Poate că, urmărind Cupa Mondială şi ascultând muzica din stadion, v-aţi întrebat: cum se face această alegere? Este doar o coincidenţă faptul că „Wonderwall” se aude după meciurile Angliei? Melodiile „Freed from Desire” sau „Livin’ on a Prayer” sunt difuzate întotdeauna? Şi de ce?
Melodiile nu sunt alese la întâmplare. Sute dintre ele – de fapt, peste 750, potrivit FIFA, forul de conducere al fotbalului – sunt selectate în avans. FIFA dispune de o „Echipă de divertisment pentru stadioane” care colaborează cu federaţiile naţionale participante pentru a crea playlisturi care combină clasicele stadioanelor cu melodiile preferate specifice fiecărei ţări, notează Reuters.
Fiecare echipă are o melodie „emblematică” care se difuzează la anunţarea componenţei echipei, o melodie de încălzire şi o piesă care se difuzează atunci când marchează un gol. Iar după fiecare meci, un grup de suporteri are ocazia să cânte împreună cu melodia echipei câştigătoare de după meci.
Listele de redare oferă o imagine culturală interesantă a Cupei Mondiale, la care au participat pentru prima dată 48 de echipe în 2026.
Unele piese – precum „Seven Nation Army” a formaţiei The White Stripes, „Thunderstruck” a formaţiei AC/DC şi, da, hitul Eurodance din anii 1990 „Freed from Desire” cântat de Gala, care circulă prin stadioanele sportive de cel puţin un deceniu – au o acoperire globală, apărând pe mai multe liste.
Melodiile de acest gen care devin populare au anumite trăsături comune. Trebuie să fie uşor de reţinut, distractive şi uşor de recunoscut, a afirmat Andrew Lawn, autorul britanic al cărţii „We Lose Every Week: The History of Football Chanting”.
Contextul este, de asemenea, esenţial, a adăugat el.
„Ele se asociază cu un moment anume dacă acel moment este unul de succes”, a spus el. „Apoi rămân în memoria colectivă, deoarece acel tip de emoţie se leagă într-un fel de melodie.”
„Sweet Caroline” a lui Neil Diamond este un exemplu în acest sens, a spus el. Populară de mult timp în rândul diferitelor grupuri de fani ai sportului, melodia a prins la suporterii englezi în urma pandemiei de COVID-19, când versurile despre „atingerea mâinilor, întinderea mâinilor, atingerea mea, atingerea ta” au căpătat o rezonanţă deosebită după luni de izolare şi restricţii.
DE LA MARIACHI LA MEN AT WORK
Alte melodii sunt specifice fiecărei ţări.
Argentina, de exemplu, a ales piesa „El Matador” (literalmente, „ucigaşul”) a formaţiei Los Fabulosos Cadillacs ca melodie de încălzire şi de sărbătorire a golurilor. Piesa, cu refrenul „Matador! Matador!”, poate părea că celebrează abilităţile mortale de a marca goluri ale lui Lionel Messi.
Însă piesa, cu influenţe reggae, este de fapt mult mai sumbră – vorbeşte despre dictaturile din America Latină şi violenţa de stat din anii ’70.
Piesa de dans irezistibilă a formaţiei DopeNation din 2025, „Kakalika”, este atât melodia reprezentativă, cât şi cea care simbolizează obiectivul Ghanei. Duo-ul ghanez care a compus-o a descris-o ca fiind un amestec de stiluri muzicale şi limbi naţionale şi globale, menit să îmbrăţişeze diversitatea şi să încurajeze ascultătorii să se distreze.
Mexicul a ales trei piese diferite ale formaţiei Mariachi Vargas, o trupă folk mariachi fondată în 1897, care a trecut prin mai multe generaţii şi este încă în plină formă astăzi, iar Coreea de Sud a optat pentru o selecţie de piese K-Pop ale unor artişti precum Blackpink şi BTS.
Când Kylian Mbappé înscrie un gol pentru Franţa – din nou – suporterii pot cânta împreună cu duo-ul electronic francez Daft Punk piesa „One More Time”, ale cărei versuri se potrivesc perfect cu momentul. Melodia reprezentativă a Australiei este clasicul „Down Under” al formaţiei Men At Work, în timp ce melodia de încălzire a Belgiei este imnul techno „Pump Up the Jam” al formaţiei Technotronic.
Uneori, alegerea melodiei evoluează pe parcursul turneului, în funcţie de reacţiile suporterilor. Piesa „Wonderwall” a formaţiei Oasis a devenit un element constant după succesul înregistrat în urma primului meci al Angliei la Cupa Mondială din 2026 – o victorie cu 4-2 împotriva Croaţiei – când suporterii au cântat împreună cu echipa.
A fost unul dintre momentele sale preferate din cariera în tricoul Angliei, care a creat o legătură între echipă şi suporteri, a declarat căpitanul Harry Kane în emisiunea internă „Lions’ Den”. „Avem această legătură chiar acum, dar acel moment, când am cântat «Wonderwall» în stadion – toată lumea ştia versurile – a fost cu adevărat special”, a spus el.
În mod similar, piesa lui John Denver, „Take Me Home, Country Roads”, a devenit rapid una dintre preferatele suporterilor americani, care fuseseră criticaţi online pentru scandarea lor oarecum lipsită de imaginaţie, „USA! USA!”.
Lipsa unui cântec distinctiv reflectă o cultură sportivă mai comercială şi mai dispersată, iar, deocamdată, adoptarea cântecului lui Denver – oricât de plăcut ar fi – pare poate puţin artificială, a spus Lawn.
„Întreaga cultură a fotbalului american pare puţin forţată în acest moment”, deoarece este încă relativ nouă, a spus el.
„(Dar) dacă se va menţine, va fi un exemplu minunat şi, peste 30 de ani, dacă va fi încă cântat, atunci vei avea cu adevărat senzaţia că este autentic.”
