„Cine poate crede că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina?”, a insistat președintele francez Emmanuel Macron în timpul discursului său televizat de marți seara. În același timp, numeroase capitale occidentale avertizează cu privire la posibilitatea unui război pe teritoriul european înainte de sfârșitul deceniului. Avertismentul a fost unul serios, într-un discurs menit să îi facă pe francezi conștienți de bulversările geopolitice actuale, de la suspendarea ajutorului american pentru Kiev la summitul european extraordinar privind apărarea Bătrânului Continent. O analiză a France Info despre situația actuală.
Înainte de cuvintele solemne rostite de șefului statului francez, mai multe țări europene lansaseră avertismente, mai mult sau mai puțin oficiale: după actualul conflict din Ucraina, Vladimir Putin ar putea avea noi planuri belicoase față de Occident.
Un conflict cu NATO „în următorul deceniu”?
Mai întâi a fost această notă confidențială a armatei germane, dezvăluită de ziarul Bild și preluată de Les Echos, în ianuarie 2024. Deși era o simplă pregătire pentru un scenariu, ca și altele, aceasta anticipa o ofensivă rusă pe frontul de est al Organizației Atlanticului de Nord, cu un al treilea război mondial care ar fi început în vara anului 2025.
Mai multe servicii de informații au susținut teoria unui atac iminent al Rusiei asupra uneia sau chiar mai multor țări occidentale. „Kremlinul anticipează probabil un conflict cu NATO în următorul deceniu”, potrivit unui raport al serviciilor secrete estoniene din februarie 2024. De-a lungul lunilor, spectrul unui război pe termen mediu a crescut. „Din punct de vedere uman și material, forțele armate ruse vor fi probabil în măsură să efectueze un atac asupra NATO încă de la sfârșitul acestui deceniu”, a declarat Bruno Kahl , șeful serviciilor germane de spionaj și contraspionaj, în fața Camerei Deputaților la jumătatea lunii octombrie. În opinia sa, „un conflict militar direct cu NATO devine o opțiune pentru Rusia”.
La jumătatea lunii februarie, serviciile de informații daneze au evocat posibilitatea unui „război la scară largă ” purtat de forțele ruse până în 2030. „Rusia va fi probabil mai dispusă să folosească forța militară într-un război regional împotriva uneia sau mai multor țări NATO europene dacă percepe NATO ca fiind slăbită militar sau divizată politic”, scrie raportul, preluat de L’Express. Aceste scenarii sunt cu atât mai credibile cu cât atitudinea lui Donald Trump, a cărui administrație a suspendat ajutorul militar și schimbul de informații cu Ucraina, slăbește frontul occidental împotriva Moscovei.
O economie și o țară axate exclusiv pe război
Kremlinul nu a așteptat însă revenirea la putere a imprevizibilului președinte american pentru a justifica îngrijorările țărilor care se tem de un nou conflict global. În noiembrie, deputații ruși au aprobat proiectul de buget 2025-2027, care prevede o creștere cu 30% a cheltuielilor militare rusești în acest an. Conform proiectului de lege, cheltuielile pentru apărare vor ajunge la aproape 13.500 de miliarde de ruble (aproximativ 140 de miliarde de euro) până în 2025, adică mai mult de 6% din PIB-ul Rusiei.
Aceasta este o confirmare, mai degrabă decât o noutate: până în 2024, bugetul militar național a explodat deja cu aproape 70% față de 2023. Mai general, din 2022 și de la invadare Ucrainei, Kremlinul și-a reorientat în mare măsură economia către efortul de război. Statul își dezvoltă rapid complexul militar-industrial, în special prin recrutarea a sute de mii de noi angajați, o strategie care a dus totuși la creșterea inflației.
„Russki Mir”
Care este scopul acestui efort colosal al Rusiei, cu cel puțin 40% din bugetul federal pentru 2025 consacrat apărării și securității naționale? Unde ar putea decide Vladimir Putin să intervină militar? „Adevăratul obiectiv expansionist al lui Vladimir Putin, în termeni de cucerire, este ideea de „lume rusă”, de „Russki Mir””, explică Aurélien Duchêne, autor al cărții „La Russie de Poutine contre l’Occident” (Rusia lui Putin împotriva Occidentului).
„În această concepție, Rusia ar avea dreptul de a controla toate teritoriile unde există încă o puternică minoritate rusofonă sau etnică: în Estonia, Transnistria sau Georgia”.
Rusia a atacat deja Georgia în 2008, pentru a prelua controlul asupra regiunilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia, iar Kremlinul a fost acuzat de Uniunea Europeană de amestec în timpul ultimelor alegeri parlamentare din toamna anului trecut. În Transnistria, regiune separatistă prorusă din Moldova, Moscova se folosește de aprovizionarea cu gaz pentru a menține teritoriul în subordinea sa și pentru a se opune guvernului. Și aici, puterea a denunțat amestecul în alegerile prezidențiale din noiembrie și încearcă să adere la Uniunea Europeană pentru a se proteja de noi tentative de destabilizare, negocierile de aderare fiind deschise în iunie anul trecut, în paralel cu cele lansate de UE-27 cu Kievul.
Estonia în alertă, țările scandinave în alertă
Dintre statele baltice, Estonia, mai mult decât Lituania și Letonia, se teme că va fi principala țintă a Moscovei în anii următori. „Țara are o minoritate rusă mai numeroasă, pe care Kremlinul ar putea încerca să o exploateze. Și aici avantajul numeric al occidentalilor este cel mai slab”, analizează Aurélien Duchêne. Împreună cu vecinii săi, Tallinn se pregătește și a planificat construirea câtorva zeci de buncăre de-a lungul celor 338 km de frontieră pe care îi împarte cu Rusia.
De cealaltă parte a Mării Baltice, Norvegia, Suedia și Finlanda se simt și ele potențial vizate. „Suedia nu este în război, dar nici nu este în pace”, a declarat premierul suedez Ulf Kristersson la jumătatea lunii ianuarie, la câteva luni după aderarea regatului la NATO. „Există o mulțime de intenții rele din partea Rusiei în acest moment și aceasta este noua normalitate cu care trebuie să ne confruntăm”, a declarat președintele finlandez Alexander Stubb, adăugând că țara sa este ”destul de obișnuită cu acest comportament”. Frontiera dintre cele două țări, lungă de peste 1.300 km, s-a închis treptat, în timp ce o bază NATO urmează să fie instalată la 200 km de Rusia, după cum a anunțat la sfârșitul lunii septembrie Ministerul finlandez al Apărării.
Cum ar putea profita Kremlinul de criza politică din România
În ceea ce privește România, menționată de Emmanuel Macron în timpul discursului său, Rusia este din nou acuzată că ar fi intervenit în ultimele alegeri prezidențiale. Candidatul pro-rus, Călin Georgescu, care s-a clasat surprinzător pe primul loc în primul tur, a fost acuzat de „declarații false ” după anularea alegerilor. Șeful de stat proeuropean a demisionat la jumătatea lunii februarie, o măsură cerută de mii de manifestanți.
Ar putea Kremlinul să profite de această criză pentru a interveni în această țară, membră a NATO din 2004 și a UE din 2007? „Rușii sunt mult mai atașați de Ucraina decât de Moldova sau România”, a declarat pentru La Croix Jean Radvanyi, autorul cărții ”Russie, un vertige de puissance” (Rusia, un vertij al puterii).
Provocarea strategică a coridorului Suwalcki
Planurile militare ale Rusiei ar putea fi totuși extinse mai departe în inima continentului european, spre Polonia. Aceasta se învecinează cu Ucraina devastată de război, cu Belarus, aliatul de nădejde al Moscovei, și cu enclava rusă Kaliningrad, situată între Polonia și Lituania și separată de Minsk prin coridorul Suwalcki. „Se vorbește tot mai mult despre acest punct de joncțiune, cu un scenariu în care rușii ar putea invada această zonă pentru a ne izola de statele baltice”, avertizează Aurélien Duchêne. Îngrijorată de posibilele planuri ale lui Vladimir Putin, Polonia a anunțat la 10 februarie un plan de investiții de 155 de miliarde de euro pentru 2025 în domeniul apărării și securității.
Pentru moment, Rusia nu a făcut pasul de a lansa o nouă „operațiune specială” – numele dat invaziei din Ucraina – către alte țări occidentale. Dar capitalele europene rămân totuși foarte vigilente în fața unor „scopuri expansioniste ” care nu au fost niciodată uitate, explică Aurélien Duchêne. „Ideea unei «lumi rusești» îi va supraviețui lui Vladimir Putin. Atât timp cât rușii nu au pierdut în Ucraina, ei nu vor fi abandonat visul lor de imperiu colonial”, conchide specialistul.
Editor : Marina Constantinoiu
