din cauza creșterii cererii industriale și a AI, SUA ar putea reduce exporturile către toate piețele, a declarat Warren Patterson, șef al departamentului de strategie pentru mărfuri la ING.
În 2022, UE și-a stabilit un obiectiv neobligatoriu de a pune capăt importurilor de gaze rusești până în 2027, dar a amânat de două ori publicarea planurilor privind modalitățile de realizare. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a refuzat să comenteze declarațiile companiilor.
Arbitraj
Mai multe întreprinderi din UE au deschis proceduri de arbitraj împotriva Gazprom pentru nelivrarea de gaze în urma războiului din Ucraina.
Instanțele au acordat Uniper din Germania și OMV din Austria 14 miliarde de euro și, respectiv, 230 de milioane de euro. RWE din Germania a solicitat 2 miliarde de euro, în timp ce Engie și alte firme nu și-au dezvăluit pretențiile.
Holleaux de la Engie a declarat că Kievul ar putea permite Rusiei să trimită gaz prin Ucraina pentru a face față rambursărilor de arbitraj ca punct de plecare al reluării relațiilor contractuale cu Gazprom.
„Voi (Gazprom) vreți să reveniți pe piață? Foarte bine, dar nu vom semna un nou contract dacă nu plătiți despăgubirile”, a declarat Holleaux.
Revenirea gazului rusesc îl îngrijorează pe Maxim Timcenko, șeful DTEK, compania privată de gaze din Ucraina, care speră să importe GNL din SUA în depozitele Ucrainei și să îl exporte în Europa.
„Este greu să comentez, fiind ucrainean, dar speranța mea este că politicienii europeni și-au învățat lecțiile în relația cu Rusia”, a declarat Timcenko.
Editor : B.E.
