După începerea invaziei în Ucraina, aproximativ 50.000 de persoane au dezertat din armata rusă – acestea sunt datele pentru anul 2024 din documentele „scurse” ale Ministerului Apărării. În al patrulea an de război, fluxul de cazuri de dezertare din unitățile militare în instanțele din sudul și nordul Caucazului nu se oprește, dimpotrivă, crește. De ce mobilizații și contractanții decid să dezerteze și de ce un proces penal este ultima amenințare cu care se confruntă, site-ul Kavkaz.Realii a analizat împreună cu experții.
Statistici oficiale
În decembrie 2024, canalul de Telegram „Mobilizarea DNR Live” a publicat listele cu soldații care au părăsit fără permisiune unitățile militare – din districtul federal sudic, care număra peste 26 de mii de persoane. Aceste documente au apărut în cadrul proiectului datorită „scurgerii” de informații de la angajații Ministerului Apărării din „DNR” separatistă.
Pe baza acestor date, precum și a listei cu 36 de mii de soldați care au fugit din război, întocmită de proiectul ucrainean „Vreau să trăiesc”, jurnaliștii publicației „Povești importante” au reușit să verifice cel puțin 49 de mii de nume ale celor care au plecat „fără permisiune”.
Printre aceștia se numără, de exemplu, peste o mie de militari din Divizia 20 de infanterie motorizată din regiunea Volgograd, care au fost declarați căutați pentru abandonarea fără permisiune a unității sau dezertare. Este vorba de 858 de militari contractați, 150 de militari mobilizați și doi militari în serviciu obligatoriu. Printre ei se află 26 de ofițeri subalterni, un maior și doi locotenenți-colonei.
Oficial, în Rusia nu se vorbește despre astfel de cazuri: sentințele pronunțate în baza articolelor privind părăsirea fără permisiune a unității și dezertarea nu sunt publicate pe site-urile instanțelor raionale, iar departamentul judiciar al Curții Supreme a Federației Ruse nu raportează aceste cazuri.
Din puținele date incluse în statisticile pentru 2024, se știe doar că, în 12 luni, în toată Rusia, 9.200 de persoane au fost condamnate pentru infracțiuni împotriva serviciului militar – în temeiul articolelor 332-352.1 din Codul penal al Federației Ruse, inclusiv „absența nemotivată” și dezertarea. Printre acestea se află doar 14 femei. Majoritatea condamnaților sunt militari cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani (3,4 mii de persoane), cu studii medii speciale (4,4 mii). Nu este posibilă compararea acestor indicatori cu cei din anul precedent: în statisticile din 2023, datele privind dezertorii nu au fost incluse deloc.
Se pot trage concluzii cu privire la creșterea numărului de dosare penale împotriva dezertorilor pe baza documentelor judiciare referitoare la anumite regiuni. De exemplu, în 2024, tribunalul militar din Groznîi a examinat cel mai mare număr de cazuri de dezertare din unități militare decât în cei trei ani anteriori, iar acest indicator continuă să crească. Dacă în primele șase luni ale anului trecut au fost înregistrate 41 de cazuri de părăsire neautorizată a unității militare, în primele șase luni ale acestui an au fost înregistrate 48 de cazuri.
Ultima variantă
Procesul penal pentru „dezerțiune” și pedeapsa reală pentru soldații ruși în timpul războiului în curs împotriva Ucrainei – o variantă excepțională a evoluției evenimentelor, spune avocatul pentru drepturile omului Ivan Chuviliaev din proiectul „Idite lesom” (Duceți-vă la pădure n.red. expresie folosită pentru a sugera unei persoane care deranjează să plece).
„Scopul este să trimitem persoana înapoi pe front, pentru a lupta, nu pentru a fi pedepsită sau închisă”, afirmă Cuviliaev.
Mai multe detalii despre cazurile care au ajuns totuși în instanță și s-au soldat cu o condamnare reală pot fi aflate din hotărârile de apel. Redacția Kavkaz.Realii a studiat documentele Curții Militare Regionale de Sud de la începutul acestui an și a constatat că, în multe cazuri, dosarele penale au fost deschise cel puțin după a doua evadare. După prima evadare, militarii sunt, de regulă, pur și simplu reintegrați în serviciu.
Motivele părăsirii unității nu sunt menționate deloc sau sunt legate de circumstanțe familiale sau de încălcarea drepturilor militarilor înșiși. Același lucru observă și liderul mișcării „Dozor în Volgograd”, Evgheni Kocegin.
„Aș vrea să vă spun că militarii fug de participarea la război, că au trezit în ei niște sentimente profund antimilitariste. Dar, de cele mai multe ori, în regiunea noastră, se dovedește a fi o situație personală, legată, de exemplu, de gelozie: soția „se plimbă”, iar bărbatul a părăsit unitatea fără permisiune pentru a lămuri lucrurile. Sau, de exemplu, grija pentru copii”, a spus Kochegin.
Mobilizat din Adiga, Yuri Musaelian, care a primit 5,5 ani de închisoare cu regim general, și-a explicat absența de peste o lună din unitate prin necesitatea de a îngriji tatăl bolnav. După cum se menționează în plângerea sa împotriva sentinței, tatăl militarului, decorat pentru serviciul în Afganistan, a suferit operații și se afla într-o stare de neajutorare.
Musaelian a cerut revizuirea sentinței, având în vedere că el este singurul întreținător al părinților și al soției, izolarea sa va duce la „ruina economică a familiei”, iar el însuși a fost rănit în război și are nevoie de tratament pentru o boală cronică a stomacului, ceea ce este imposibil în colonie. Argumentele sale nu au convins instanța, sentința a rămas în vigoare.
Aceleași „circumstanțe de viață grele” – boala tatălui – au fost invocate și de Alexander Korolev, decorat cu medalia Suvorov pentru curaj și vitejie, pentru a-și justifica plecarea din unitate. Potrivit avocaților săi, militarul a cerut comandamentului să-l lase să plece la tatăl său, dar nu a primit permisia – în iunie anul trecut a plecat pe cont propriu, a ajutat la rezolvarea problemelor cotidiene și s-a prezentat singur la comandantură în septembrie. În octombrie, tatăl său a decedat. Pentru absența de trei luni, tribunalul din Novocherkas.
Nici această poveste, nici declarația privind mărturiile false ale martorilor, nici mențiunea despre „presiunea psiho-emoțională” pe care Korolev a resimțit-o, aflându-se în război fără cunoștințele și abilitățile necesare, nu au convins instanța de apel.
Cu toate acestea, cel mai adesea, pe lângă motive personale, militarii vorbesc despre încălcarea propriilor drepturi de către stat, ceea ce i-a determinat să fugă din armată. Un exemplu în acest sens este refuzul de a primi îngrijiri medicale după rănire, ca în povestea lui Maxim Pecherickin, care a lipsit mai mult de o lună din unitate din cauza dorinței de a urma un tratament suplimentar.
În Piatigorsk, el a fost condamnat la șase ani și jumătate de închisoare cu regim general, iar această decizie nu a putut fi contestată. Dmitri Nizhelski, un soldat contractant din Stavropol, și-a informat unitatea despre tratamentul său, dar nu a apucat să-l primească, fiind reținut și condamnat la șase ani și trei luni de închisoare.
Rafhat Satubaldiev din regiunea Astrakhan a declarat că ar fi trebuit să fie eliberat din armată, deoarece starea sa de sănătate deteriorată în urma rănirii nu-i permitea să continue serviciul militar. Pentru două tentative de evadare, el a primit 5 ani și jumătate de închisoare cu suspendare – în apel, Satubaldiev a cerut să fie trimis în colonie pentru doi ani, dar instanța i-a respins cererea.
Participanții la invazia din Ucraina se plâng de probleme nu numai de sănătate fizică, ci și psihică. Astfel, contractantul Viacheslav Severin, care a plecat acasă fără permisiune, a declarat în instanță că comandamentul i-a refuzat mult timp concediul, în ciuda „stării sale psiho-emoționale grave” din cauza bolii tatălui său. Severin a fost reținut după 15 luni de absență. Tribunalul din Volgograd l-a condamnat la cinci ani de închisoare într-o colonie de regim general.
Șase ani a primit în Groznîi contractantul Ivan Nikitin, tată a trei copii, care a declarat, de asemenea, că se afla într-o stare emoțională dificilă și că comanda i-a refuzat trimiterea la comisia medicală din cauza deteriorării stării sale de sănătate.
După reabilitare, nici soldatul din Cecenia Rustam Shipiev nu s-a întors în unitate – el a încercat să conteste pedeapsa de șase ani de închisoare, deoarece nu știa că trebuie să se prezinte la serviciu după externarea anticipată din sanatoriu. Cu toate acestea, șeful sanatoriului a explicat în instanță că externarea anticipată a militarului s-a datorat încălcărilor repetate ale regimului de către Shipiev. Sentința a rămas în vigoare.
Cine este vinovat?
Uneori, militarii ruși acuză direct comandamentul, anchetatorii sau persoanele responsabile cu plățile din cadrul Ministerului Apărării.
De exemplu, Nurgazy Karabalaev din Astrakhan a declarat că nu a putut să se întoarcă la unitate timp de aproape trei săptămâni pentru că nu avea bani pentru călătorie – se pare că militarii nu primesc plățile cuvenite.
Serghei Uvarov din Ipatovo, din regiunea Stavropol, a primit un contract pe cinci ani și jumătate și susține că a fost internat în spital, iar comanda știa acest lucru. El a acuzat unitatea militară, în care nu există disciplină, de faptul că, în final, militarul a fost urmărit penal. În ciuda faptului că reprezentantul unității a confirmat în instanță că nimeni nu l-a căutat pe Uvarov, sentința a rămas în vigoare.
Amir Kabehov din Adiga s-a plâns de presiunea exercitată de anchetatori – potrivit lui, în instanța municipală martorii și-au retras mărturiile pe care le-au dat sub presiune în timpul anchetei, dar instanța nu a luat în considerare acest lucru. Pe lângă forțele de ordine, se pare că și fosta soție a exercitat presiuni asupra militarului – nu se știe exact cum și din ce motiv. Nu a fost posibilă citarea ei în instanță pentru interogatoriu, deoarece fosta soție a părăsit țara. Pentru absența de la unitate timp de mai mult de o lună, Kabekhov a fost condamnat la 5 ani și jumătate de închisoare cu regim general – instanța a luat în considerare condamnarea anterioară a militarului. În decembrie 2022, el a primit trei ani cu suspendare pentru furtul de bani din contul altcuiva și jaf cu amenințare sau folosirea violenței.
„Cred că situațiile personale îi motivează pe militari să-și părăsească pozițiile mult mai puternic decât anumite valori, forme complexe, înalte. La urma urmei, poate fi pur și simplu teama pentru propria viață, când regimentul se pregătește să fie aruncat „la măcel”, de unde nu se va mai întoarce. Și asta nu îi face pe soldați să fie activiști anti-război – asta doar subliniază faptul că ei înțeleg măcar ceva. Sunt pur și simplu oameni inteligenți, care înțeleg cum se va termina totul și nu vor să participe la asta”, spune Evgheni Kocegin.
Dintre cazurile contestate în acest an pentru abandonarea unității, într-un singur caz condamnatul a declarat în mod direct că a fugit din cauza „acțiunilor necoordonate ale comandamentului” și a trimiterii în misiuni „practic fără muniție”. Este vorba de Serghei Gusakov, un tată cu mulți copii din Budennovsk, în regiunea Stavropol – se pare că a semnat contractul cu Ministerul Apărării în colonie.
Gusakov a fost judecat de două ori: la șase luni de restricție de libertate pentru vătămare corporală în 2023 și la un an și o lună de închisoare de regim strict pentru vătămare corporală de gravitate medie cu utilizarea armelor. Gusakov a primit ultima pedeapsă la 31 ianuarie 2024, iar în aprilie același an a plecat la război. După trei luni, fostul deținut a fugit de pe front și, din iulie până în noiembrie, a fost în libertate, până când a fost reținut de angajații comandanturii, care l-au dus la unitatea militară.
De acolo, fostul deținut a fugit din nou a doua zi și a reușit să se ascundă timp de trei luni. În ultimul său cuvânt, Gusakov a declarat că „acțiunile sale au fost determinate de necesitatea de a-și păstra viața și sănătatea, deoarece, din cauza acțiunilor necoordonate ale comandamentului, personalul era trimis în misiuni de luptă în cadrul unei operațiuni militare speciale practic fără muniție”, se arată în recursul la apel.
Aceeași pedeapsă a primit și Marat Ramazanov din regiunea Astrakhan, „veteran al Ministerului Afacerilor Interne”, care a participat la războaiele din Siria și Cecenia.
A fugit pentru prima dată din armată pe 21 august 2023 și a stat acasă șase luni. După ce a fost reținut, nu a fost tras la răspundere, ci trimis din nou în armată – o nouă fugă a avut loc trei săptămâni mai târziu. De data aceasta, Ramazanov a plecat în Kazahstan. După un an petrecut acolo, a obținut cetățenia acestei țări și, din motive necunoscute, a decis să vină în Rusia – a fost reținut la graniță, după ce s-a descoperit că Ramazanov nu a notificat serviciul de migrație al Federației Ruse cu privire la obținerea unei a doua cetățenii, așa cum prevede legea. Ulterior, a fost deschis un dosar penal împotriva lui pentru abandonarea unității și dezertare și a fost privat de gradul militar.
Dacă statul însuși provoacă militarii ruși să refuze participarea la invazia Ucrainei, activistul pentru drepturile omului Ivan Chuviliaev a refuzat să comenteze.
„Da, pentru funcționarii din Ministerul Apărării, indiferent de rangul lor, oamenii sunt gunoi. Îi folosesc, sunt carne de tun, atâta tot. Nu există și nu poate exista nicio altă explicație. Ce motivație are o persoană care este batjocorită, de ce nu-i place să fie batjocorită, nu are nicio importanță. De ce o persoană nu vrea să participe la război? Pentru că nu vrea să participe la război. Nu vrea să ucidă și să moară. Totul este destul de simplu aici. Nici măcar nu are sens să repetăm toate acestea”, consideră apărătorul drepturilor omului.
Evgheni Kocegin, de la organizația „Dozor” din Volgograd, a subliniat, de asemenea, într-o discuție cu redacția, că se pot trage concluzii numai pe baza poveștilor pe care le cunoaștem.
„Armata este un mediu închis, ca o închisoare. Dacă există cazuri de refuz de a participa la război din convingeri morale, sistemului nu îi convine să vorbească despre asta – în caz că alții vor vedea și se vor hotărî și ei să fugă. Prin urmare, pentru ca soldații să nu aibă gânduri rele, această informație este ascunsă. Niciunul dintre noi nu are posibilitatea să verifice acest lucru, cu excepția unor rare „scurgeri” interne [din Ministerul Apărării]”, spune Kochegin.
El a adăugat, de asemenea, că putem discuta doar despre acei militari care au avut atât dorința, cât și posibilitatea de a părăsi unitatea – este imposibil de spus câți soldați vor să renunțe la război, dar nu au această șansă.
Tribunalul militar regional sudic a atenuat sentința contractantului Ministerului Apărării al Rusiei, Evgheni Cerezov, care anterior primise șase ani de închisoare cu regim strict pentru dezertare.
El se autointitulează „suveran”, afirmă că nu mai este cetățean al Federației Ruse și renaște comunitatea ancestrală.
După începerea mobilizării în Rusia în toamna anului 2022, proiectul de apărare a drepturilor omului „Idite lesom” (Duceți-vă la pădure) ajută la evitarea recrutării în războiul împotriva Ucrainei și oferă sprijin militarilor care au decis să părăsească armata.
În doi ani de activitate, proiectul a primit mii de cereri și a ajutat mulți contractanți să fugă din țară și să găsească refugiu în străinătate.
Editor : A.R.
