În cea mai mare închisoare de femei din Japonia, în loc de deținuți periculoși închiși pentru infracțiuni grave, locul este plin de persoane în vârstă care se plimbă pe coridoare cu bastoane și cadre de mers, cu mâinile zbârcite și spatele încovoiat. Situația de aici reflectă problema societății îmbătrânite de dincolo de zidurile închisorii și singurătatea despre care paznicii spun că este atât de dureroasă încât bătrânele din acest penitenciar ar prefera să rămână după gratii decât să își trăiască viața în libertate, relatează CNN.
„Sunt chiar unele persoane care spun că ar plăti 20.000 sau 30.000 de yeni (130-190 de dolari) pe lună ca să trăiască aici pentru totdeauna”, a spus Takayoshi Shiranaga, un ofițer de la închisoarea de femei Tochigi din nordul orașului Tokyo.
„Sunt oameni foarte buni în această închisoare”, a spus Akiyo, o deținută de 81 de ani care se află după gratii pentru că a furat mâncare. „Probabil că viața asta este cea mai stabilă pentru mine.”
Cu toate că femeile din Tochigi trebuie să trăiască în celule mici și sunt obligate să lucreze în atelierele închisorii, o parte dintre deținute preferă acest stil de viață.
Înăuntru, ele primesc mâncare în fiecare zi, îngrijiri medicale gratis și tratamente speciale pentru persoanele în vârstă – și au parte de compania care le lipsește în afara închisorii.
„Unii oameni fac lucruri rele intenționat și se lasă prinși ca să poată veni la închisoare”
Yoko (51 de ani) a fost închisă pentru trafic de droguri de cinci ori în ultimii 25 de ani. De fiecare dată când s-a întors după gratii, populația închisorii era încă și mai îmbătrânită.
„Unii oameni fac lucruri rele intenționat și se lasă prinși ca să poată veni la închisoare din nou, dacă rămân fără bani”, a spus Yoko.
Pentru Akiyo, dificultatea traiului în izolare și sărăcie este ceva cu care s-a obișnuit de mult. Este a doua oară când a fost condamnată. Prima dată, avea 60 și ceva de a ani și a furat tot mâncare.
„Dacă aș fi avut stabilitate financiară și o viață confortabilă, cu siguranță nu aș fi făcut-o”, a spus ea.
Când a comis al doilea ei furt, Akiyo trăia dintr-o pensie „foarte mică” pe care o primea doar o dată la două luni. Având doar 40 de dolari și încă două săptămâni până la următoarea zi de plată, „am luat o decizie proastă și am furat din magazin, crezând că este doar o infracțiune mică”.
Din cauză că mai avea o condamnare pentru furt, Akiyo a ajuns însă la închisoare. Nefiind ajutată de familia ei, lui Akiyo nu-i mai pasă de viitor sau de ce se va întâmpla cu ea.
Fiul ei de 43 de ani, care a trăit cu ea înainte ca mama lui să ajungă la închisoare, îi spunea de multe ori: „Mi-aș dori să dispari pur și simplu.”
„Am simțit că nu îmi mai pasă ce se va întâmpla. M-am gândit că viața mea nu mai are niciun rost și că vreau doar să mor.”
„Pare mai mult un azil de bătrâni decât o închisoare plină de infractori condamnați”
Furtul este de departe infracțiunea comisă cel mai des de deținuții vârstnici, în special de femei. În 2022, 80% dintre deținutele în vârstă din toată țara fuseseră condamnate pentru furt, potrivit datelor oficiale.
Unele dintre ele fură ca să supraviețuiască: 20% din persoanele de peste 65 de ani din Japonia trăiesc în sărăcie, în comparație cu media de 14,2% a țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Dar alte persoane comit infracțiuni pentru că nu le-a mai rămas aproape nimic în afara închisorii. „Există persoane care vin aici pentru că le este frig sau foame”, a spus Shiranaga.
Cei care se îmbolnăvesc „pot primi îngrijiri medicale gratis cât timp sunt la închisoare, dar odată ce pleacă, trebuie să plătească de la ei, așa că unii oameni vor să stea aici cât mai mult timp”.
Numărul deținuților de peste 65 de ani în Japonia era de patru ori mai mare în 2022 decât în 2003. „Acum trebuie să le schimbăm scutecele, să îi ajutăm să facă baie, să mănânce. În acest moment, pare mai mult un azil de bătrâni decât o închisoare plină de infractori condamnați”, a povestit Shiranaga.
Populația de bătrâni în Japonia crește atât de repede încât va fi nevoie de 2,72 de milioane de îngrijitori până în 2040, iar guvernul îi încurajează pe cât mai mulți japonezi să intre în această industrie și apelează la lucrătorii străini ca să umple golurile.
„Să fii singur este ceva foarte dificil și mi-este rușine că am ajuns în această situație”, a spus Akiyo, care își va ispăși pedeapsa în octombrie. „Chiar cred că dacă aș fi avut o voință mai puternică, aș fi putut duce o viață diferită, dar sunt prea bătrână ca să mai fac ceva acum.”
Editor : Raul Nețoiu
