Fermierii ucraineni se confruntă cu o criză financiară tot mai gravă, în pofida recoltelor bune din acest an, deoarece blocarea exporturilor prin Marea Neagră a provocat acumularea unor stocuri uriaşe şi prăbuşirea preţurilor interne, determinând numeroşi producători să reducă suprafeţele cultivate pentru 2027, transmite CNBC.
Milioane de tone de cereale şi seminţe oleaginoase sunt blocate în depozitele din Ucraina şi Rusia, după intensificarea atacurilor cu drone şi rachete asupra infrastructurii şi transportului maritim din Marea Neagră. Riscurile au făcut practic imposibilă asigurarea navelor comerciale, perturbând exporturile către Europa, Orientul Mijlociu, Asia şi Africa.
Atacurile ruseşti şi operaţiunile de represalii ale Ucrainei au afectat transporturile ambelor ţări, reducând oferta disponibilă pe pieţele internaţionale. Incidentele mortale din Marea Neagră au continuat şi în octombrie, în timp ce Turcia încearcă să medieze un acord pentru reluarea exporturilor, pe fondul riscurilor pentru securitatea alimentară mondială.
Oleksandr Chumak, fermier din regiunea Odesa, afirmă că aproximativ 80% din cerealele sale nu pot fi vândute în prezent cu profit. După 11 ani de activitate agricolă, acesta se confruntă cu lipsa lichidităţilor şi intenţionează să reducă semnificativ suprafeţele cultivate anul viitor.
”Pentru fermieri este foarte dificil, deoarece trebuie să plătim impozite şi arenda terenurilor, iar acum nu putem face acest lucru pentru că nu reuşim să vindem aproape nimic”, a declarat Andrii Dykun, preşedintele Consiliului Agricol Ucrainean.
Potrivit acestuia, rapiţa şi seminţele de floarea-soarelui sunt printre puţinele produse care mai pot fi comercializate, însă volumele vândute nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor.
”De ce să mai cultivăm dacă în prezent nu avem deloc profit? Dacă depozitele noastre vor rămâne pline, nu va avea niciun sens să desfăşurăm lucrări agricole în primăvară. Ar fi doar o pierdere de timp şi bani”, a avertizat Dykun.
Dificultăţile sunt reflectate şi de creşterea cererii de finanţare. PrivatBank, cea mai mare bancă din Ucraina, a acordat între iunie şi august credite pentru capital de lucru în valoare de 1,53 miliarde de grivne, echivalentul a 34,2 milioane de dolari, mai mult decât dublul celor 718 milioane de grivne acordate în aceeaşi perioadă a anului trecut.
Producătorii agricoli mici şi mijlocii reprezintă aproximativ 70% din portofoliul de credite agricole al băncii.
Ievhen Zaihraiev, responsabil pentru activitatea cu companiile şi întreprinderile mici şi mijlocii la PrivatBank, a explicat că fondurile fermierilor rămân blocate în stocurile de cereale, în timp ce aceştia trebuie să acopere cheltuielile curente şi să finanţeze campaniile de însămânţare din toamnă şi primăvară.
Unii agricultori îşi vând recoltele anticipat, chiar şi la preţuri nefavorabile, pentru a obţine lichidităţi, în timp ce alţii, care dispun de spaţii de depozitare, amână vânzările în speranţa unei redresări a preţurilor.
Producţia ucraineană de cereale şi oleaginoase este estimată să crească la 85 de milioane de tone, de la 80 de milioane de tone, însă stocurile reportate din sezonul precedent exercită presiuni suplimentare asupra infrastructurii de depozitare şi transport, vulnerabilă la atacurile militare.
Fermierii îşi modifică deja planurile pentru 2027, orientându-se către oleaginoase şi culturi de nişă, ale căror preţuri sunt mai puţin afectate de costurile logistice. Chumak intenţionează să renunţe complet la porumb şi orz şi să cultive plante care necesită cantităţi mai mici de îngrăşăminte, într-un moment în care piaţa mondială a fertilizanţilor este afectată şi de războiul dintre Statele Unite, Israel şi Iran.
Agricultura ucraineană este afectată şi de lipsa forţei de muncă, mobilizarea militară, terenurile minate şi atacurile asupra exploataţiilor. Fermierii continuă să lucreze în apropierea zonelor de conflict, unde bombardamentele şi atacurile cu drone reprezintă un pericol permanent.
Înaintea invaziei ruse din 2022, Ucraina şi Rusia furnizau împreună peste jumătate din uleiul de floarea-soarelui comercializat la nivel mondial, aproape o cincime din orz şi 14% din grâu, potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).
Ucraina este, de asemenea, unul dintre cei mai mari producători mondiali de porumb, China şi Uniunea Europeană numărându-se printre principalii cumpărători.
Aproximativ 90% din exporturile agricole importante ale Ucrainei sunt transportate în mod obişnuit prin Marea Neagră. În august 2026, exporturile de cereale şi leguminoase au totalizat numai 981.000 de tone, în scădere cu aproximativ 58% faţă de aceeaşi lună a anului precedent.
Perturbarea livrărilor intervine într-un moment dificil pentru piaţa mondială. Europa se pregăteşte pentru o recoltă slabă de porumb şi are nevoie de importuri mai mari pentru hrana animalelor, în timp ce Statele Unite se confruntă, de asemenea, cu o producţie de porumb mai redusă.
Recoltele favorabile de grâu şi orz din Canada, Australia şi Argentina, precum şi producţiile bune din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, atenuează deocamdată impactul blocadei.
Totuşi, situaţia creează un risc major de volatilitate a preţurilor internaţionale. În prezent, restricţionarea exporturilor ucrainene şi ruseşti susţine cotaţiile cerealelor din alte regiuni, dar o eventuală redeschidere a rutelor maritime ar putea provoca o scădere rapidă a preţurilor.
Benoit Fayaud, director pentru analiza pieţelor cerealelor şi oleaginoaselor la Expana, a avertizat că reluarea exporturilor prin Marea Neagră ar putea elibera cantităţi uriaşe de produse agricole ieftine, schimbând brusc situaţia pieţei.
Potrivit acestuia, un acord care ar permite reluarea livrărilor din Ucraina şi Rusia ar putea reduce preţurile cerealelor din alte ţări cu câteva zeci de dolari pe tonă.
”Au stocuri atât de mari, încât efectul ar fi de scădere a preţurilor pe întreaga piaţă mondială”, a explicat Fayaud.
Preţurile foarte scăzute ale grâului, orzului şi oleaginoaselor pe pieţele interne din Ucraina şi Rusia au intensificat căutarea unor rute alternative de export, prin transport feroviar, rutier şi fluvial. Aceste soluţii sunt însă lente, costisitoare şi insuficiente pentru înlocuirea transportului maritim.
Polonia şi România se opun extinderii tranzitului cerealelor ucrainene prin teritoriile lor, chiar şi temporar, din cauza temerilor că volumele suplimentare ar putea afecta cererea pentru producţia agricolă proprie.
Transportul pe Dunăre este îngreunat de nivelul scăzut al apei, iar avarierea unui pod important de ieşire din Ucraina complică suplimentar logistica. Există şi posibilitatea utilizării rutelor prin statele baltice sau prin Georgia, către Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, dar acestea pot prelua numai o mică parte din volumele exportate în mod obişnuit.
Preşedintele Consiliului Agricol Ucrainean a subliniat că, din perspectiva costurilor, transportul prin porturile Mării Negre nu are o alternativă viabilă, inclusiv pentru fermierii aflaţi în vestul Ucrainei.
”Chiar şi pentru agricultorii de la graniţa vestică a Ucrainei, este mai profitabil să exporte cerealele prin porturile Mării Negre decât prin frontiera cu Uniunea Europeană. Fără porturile de la Marea Neagră, agricultura noastră nu poate funcţiona”, a avertizat Dykun.