CCR a respins, miercuri, sesizările de neconstituționalitate depuse de AUR, POT și SOS la măsurile Guvernului privind guvernanța corporativă din companiile de stat și sistemul sanitar. Curtea a decis că legile adoptate de Guvern prin asumarea răspunderii respectă Constituția și modul de adoptare justifică urgența.
Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate formulată de senatori aparținând Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor și respectiv de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Alianței pentru Unirea Românilor, Partidului Oamenilor Tineri și S.O.S. România și a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, în ansamblu său, precum și dispozițiile art.I pct. 5 și 6, art.III alin.(3), art.IV alin.(1) și art.V alin.(1) și (2) din lege sunt constituționale.
Argumentele CCR privind măsurile Guvernului care modifică guvernanța corporativă a companiilor de stat
Curtea Constituțională a decis că Guvernul și-a angajat răspunderea asupra Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice cu respectarea art.1 alin.(4) și (5), art.31 și art.114 din Constituție, întrucât a justificat urgența și necesitatea adoptării legii criticate și a respectat cerințele constituționale privind transparența în adoptarea acesteia.
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că măsurile de raționalizare a modului de organizare și compunere a consiliilor de administrație ale regiilor autonome sunt conforme cu cerințele constituționale privind calitatea legii, cu principiul egalității în drepturi și cu dreptul de proprietate privată, astfel cum acestea sunt prevăzute la art.1 alin.(5), art.16 alin.(1)-(3) și art.44 din Constituție.
„Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care au privit condițiile în care poate fi angajată răspunderea Guvernului [art.114 din Constituție], o pretinsă încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat [art.1 alin.(4) din Constituție] și a principiului securității juridice [art.1 alin.(5) din Constituție], dar și a dreptului la informație [art.31 din Constituție], Curtea a constatat că:
– urgența și necesitatea adoptării legii au avut în vedere evitarea consecințelor negative pe care amânarea realizării actualei reforme în domeniul organizării și funcționării întreprinderilor de stat le poate avea asupra economiei naționale;
– consultarea publică cu prilejul adoptării legii este o opţiune a iniţiatorului proiectului sau propunerii legislative, şi nu o exigenţă de constituţionalitate a inițiativei legislative;
– transparența în adoptarea legii a fost asigurată prin comunicarea acesteia, anterior adoptării, Asociației Comunelor din România, Asociației Orașelor din România, Asociației Municipiilor din Romania și Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România. Totodată, societatea civilă fost informată cu privire la elaborarea legii prin publicarea proiectului acesteia pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, în data de 14 august 2025. Astfel, a fost asigurat și dreptul la informație.
Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile legale referitoare la condițiile de desemnare, numire și selecție a membrilor consiliilor de administrație ale regiilor autonome, la revocarea din funcție a acestora fără plata de daune-interese, la compunerea consiliilor de administrație ale regiilor autonome și la cumularea calității de membru al consiliului de administrație în cadrul mai multor regii autonome sunt clare, precise și previzibile [art.1 alin.(5) din Constituție] și respectă cerințele constituționale referitoare la egalitatea în drepturi [art.16 alin.(1)-(3) din Constituție] și la protecția dreptului de proprietate privată [art.44 din Constituție]”, arată comunicatul Curții.
De asemenea, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate formulată de senatori aparținând Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor și, respectiv, de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale S.O.S. România, Alianței pentru Unirea Românilor și Partidului Oamenilor Tineri și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății, în ansamblul său, precum și dispozițiile art. I pct.4, 8, 11, 17 și 24 și ale art.II pct.1 și 3 din lege sunt constituționale.
Argumentele CCR privind măsurile Guvernului care modifică sistemul sanitar
Curtea Constituțională a statuat că legea criticată a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului cu respectarea prevederilor art.114 din Constituție, întrucât a reglementat într-un domeniu unitar de relații sociale, justificat atât de urgența, cât și de necesitatea adoptării legii cu maximă celeritate și fără să se fi încălcat rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.
Prin conținutul său normativ, legea nu contravine dreptului la ocrotirea sănătății prevăzut de art.34 din Constituție, care nu poate fi un drept absolut, statul fiind obligat să asigure servicii medicale în limita resurselor financiare disponibile.
„Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care au privit, în esență, respectarea condițiilor de legiferare, în general, și a condițiilor în care poate fi angajată răspunderea Guvernului, în special, Curtea a constatat că:
– dispozițiile legii criticate se subsumează unui domeniu unitar de relații sociale, configurat de componenta sănătății publice ca parte a statului social, astfel că nu se poate reține pretinsul caracter eterogen al actului normativ criticat [1 alin.(5) din Constituție].
– angajarea răspunderii Guvernului este procedură prevăzută de Constituție și nu au putut fi reținute criticile privind exercitarea abuzivă a acestei proceduri, de natură să erodeze rolul de legiuitor suveran rezervat Parlamentului [61 din Constituție].
– urgența adoptării legii criticate este justificată de necesitatea reconfigurării modului de alocare și, respectiv de colectare a resurselor financiare necesare sistemului de sănătate pentru asigurarea unei mai eficiente, predictibile și transparente repartizări a acestora către cetățeni și pentru creșterea calității actului medical [art.114 din Constituție].
Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat că:
– dreptul la ocrotirea sănătății nu poate fi absolutizat din perspectiva obligațiilor corelative ce revin statului, datorită limitărilor inerente de natură financiară ce intervin în cursul exercitării lui. Legea criticată asigură în continuare accesul la asistență și servicii medicale, într-o modalitate reconfigurată, dar care nu aduce atingere substanței dreptului fundamental la ocrotirea sănătății [art.34 din Constituție].
– acordarea beneficiului integrării clinice doar personalului medical cu dublă calificare – medicală și academică – nu reprezintă o discriminare a personalului medical și/sau farmaceutic [art.16 din Constituție];
– competența de stabilire prin ordin al ministrului sănătății a indicatorilor/criteriilor de performanță profesională în cazul managerului spitalului și al membrilor comitetului director nu are legătură cu principiile descentralizării și deconcentrării serviciilor publice organizate la nivel local [art.120 alin.(1) din Constituție].
– stabilirea proporției anuale de distribuire a fondului destinat finanțării serviciilor medicale între plata per capita și plata pe serviciu medical reprezintă o chestiune de administrare a bugetului public național ce revine în exclusivitate Guvernului și nu Casei Naționale de Asigurări de Sănătate [art.1 alin.(5), art.16 alin.(1), art.34 alin.(1) și (2), art.120 alin.(1) și art.135 alin.(2) lit.a) din Constituție]”, conform comunicatului CCR.
Editor : Alexandru Costea
