În timpul pandemiei de coronavirus, când spitalele au fost supraaglomerate, școlile și birourile s-au închis și economia a înghețat, mulți s-au întrebat când își va mai reveni lumea. Cinci ani mai târziu, datele ONU arată că declinul standardelor de viață la nivel global se va simți în continuare în ciuda eforturilor de redresare, ritmul mediu de dezvoltare fiind unul mai lent decât era de așteptat, potrivit The Economist.
Indicele dezvoltării umane (IDU) măsurat de ONU monitorizează progresul țărilor conform speranței de viață, educației și veniturilor. După produsul intern brut (PIB), IDU este unul dintre cele mai des folosite instrumente pentru măsurarea ritmului de dezvoltare a unei țări.
Valoarea globală a IDU a scăzut în 2020 și 2021 – ceva ce nu se mai întâmplase de când a apărut acest indice, în 1990 – însă și-a revenit parțial în 2022. Ultimul raport arată, totuși, că ritmul de îmbunătățire în 2023 a fost cel mai lent înregistrat până acum.
Țările bogate au avut cea mai bună evoluție. 97% dintre ele și-au revenit complet sau au depășit deja valorile IDU pe care le aveau înainte de pandemie. În cazul țărilor sărace, însă, mai puțin de 60% sunt în aceeași situație.
După doi ani în care a ocupat topul listei, Elveția a fost depășită de Islanda. Țările nordice au ocupat cele mai înalte poziții în aproape toate categoriile care măsoară calitatea vieții.
Un copil care se naște azi în Islanda are o speranță de viață de peste 82 de ani și se poate aștepta în medie la peste 18 ani de studii. Venitul mediu pe persoană este aproape de 70.000 de dolari.
România ocupă locul 55 conform indicelui dezvoltării umane, la egalitate cu Bulgaria, clasându-se cu două poziții mai jos decât în raportul publicat anul trecut.
Valorile înregistrate în România: IDU – 0,845; speranța de viață la naștere: 75,9 ani; speranța de viață școlară – 14,1 ani; venitul național brut pe persoană – 39.374 de dolari.
Primele 10 locuri sunt ocupate de Islanda, Norvegia, Elveția, Danemarca, Germania, Suedia, Australia, Hong Kong, Olanda și Belgia.
Pe ultimele locuri s-au clasat, în principal, țări din Africa Subsahariană, precum Sudanul de Sud, Somalia, Republica Centrafricană sau Ciad.
După mai multe decenii în care diferența dintre țările din capul listei și cele de la capătul opus s-a micșorat, în ultimii patru ani, distanța a început din nou să se mărească.
Sărăcia extremă aproape că nu a mai scăzut deloc din 2015, iar sănătatea publică a fost într-un continuu declin după Covid-19. Țările din lumea arabă, America Latină și Caraibe au avut cel mai lent ritm de revenire post-pandemică în privința nivelului de trai.
Timp de zeci de ani, părea că lumea va atinge un nivel mediu de dezvoltare foarte ridicat înainte de 2030, dar dacă ritmul foarte lent din prezent va continua, ar putea dura mult mai mult până când lumea va ajunge în acel punct.
Țările cu cele mai mari valori la categoria speranța de viață la naștere: San Marino (85,7 ani), Hong Kong (85,5), Japonia (84,7), Coreea de Sud (84,3), Elveția (84).
Topul țărilor conform speranței de viață școlară – numărul de ani pe care un copil este de așteptat să îi petreacă la școală și la universitate: Grecia (20,8 ani), Australia (20,7), Turcia (19,8), Finlanda (19,5), Noua Zeelandă (19,3).
Clasamentul global în funcție de venitul național brut pe cap de locuitor: Liechtenstein (166.812 dolari), Norvegia (112.710), Singapore (111.239), Qatar (105.353), Irlanda (90.885), Luxemburg (85.461).
Editor : Raul Nețoiu
