Ideea ca NATO să se retragă pe „aliniamentul din 1997” este lansată periodic de oficialii Federației Ruse în negocierile cu reprezentanții Occidentului. Deși NATO a punctat că nu comentează „scenarii ipotetice”, un reprezentant al Alianței a subliniat pentru Digi24.ro, la nivel teoretic, că statele membre decid dacă se retrag sau nu din NATO și că pot decide doar asupra mișcărilor de trupe proprii.
Digi24.ro a întrebat NATO dacă Alianța poate să decidă să se retragă dintr-un stat membru.
Un oficial NATO care a dorit să își păstreze anonimatul, tocmai pentru că a subliniat că Alianța „nu discută scenarii ipotetice” a indicat, în teorie, Articolul 13 din Tratatul Nord-Atlantic.
Articolul 13 arată că „orice membru poate să decidă să nu mai fie membru la un an” după ce trimite o informare în acest sens Guvernului SUA care, la rândul lui, trebuie să informeze guvernele celorlalte state membre.
Din acest Articol reiese, astfel, că statele membre decid dacă părăsesc Alianța sau nu.
Există, însă, o altă nuanță în ceea ce privește cerințele Federației Ruse.
În 2022, Ministerul rus de Externe răspundea punctual la o întrebare ce viza strict ce înseamnă retragerea NATO la aliniamentul din 1997 pentru România și Bulgaria.
Moscova susținea, atunci, că își dorește ca toate trupele străine, armamentul și alte echipamente militare NATO să fie retrase din cele două țări.
În acest sens, oficialul NATO a subliniat pentru Digi24.ro că „statele membre pot să își schimbe sau să disloce trupe oricând e nevoie”.
Altfel spus, Statele Unite ale Americii pot decide formal să își retragă trupele din România, dar nu pot decide asupra trupelor franceze, de exemplu.
În urma discuției dintre Ilie Bolojan și Emmanuel Macron, președintele interimar a punctat că Franța își va consolida prezența militară în România în următoarea perioadă.
În ipoteza în care toate trupele și echipamentele militare NATO s-ar retrage din România, țara noastră nu și-ar pierde statutul de membru al Alianței (dacă nu solicită expres acest lucru).
În cazul unui atac, Articolul 5 ar rămâne în picioare, însă România ar trebui să se bazeze în principal pe trupele proprii, până la sosirea Aliaților.
„Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părţilor şi, în consecinţă, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă (…) va sprijini partea sau părţile atacate, prin realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, în vederea restabilirii şi menţinerii securităţii în spaţiul Atlanticului de Nord”, este Articolul 5.
Anunțul șefului cancelariei prezidențiale
Șeful cancelariei prezidențiale, Cristian Diaconescu, susține că, în timpul negocierilor de la Riad, reprezentanții Federației Ruse au cerut „retragerea garanțiilor de securitate ale NATO pe aliniamentul din 1997”.
„Deci ca noi, cei intrați după 1997, să nu mai beneficiem de aceste garanții, urmând ca, privind situația din aceste zone să intrăm într-un context de negociere în care nu am fi implicați, ca la Ialta, și care în mod evident ar duce la recunoaștere unei zone de influență a Rusiei. Nu e interpretarea mea, e declarația lor (…) Statele Unite au refuzat, în acest moment, dar nu avem garanții”, a spus șeful cancelariei prezidențiale.
Într-o intervenție la Digi24, Cristian Diaconescu și-a nuanțat declarația și a subliniat că cerințele Federației Ruse sunt „parte a unei politici extrem de complicate pe care Federația Rusă a anunțat-o încă din 2022”.
CITEȘTE ȘI: Cristian Diaconescu explică cerințele Rusiei care vizează România. „Demersuri serioase pentru respingerea unor astfel de pretenții”
Federația Rusă cere constant retragerea pe aliniamentul din 1997
Ideea ca NATO să se retragă pe aliniamentul din 1997 a mai fost cerută de oficialii ruși în discuțiile cu omologii americani și numai.
La finalul lui 2021, de exemplu, când trupele Federației Ruse staționau la granița cu Ucraina, Moscova a întocmit o listă cu „garanțiile de securitate” pe care voia să le negocieze cu Occidentul.
Pe lista acestor garanții s-a regăsit și cererea ca NATO să renunțe „la activitatea militară din Estul Europei și Ucraina”, după cum arată Reuters. Erau menționate, concret, retragerea batalioanelor multinaționale NATO din Polonia, Estonia, Lituania și Letonia.
În 2022, cu o lună înainte ca Federația Rusă să declanșeze invazia la scară largă asupra Ucrainei, tema a fost reluată inclusiv de ministrul de Externe Serghei Lavrov în conferința de presă anuală.
Ministerul rus de Externe a răspuns punctual, atunci, la o întrebare legată de ce ar fi însemnat revenirea NATO la granițele din 1997 pentru România și Bulgaria. Moscova susținea că își dorește ca toate trupele străine, armamentul și alte echipamente militare să fie retrase din cele două țări.
Joe Biden, atunci președintele Statelor Unite ale Americii, a respins ferm cererile Federației Ruse, punctând că „nu este loc pentru așa ceva”. Ca răspuns la invazia la scară largă declanșată de Moscova în Ucraina, Washington și-a consolidat prezența armată pe flancul Estic și Alianța s-a extins prin intrarea Finlandei și Suediei în NATO.
Cine a intrat după anul 1997 și ce reclamă Federația Rusă
După anul 1997, în NATO au intrat, în principal, state care acum formează flancul Estic al Alianței: România (2004), Bulgaria (2004), Ungaria (1999), Slovacia (2004), Polonia (1999), Lituania (2004), Letonia (2004), Estonia (2004) sau Finlanda (2023).
Finlanda, Estonia, Letonia, dar și Lituania și Polonia (prin enclava Kalinigrad) au graniță terestră cu Federația Rusă.
Pe lângă aceste state, după 1997 au mai intrat Albania (2009), Croația (2009), Cehia (1999), Muntenegru (2017), Slovenia (2004) și Suedia (2024).
„În 1995, Alianța a făcut un studiu asupra posibilității de extindere (…) Concluzia a fost că finalul Războiului Rece a asigurat o oportunitate unică pentru a îmbunătăți securitatea din toată zona Euro-Atlantică și că extinderea NATO va contribui la intensificarea nivelului de stabilitate și securitate pentru toată lumea”, potrivit Alianței Nord-Atlantice.
Federația Rusă, însă, nu a fost de aceeași părere. Încă din anul 2007, la Conferința de Securitate de la Munchen, Vladimir Putin a criticat extinderea NATO în statele din Estul Europei.
„De ce trebuie să vă mutați infrastructura militară la granițele noastre?”, declara Vladimir Putin, potrivit The Guardian.
Publicația britanică arăta, într-un articol din 2022, că Federația Rusă a internalizat „credința” că țara a fost „trădată” de Occident la începutul anilor 90.
Ideea de „trădare”, după cum indica jurnalistul britanic, avea la bază angajamente verbale luate de oficiali americani, germani sau ai Alianței în anul 1990, potrivit cărora NATO nu s-ar fi extins înspre Est dacă Federația Rusă accepta unificarea Germaniei. Numai că aceste angajamente verbale invocate de Rusia nu s-au regăsit într-un tratat oficial.
Un istoric citat de The Guardian arăta, astfel, că acuzația de trădare „este, tehnic, falsă, dar conține un adevăr psihologic”.
