Tusea puternică, respiraţia şuierătoare, senzaţia de apăsare în piept şi lipsa de aer, apărute în timpul unei furtuni de vară, pot indica instalarea unei crize de astm. Medicii din Timişoara atrag atenţia că fenomenul poartă numele de „astm de furtună” şi că îi poate afecta inclusiv pe copiii care nu au fost diagnosticaţi anterior cu astm.
Potrivit specialiştilor, în România nu există statistici care să arate câte asemenea episoade se produc, fenomenul fiind mai degrabă nerecunoscut şi subraportat.
„Copilul ajunge la camera de gardă cu dificultăţi de respiraţie, iar cazul este înregistrat ca o criză de astm, un episod de bronhospasm sau o reacţie alergică. Legătura cu furtuna şi concentraţia ridicată de polen trece de cele mai multe ori neobservată”, se arată într-un comunicat de presă, de marţi al Compartimentului de Pneumologie Pediatrică al Spitalului Judeţean Timişoara.
Medicii spun că astmul de furtună nu este o afecţiune distinctă, ci o reacţie respiratorie acută produsă de combinaţia dintre cantitatea mare de polen din aer, umiditatea ridicată şi curenţii puternici care apar înaintea şi în timpul unei furtuni.
„În mod obişnuit, ploaia este considerată benefică pentru persoanele alergice, deoarece curăţă temporar aerul de polen. În cazul furtunilor puternice de vară, efectul poate fi însă exact invers. Curenţii de aer aduc spre sol cantităţi mari de polen aflate în straturile superioare ale atmosferei. Din cauza umidităţii, particulele de polen absorb apă şi se sparg în fragmente extrem de mici. Dacă particulele întregi sunt oprite, de cele mai multe ori, în nas şi în gât, fragmentele rezultate pot pătrunde adânc în căile respiratorii şi pot ajunge până la nivelul bronhiilor. O dată inhalate, acestea pot provoca inflamaţia şi îngustarea căilor respiratorii, declanşând o criză de astm”, a declarat prof. dr. Ioana Ciucă, medic primar pneumolog pediatru, coordonator al Compartimentului de Pneumologie Pediatrică al Spitalului Judeţean Timişoara.
Potrivit sursei citate, copiii cu astm alergic sunt cei mai expuşi, mai ales dacă boala nu este controlată corespunzător sau tratamentul nu este administrat conform recomandărilor. Există însă şi copii care nu au fost diagnosticaţi cu astm, dar care au o sensibilitate la polen şi prezintă, de obicei, doar strănut, nas înfundat, secreţii nazale, mâncărimi sau lăcrimarea ochilor.
În timpul unei furtuni, aceştia pot dezvolta pentru prima dată tuse severă, respiraţie şuierătoare şi senzaţia că nu mai au aer. Simptomele pot apărea chiar înainte ca ploaia să înceapă. Rafalele puternice care preced furtuna pot transporta polenul şi fragmentele rezultate pe suprafeţe întinse. În aer pot ajunge şi spori de mucegai, praf sau alte particule iritante, care pot agrava problemele respiratorii. Fenomenul este întâlnit mai ales în perioadele cu o concentraţie ridicată de polen, în special de polen provenit de la graminee. Riscul poate creşte în zilele călduroase, urmate de furtuni puternice.
„Atunci când se anunţă o furtună, recomandarea pentru părinţii copiilor alergici la polen sau diagnosticaţi cu astm este să închidă ferestrele şi să îi ţină pe cei mici în interior. Copilul trebuie să urmeze tratamentul prescris şi să aibă la îndemână medicaţia indicată pentru situaţiile în care simptomele se agravează. Tratamentul de control nu trebuie întrerupt doar pentru că, într-o anumită perioadă, copilul se simte bine. Tocmai administrarea corectă a acestuia reduce riscul apariţiei unei crize severe”, a declarat Ioana Ciucă.
Ea spune că schimbările climatice favorizează prelungirea perioadelor de polenizare, creşterea cantităţii de polen din aer şi apariţia mai frecventă a fenomenelor meteorologice extreme. În aceste condiţii, episoadele de astm indus de furtună ar putea deveni mai frecvente.
Părinţii trebuie să solicite imediat ajutor medical atunci când copilul respiră cu dificultate, nu poate vorbi normal din cauza lipsei de aer, respiră greu sau des, devine agitat sau somnolent ori dacă buzele încep să devină cianotice.
