Sheikh Hasina Wazed, cel mai longeviv prim-ministru al Bangladeshului, și-a început cariera politică ca simbol al democrației, dar a fugit din țară în august 2024, după 15 ani la putere, în urma protestelor masive împotriva guvernării sale.
De atunci, Hasina se află în exil voluntar în India, unde a fugit după ce a fost destituită în urma revoltei studențești care a degenerat în tulburări la nivel național.
Pe 17 noiembrie, un tribunal special din Dhaka a condamnat-o la moarte după ce a fost găsită vinovată de crime împotriva umanității. S-a constatat că Hasina a ordonat o represiune mortală împotriva protestatarilor între 15 iulie și 5 august 2024. Ea a negat toate acuzațiile aduse împotriva sa.
Până la 1.400 de persoane au fost ucise în timpul săptămânilor de proteste care au dus la înlăturarea ei de la putere, majoritatea prin focuri de armă trase de forțele de securitate, au declarat anchetatorii ONU pentru drepturile omului. Raportul lor a constatat că ea și guvernul ei au încercat să se agațe de putere folosind violență sistematică și mortală împotriva protestatarilor.
A fost cel mai grav masacru pe care l-a cunoscut țara de la independența sa în 1971.
Protestele au pus capăt în mod neașteptat domniei lui Hasina, care a condus Bangladeshul timp de mai bine de 20 de ani.
Ei și partidului său, Liga Awami, li s-a atribuit meritele pentru progresul economic al țării din Asia de Sud. Însă, în ultimii ani, ea a fost acuzată că a devenit autocratică și că a reprimat orice opoziție față de guvernarea sa.
Arestările din motive politice, disparițiile, execuțiile extrajudiciare și alte abuzuri au crescut sub guvernarea sa.
Un ordin de „utilizare a armelor letale”
În ianuarie 2024, Hasina a câștigat un al patrulea mandat, lucru fără precedent, pentru funcția de prim-ministru, în urma unor alegeri pe care criticii le-au calificat drept o farsă și care au fost boicotate de principala opoziție.
Protestele au început mai târziu în acel an, cu cererea de abolire a cotelor în funcțiile publice. Până în vară, acestea s-au transformat într-o mișcare antiguvernamentală mai amplă, întrucât ea a folosit forțele de poliție pentru a reprima violent protestatarii.
În ciuda cererilor tot mai numeroase de demisie, Hasina a rămas sfidătoare și i-a condamnat pe agitatori ca fiind „teroriști”. De asemenea, a aruncat sute de oameni în închisoare și a intentat acțiuni penale împotriva altor sute.
O înregistrare audio divulgată sugerează că ea ar fi ordonat forțelor de securitate să „folosească arme letale” împotriva protestatarilor. Ea neagă că ar fi dat vreodată ordinul de a trage asupra civililor neînarmați.
Unele dintre cele mai sângeroase scene au avut loc pe 5 august, ziua în care Hasina a fugit cu elicopterul înainte ca mulțimile să-i ia cu asalt reședința din Dhaka. Poliția a ucis cel puțin 52 de persoane în acea zi într-un cartier aglomerat, ceea ce a făcut ca acesta să fie unul dintre cele mai grave cazuri de violență polițienească din istoria țării.
Hasina, care a fost judecată în contumacie, a calificat tribunalul drept „o farsă”.
„Este un tribunal fictiv controlat de adversarii mei politici pentru a pronunța un verdict de vinovăție prestabilit… și pentru a distrage atenția lumii de la haosul, violența și proasta guvernare a [noului] guvern”, a declarat ea pentru BBC în săptămâna dinaintea pronunțării verdictului.
Ea a cerut ridicarea interdicției asupra partidului său înainte de alegerile din februarie.
Hasina este, de asemenea, acuzată de crime împotriva umanității legate de dispariții forțate în timpul guvernării Ligii Awami într-un alt caz la același tribunal din Bangladesh. Hasina și Liga Awami neagă toate acuzațiile.
Hasina și alți membri de rang înalt ai fostului său guvern sunt, de asemenea, judecați pentru corupție într-un alt tribunal – acuzații pe care le neagă.
Cum a ajuns Sheikh Hasina la putere?
Născută într-o familie musulmană din Bengalul de Est în 1947, Hasina avea politica în sânge.
Tatăl ei era liderul naționalist Sheikh Mujibur Rahman, „părintele națiunii” din Bangladesh, care a condus independența țării față de Pakistan în 1971 și a devenit primul său președinte.
La acea vreme, Hasina își câștigase deja reputația de lideră a studenților la Universitatea din Dhaka.
Tatăl ei a fost asasinat împreună cu majoritatea membrilor familiei sale în urma unei lovituri de stat militare în 1975. Doar Hasina și sora ei mai mică au supraviețuit, deoarece se aflau în străinătate la momentul respectiv.
După ce a trăit în exil în India, Hasina s-a întors în Bangladesh în 1981 și a devenit liderul Ligii Awami, partidul politic din care făcea parte tatăl ei.
Ea s-a alăturat altor partide politice pentru a organiza proteste de stradă pro-democrație în timpul regimului militar al generalului Hussain Muhammed Ershad. Impulsionată de revolta populară, Hasina a devenit rapid un model național.
A fost aleasă pentru prima dată la putere în 1996. A câștigat aprecierea pentru semnarea unui acord de împărțire a resurselor de apă cu India și a unui acord de pace cu insurgenții tribali din sud-estul țării.
În același timp, însă, guvernul său a fost criticat pentru numeroase tranzacții comerciale suspectate de corupție și pentru că era prea supus față de India.
În 2001, ea a pierdut în fața fostei sale aliate, devenită adversară, Begum Khaleda Zia, din Partidul Naționalist din Bangladesh.
Ca moștenitoare ale unor dinastii politice, ambele femei au dominat politica din Bangladesh timp de mai bine de trei decenii și erau cunoscute sub numele de „begumele în luptă”. Begum se referă la o femeie musulmană de rang înalt.
Observatorii spun că rivalitatea lor acerbă a dus la apariția regulată a atentatelor cu bombe în autobuze, a disparițiilor și a execuțiilor extrajudiciare.
Hasina a revenit în cele din urmă la putere în 2009, în urma alegerilor organizate sub un guvern interimar.
O adevărată supraviețuitoare politică, ea a îndurat numeroase arestări în timpul opoziției, precum și mai multe tentative de asasinat, inclusiv una în 2004, care i-a afectat auzul. De asemenea, a supraviețuit eforturilor de a o forța să se exileze și numeroaselor procese în care a fost acuzată de corupție.
Realizări și controverse
Odată una dintre cele mai sărace națiuni din lume, Bangladesh a înregistrat un succes economic credibil sub conducerea sa începând din 2009.
Venitul pe cap de locuitor s-a triplat în ultimul deceniu, iar Banca Mondială estimează că peste 25 de milioane de oameni au ieșit din sărăcie în ultimii 20 de ani.
O mare parte din această creștere a fost alimentată de industria confecțiilor, care reprezintă marea majoritate a exporturilor totale din Bangladesh și s-a extins rapid în ultimele decenii, aprovizionând piețele din Europa, America de Nord și Asia.
Folosind fondurile proprii ale țării, împrumuturi și asistență pentru dezvoltare, guvernul Hasina a dezvoltat, de asemenea, proiecte de infrastructură de anvergură, inclusiv podul Padma de 2,9 miliarde de dolari peste Gange.
Însă Hasina este acuzată de mult timp că a adoptat măsuri autoritare represive împotriva oponenților săi politici, a detractorilor și a mass-media – o schimbare remarcabilă pentru un lider care a luptat odată pentru democrația multipartidistă.
Grupurile pentru drepturile omului estimează că au existat cel puțin 700 de cazuri de dispariții forțate, iar alte sute de persoane au fost supuse execuțiilor extrajudiciare, de când Hasina a preluat din nou puterea în 2009. Hasina neagă implicarea în aceste fapte.
Forțele de securitate din Bangladesh au fost, de asemenea, acuzate de abuzuri grave. În 2021, SUA au sancționat Batalionul de Acțiune Rapidă – o unitate de poliție notorie acuzată de numeroase execuții extrajudiciare – invocând încălcări ale drepturilor omului.
Activiștii pentru drepturile omului și jurnaliștii s-au confruntat, de asemenea, cu atacuri din ce în ce mai frecvente, inclusiv arestări, supraveghere și hărțuire.
Guvernul lui Hasina a fost, de asemenea, acuzat de „hărțuire judiciară” a unor ținte prin procese judiciare, printre care și laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Muhammad Yunus, care a devenit șeful guvernului interimar după fuga lui Hasina. El fusese încarcerat la începutul anului 2024 și se confrunta cu peste 100 de acuzații, în cazuri pe care susținătorii săi le consideră motivate politic.
Guvernul lui Hasina a negat categoric acuzațiile de astfel de abuzuri, restricționând în același timp vizitele jurnaliștilor străini care doreau să investigheze acuzațiile atunci când se afla la putere.
Protestele împotriva cotelor din funcția publică, care au declanșat revolta de anul trecut, au avut loc în contextul în care Bangladesh se confrunta cu creșterea costurilor de trai în urma pandemiei. Inflația a crescut vertiginos, rezervele valutare ale țării au scăzut drastic, iar datoria externă s-a dublat față de 2016.
Criticii au dat vina pe gestionarea defectuoasă a guvernului Hasina, susținând că progresul economic al Bangladeshului a ajutat doar persoanele apropiate acesteia.
Editor : A.R.
