John Healey, fostul ministru britanic al apărării care a contribuit la plecarea lui Keir Starmer acuzându-l că nu a alocat suficienţi bani pentru asigurarea securităţii ţării, a fost numit ministru al finanţelor (cancelar al Eşichierului) de noul prim-ministru Andy Burnham, relatează Reuters.
Foarte apreciat de colegi, John Healey, în vârstă de 66 de ani, va trebui acum să găsească mai mulţi bani pentru apărare, investind în acelaşi timp şi în alte domenii cheie, precum sănătatea şi asistenţa socială. Numirea lui este oarecum o surpriză, pentru că Healey nu fusese considerat un candidat probabil pentru acest post-cheie din domeniul finanţelor, deşi a ocupat funcţia de ministru adjunct în cadrul Ministerului de Finanţe între 2002 şi 2007.
Healey a făcut parte din guvern sub conducerea a trei prim-miniştri laburişti, începând cu Tony Blair, şi a activat în opoziţie sub conducerea altor doi lideri laburişti. Între 2002 şi 2007, a lucrat ca ministru adjunct în cadrul Ministerului de Finanţe sub conducerea lui Gordon Brown.
Persoane familiarizate cu această decizie au afirmat că Healey şi Burnham au viziuni similare cu privire la necesitatea menţinerii stabilităţii economice şi la necesitatea stimulării creşterii economice prin descentralizarea puterii la nivel naţional, sprijinirea populaţiei în ceea ce priveşte costul traiului şi consolidarea bazei industriale a Marii Britanii.
În calitate de ministru al apărării, Healey a petrecut luni întregi făcând presiuni asupra lui Starmer şi asupra Ministerului Finanţelor pentru a stabili un plan de alocare a 3% din PIB pentru apărare până în 2030, în loc de 2,68%, cât prevăzuse iniţial bugetul guvernului.
Demisia neaşteptată a lui Healey, care era un aliat loial al lui Starmer şi unul dintre cei mai experimentaţi miniştri ai guvernului, a reprezentat o lovitură semnificativă pentru prim-ministrul de atunci, care şi-a anunţat demisia la mai puţin de două săptămâni după aceea.
Healey a afirmat că Starmer a fost „neputincios”, iar Trezoreria „lipsită de voinţă” pentru a găsi fondurile necesare pentru a asigura securitatea ţării.
Vestea numirii sale nu a stârnit o reacţie majoră pe pieţe, iar reacţia iniţială a analiştilor a fost pozitivă.
ED MILIBAND, MINISTRU DE EXTERNE
De asemenea, Ed Miliband a fost numit ministru de externe de către Andy Burnham. Fostul ministru al energiei era considerat iniţial favoritul pentru funcţia de ministru de finanţe, dar i s-a încredinţat, în schimb, una dintre cele patru mari funcţii de stat: cea de ministru de externe, scrie Sky News. Aceasta reprezintă o promovare semnificativă pentru fostul lider al Partidului Laburist şi înseamnă că renunţă la portofoliul care îşi propunea obiectivul „zero emisii nete”, considerat un domeniu în care Miliband şi Burnham au opinii divergente.
Ed Miliband i-a declarat redactorului politic al BBC că este „onoarea vieţii sale” să ocupe funcţia de ministru de externe. În declaraţia făcută la ieşirea din sediul de la nr. 10, după numirea sa, acesta a spus: „Părinţii mei au venit aici ca refugiaţi evrei, fugind de nazişti, iar pentru ei, Marea Britanie a reprezentat un refugiu şi un far de speranţă în lupta împotriva fascismului”. El a adăugat că, într-o perioadă „în care valorile democraţiei, statului de drept şi libertăţii sunt ameninţate ca niciodată până acum”, va „aduce acel spirit, spiritul lor, în activitatea sa de ministru de externe”.
Ed Miliband o înlocuieşte pe Yvette Cooper în funcţia de ministru al afacerilor externe în cabinetul lui Andy Burnham.
Miliband, care a fost şi lider al Partidului Laburist între 2010 şi 2015, a ocupat funcţia de ministru al energiei în guvernul lui Keir Starmer.
SHABANA MAHMOOD RĂMÂNE MINISTRU DE INTERNE
Între timp, Shabana Mahmood – care a sosit luni la Downing Street alături de Miliband – va rămâne ministru de interne.
Burnham consideră că Mahmood are o experienţă solidă în calitate de ministru de interne şi doreşte continuitate în această funcţie pentru a construi un sistem în materie de imigraţie mai echitabil.
Ea a preluat această funcţie pentru prima dată în septembrie 2025, înlocuind-o pe Yvette Cooper în cadrul primei remanieri a cabinetului Keir Starmer.
