În 2017, regimul extrem de militarizat al lui Kim Jong-un din Coreea de Nord s-a confruntat cu o coaliție rară a Chinei, Rusiei și Statelor Unite. Ca răspuns la testarea cu succes de către Phenian a primei sale rachete balistice intercontinentale și a dispozitivului termonuclear, Consiliul de Securitate al ONU, de obicei blocat, a adoptat în unanimitate o serie de sancțiuni dure.
Inițiate de Washington și susținute atât de Beijing, cât și de Moscova, aceste măsuri punitive au avut potențialul de a devasta economia nord-coreeană. Între timp, președintele Donald Trump, care intrase recent la Casa Albă, discuta deschis despre posibilitatea unui atac preventiv, promițând că va declanșa „foc și furie” împotriva Coreei de Nord, scrie Foreign Affairs.
Astăzi, lucrurile arată considerabil diferit. În primul rând, pe măsură ce rivalitatea dintre Statele Unite și China s-a intensificat, Beijingul nu își poate permite să facă presiuni asupra Coreei de Nord în moduri care ar putea crea instabilitate în coasta Chinei și a luat măsuri pentru a susține regimul lui Kim Jong-un. De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022, marele complex militar al Coreei de Nord a devenit indispensabil Moscovei, Phenianul furnizând cantități mari de muniție, iar recent și mii de soldați mașinăriei de război rusești.
În cele din urmă, odată cu victoria lui Trump la alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie, Kim ar putea avea ocazia să-și cimenteze și mai mult câștigurile pe arena internațională. În ciuda retoricii amenințătoare la începutul primului său mandat, președintele ales al SUA pare, spre deosebire de oponenții săi democrați, să nutrească unele sentimente pozitive față de Kim și a spus că speră să ajungă la un fel de înțelegere cu liderul nord-coreean.
Nici măcar testul unei noi rachete balistice intercontinentale – una care poate lovi orice punct în Statele Unite continentale – în ajunul alegerilor americane, sau îmbrățișarea de către Phenian a unei doctrine mai ostile față de Coreea de Sud, nu i-au cauzat mari dificultăți lui Kim: spre deosebire de 2017, Consiliul de Securitate al ONU nu a răspuns acestor provocări.
Deși este dificil de prezis cum vor afecta evenimentele viitoare domnia sa, Kim a fost un beneficiar distinct al antagonismului tot mai mare dintre Statele Unite și China și Rusia. În mod ciudat, chiar dacă Coreea de Nord devine mai amenințătoare pentru vecinul său din sud și reprezintă o provocare militară mai mare pentru Vest, ea a câștigat mai multă stabilitate economică și a devenit mai puțin vulnerabilă la presiunea din exterior. Această nouă situație sugerează că, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump, regimul Kim poate deveni și mai asertiv, continuând să-și avanseze programele nucleare și de rachete cu și mai puțină preocupare față de amenințările interne și externe.
Editor : Ș.R.
