Andi Cârlan se luptă cu un cancer de colon agresiv, din anul 2019. Sunt pentru el aproape 6 ani de tratamente, răstimp în care afecţiunea a recidivat de câteva ori. În pragul unor noi cure de chimioterapie, Andi a găsit putere şi răbdare pentru a-i ajuta pe pacienţii internaţi la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta din Capitală. Cei care se află în grija medicilor pe secţia de Pneumologie 1 vor avea pilote noi datorită eforturilor sale. A cumpărat 50 de bucăţi cu banii strânşi cu ajutorul prietenilor săi şi a reuşit să obţină şi un discount generos de la producător. Ajutorul său pentru secţie nu se opreşte însă aici. A comandat mai multe televizoare noi, a plătit un avans pentru oglinzi foarte necesare pentru kinetoterapie, are deja o promisiune fermă de la un producător român de uşi metalice necesare pentru înlocuirii celor vechi de pe secţie şi îşi doreşte să utileze secţia şi cu frigidere noi.
„Am ajuns la Nasta şi am găsit acolo nişte contradicţii pe care mi-a fost greu să le înţeleg. Am găsit o clădire veche cu foarte multe probleme, o clădire în care îmi era teamă să intru, dar am văzut şi obiecte şi aparatură funcţionale. Am mai văzut şi oameni buni, oameni care pun nevoile pacienţilor pe primul plan, aşa că mi-am permis să-i întreb cum de există diferenţele acestea: un aparat de aer condiţionat relativ nou, funcţional, care face ca temperatura să fie optimă, iar aerul din salon să fie respirabil, montat într-o cameră cu infiltraţii pe pereţi şi cu o uşă din lemn ponosită, o uşă care se dă cu dezinfectant, dar lemnul nu se dezinfectează.
Şi mi-au răspuns foarte sincer şi deschis că lucrurile acestea sunt posibile datorită donaţiilor oamenilor care vor să ajute. Şi atunci în mod firesc am întrebat ce au pacienţii de aici nevoie, acum. Şi mi s-a spus: ”Acum avem nevoie pentru pacienţi de pilote, chiar dacă este…în luna iulie am avut această discuţie, în nopţile mai răcoroase sunt pacienţi care ne cer o pilotă, dar va veni toamna, preţurile vor creşte, nevoile vor creşte şi ele şi avem nevoie de pilote, 50 de bucăţi”.
M-am interesat cât costă o pilotă, am găsit un producător român, am sunat, i-am zis că vreau să cumpăr 50 de pilote şi iniţial am încercat să obţin un discount pentru cantitate, dar apoi m-am gândit să-i spun omului de acolo cu care am vorbit de ce le cumpăr, ca să le donez la un spital. Şi atunci mi-au spus să le trimit pe mail informaţiile şi să discute şi ei intern. În câteva minute au revenit şi mi-au spus că pot să susţină un discount de 40 %, ceea ce a făcut să pot să cumpăr acele pilote cu 74 de lei, pilote groase, de iarnă, din microfibră, care pot fi spălate la 90 de grade, aşa cum sunt cerinţele într-un spital cum e Nasta.
Oamenii aceştia au decis atât cât au putut să ajute. Şi aşa a început povestea cu Nasta şi aşa am ajuns să ajut la Nasta, este pentru secţia medicală 1 condusă de doamna doctor Beatrice Mahler”, a povestit Andi.
Binele început la Nasta s-a rostogolit frumos. Secţia va mai beneficia şi de alte îmbunătăţiri în afară de pilotele atât de necesare pacienţilor, mai ales în sezonul rece. Andi scrie permanent pa pagina sa de facebook în ce stadiu este proiectul de la Marius Nasta. Cel mai însemnat ajutor acordat secţiei vor fi cu siguranţă cele 19 uşi metalice anti-incendiu care vor fi montate curând.
„Pentru pilote mi-am dat seama că nu o să pot să susţin singur costul lor, chiar şi cu discountul acela aşa că am întrebat în privat, pe WhatsApp, câţiva prieteni dacă vor să pună bani, să strângem împreună să luăm pilotele, în câteva minute am avut toţi banii necesari iar felul în care mi-au răspuns, viteza cu care mi-au răspuns, şi curajul pe care mi l-au dat m-au făcut să o întreb pe d-na dr Mahler ce mai au nevoie pacienţii şi apoi să scriu pe Facebook public despre asta şi să cer ajutorul oamenilor din comunitatea care s-a creat în jurul meu astfel încât să putem să-i ajutăm cu ce mai au nevoie.
Mai au nevoie de oglinzi pentru kinetoterapie şi pentru corectarea posturii în saloanele în care se face recuperare fizică pentru pacienţii cu afecţiuni de plămâni, de asemenea mi-au spus că mai au nevoie pacienţii de 5 televizoare şi înainte să întreb eu ceva, mi-au spus că televizorul este foarte important pentru un pacient cronic care trebuie să petreacă mult timp în spital pentru că efectiv îl ajută să treacă timpul mai uşor, îl ajută să aibă o stare de spirit mai bună şi că este extrem de important. 10 frigidere, pentru că în acest moment unele dintre ele, tot primite din donaţii, sunt stricate şi sunt saloane în care nu sunt frigidere şi atunci în anumite frigidere pun ce au nevoie pacienţii din mai multe saloane şi de asemenea, ce mi se pare de departe cel mai important, 19 uşi rezistente la incendiu, uşi metalice pentru saloane”, a explicat Andi.
Andi Cârlan a postat recent pe pagina sa de facebook stadiul proiectului în care este implicat:
“Am comandat televizoarele pentru Institutul de Pneumologie „Marius Nasta„ şi am plătit avansul pentru oglinzi, dar tot pilotele ne bucură cel mai tare. Am concluzionat că televizoarele se montează departe de pat, frigiderele-s reci, uşile sunt ale saloanelor, oglinizile ne arată şi imperfecţiunile, dar pilotele… pilotele curate, pufoase, călduroase, ele se aşează drept pe sufleţel Mai avem puţin peste 25.000 lei strânşi, mulţumesc din suflet, şi mai trebuie vreo 40.000 lei ca să reuşim să facem tot ce ne-am propus. Încă mai aşteptăm răspunsuri de la 2 furnizori de frigidere şi 2 furnizori de uşi metalice, pentru a susţine integral sau parţial o donaţie sau măcar un discount”, a scris acesta pe Facebook.
El a pus la dispoziţie şi conturie necesare pentru donaţii, cu menţiunea „donaţie Nasta”: ING – RO39INGB0000999918032800 – Adrian Carlan: Revolut – @domnulandi.
La scurt timp după această postare Andi Cârlan a declarat pentru News.ro cu entuziasm că există o promisiune fermă din partea unui producător român de uşi, în sensul că acesta va asigura o donaţie pentru spital, constând în necesarul de uşi pentru Secţia Pneumologie 1. “Singur nu pot să fac nimic”, spune Andi.
“Noi acum vorbim despre utilarea parţială a unei singure secţii din spitalul Marius Nasta, sunt foarte multe secţii acolo, multe clădiri, sunt foarte multe spitale în Bucureşti. Este un demers care o să dureze foarte mult timp, dacă o să pot să mă ţin, cu condiţia ca sănătatea să-mi permită şi oamenii să-mi fie alături pentru că singur nu pot să fac nimic.
Pacient oncologic în pragul unei noi cure de chimioterapie, Andi a dorit să se implice pentru binele semenilor. Povesteşte că a primit sprijin în cele mai grele momente şi că doreşte să ofere mai departe din ce a primit la rândul său.
„Una dintre cele mai importante donaţii pe care le-am primit de când am pornit proiectul cu Nasta a fost de la o persoană care a donat 15 lei însoţit de un mesaj de părere de rău că nu poate mai mult”
„Eu am primit foarte mult ajutor de când m-am îmbolnăvit, ajutor moral, financiar, emoţional, logistic şi este un sentiment minunat să ştii că nu eşti singur mai ales în probabil cel mai vulnerabil moment al vieţii tale şi că sunt omeni cărora le pasă de tine, însă mult mai puternic este sentimentul pe care îl ai atunci când ajuţi, când ştii că poţi să contribui şi tu un pic la mai binele oamenilor din jurul tău.
La mine s-a nimerit să-mi facă foarte bine genul acesta de acţiuni dar în acelaşi timp s-a nimerit ca totul să pornească într-o perioadă în care eram într-o pauză de chimioterapie, o pauză în care organismul meu şi-a revenit destul de mult, m-am pus pe linia de plutire. Din păcate săptămâna viitoare trebuie să reîncep chimioterapia şi nu ştiu în ce fel mă va afecta şi cât de mult o să pot să fac dar acum am putut şi pentru că am avut această fereastră în care m-am grăbit să fac ceva.
Foarte foarte mult stă în puterea noastră să ajutăm, la nivel individual, fiecare dintre noi ca cetăţean, fără să fim bogaţi. Una dintre cele mai importante donaţii pe care le-am primit de când am pornit proiectul cu Nasta a fost de la o persoană care a donat 15 lei însoţit de un mesaj de părere de rău că nu poate mai mult. Şi mi s-a părut absolut superb, pentru că 15 lei reprezintă 20% dintr-o pilotă, cu care un pacient de la spitalul Nasta va avea viaţa un pic mai bună pe perioada internării. Atât de mult contează ajutorul pe care putem să-l dăm, chiar la nivelul ăsta. Fiecare leu, plus că o persoană care donează, care vorbeşte despre asta are capacitatea de a mobiliza încă 1, 2, 3 persoane în jurul ei.
Legat de cine sunt partenerii de bine, în primul rând medicii, personalul medical. Pentru că a vorbi despre nevoile neacoperite ale pacienţilor, mai ales în ţara lui „avem de toate” este un lucru fenomenal. Fără ca personalul medical dintr-un spital public să vorbească despre ce lipseşte pacienţilor, nimic din toate lucrurile astea nu s-ar fi întâmplat. E important de menţionat conducerea spitalului. Trebuie să accepte donaţiile, nu este suficient ca eu să strâng bani, oamenii să doneze şi companiile să vină cu aparatură, dacă conducerea spitalului se opune actului de donaţie, nimic din toate astea nu se poate întâmpla. Şi din păcate, în România se întâmplă astfel de lucruri pentru că orgoliile şi imaginea sunt mai importante decât nevoile pacienţilor”, a explicat acesta.
Ruda unui pacient aflat în grija medicilor de la Institutul Marius Nasta a vorbit despre demersul făcut de Andi Cârlan, impresionată de modul în care a ales să ajute un om care se luptă la rândul său greutăţile legate de boală
„Andi e un iubitor de viaţă şi de bine. Din prisma unui aparţinător “începător” în acest nou univers întunecat, el iţi poate aprinde lanterna dacă te simţi pierdut, singur şi ai nevoie de ajutor: de la recomandări, experienţe personale şi nu în ultimul rând, încurajări. Fără să aştepte nimic în schimb. Impresionant cum cineva cu atâtea greutăţi în spate le poate susţine şi pe ale altora.
Referitor la proiectul Nasta, am o sensibilitate aparte pentru că am fost, tot ca aparţinător, acolo. Şi am văzut dedicarea medicilor, a rezidenţilor şi neajunsurile spitalului. Si cred că atât cadrele medicale, cât şi pacienţii care ajung acolo cu diagnostice deloc uşoare, merită mai mult. Go, go, Andi!”, a declarat pentru News.ro.
Conf. Dr. Beatrice Mahler, şeful secţiei Pneumologie 1, a vorbit despre demersul lui Andi Cârlan, căruia i-a transmis o listă cu cele necesare secţiei, fiind vorba despre obiecte care vor aduce cu siguranţă o stare mai bună de spirit pacienţilor internaţi aici. Andi a precizat cât este de important ca medicii să vorbească despre necesarul din spitale şi ca cei din conducere să accepte ajutorul.
„Eu cred că, atunci când oamenii îşi dau mâna, pot să facă lucruri pe care nici măcar nu le realizează până când faptele nu încep să prindă contur. Sunt mai multe direcii la care poate nu te gândeşti într-o lună de vară dar întâlnindu-mă cu el în spital mi-a pus întrebarea ce am avea nevoie în spital pentru pacienţi şi pentru că de ceva timp mă gândeam cum o să întâmpinăm noi iarna cu aceleaşi pături vechi care practic nu mai reţin căldura şi cred că pe lângă suferinţa pe care o aduce boala, lipsa de confort, patul de spital este încă un plus care se cumulează aşa la suferinţa pacienţilor, întrebarea a avut un răspuns şi primul răspuns a fost ”pilote, ne-ar trebui nişte pilote noi”, pentru că dacă pe pacient nu-l doare nimic şi are căldură şi mâncare, deja tratamentul pe care noi medicii îl recomandăm are şanse de acceptare mult mai mari.
Discuţia nu s-a oprit aici, pentru că avem frigidere în saloane, dar fiind vechi, este bine să fie reînnoite, frigiderele au un grad de uzură, televizoarele din nou fac ca timpul pacienţilor să treacă mai uşor, şi ele au o probă a timpului. Şi atunci, toate aceste lucruri, uitându-ne în jurul nostru împreună şi văzând nevoile pe care le are secţia Pneumologie 1 pe care o coordonez, mâna ne-a fost întinsă şi la această mână a lui s-au adunat alte mâini şi pentru toate astea nu pot decât să le mulţumesc cu recunoştinţă, pentru că oamenii care vor ajunge pe secţie vor avea parte de un confort sporit pentru că aceşti oameni s-au gândit să facă un bine.
Nu aş vrea să spun cuvinte mari, dar cred că sufletele mari pot să facă lucruri mari şi strâng alte suflete lângă ele să le arate care este calea spre adevărata mulţumire pe care o poate avea un om pe pământ. Atunci când facem pentru noi, ne simţim bine, dar atunci când dăruim pentru aproapele nostru pe care putem să-l cunoaştem sau să nu-l cunoaştem, atunci când facem lucruri pentru un om care va transmite o mulţumire nu neapărat directă, mulţumirea pe care o simţim este cu siguranţă mult mai mare. În viaţă nevoia te învaţă şi te educă şi este greu câteodată să accepţi că trebuie să ajungi într-un moment dificil al vieţii tale ca să poţi să întorci binele. Cred că este cea mai frumoasă lecţie pe care o putem învăţa în viaţa asta, iar Andi, pentru noi, pentru mine, este un exemplu”, a declarat Conf. Dr. Beatrice Mahler pentru News.ro.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
