Testul nereușit al rachetei balistice intercontinentale (ICBM) rusești „Sarmat” (cunoscută și sub numele de Satan II) de acum câteva zile subliniază evaluările anterioare conform cărora starea arsenalului nuclear al Rusiei ar putea fi supraestimată. Lansarea eșuată, care s-a soldat cu distrugerea rachetei și a silozului său, ridică semne de întrebare cu privire la amenințările Kremlinului la adresa Occidentului și la răspunsul său discret la recentele incursiuni militare ale Ucrainei pe teritoriul Rusiei, comentează Institutul Robert Lansing.
În lumina acestor evoluții, revizuirea doctrinei nucleare a Rusiei pare mai degrabă o operațiune psihologică menită să umfle percepția amenințării nucleare din partea Moscovei și să descurajeze sprijinul occidental pentru utilizarea de către Ucraina a armamentului cu rază lungă de acțiune împotriva Rusiei.
Cel puțin, manevrele Moscovei au exercitat presiuni asupra factorilor de decizie occidentali, blocând autorizarea unor astfel de capacități cu rază lungă de acțiune pentru Kiev. Acest lucru a determinat, de asemenea, cercurile de informații din Occident să exagereze probabilitatea unui răspuns nuclear al Rusiei – un scenariu care pare mai puțin credibil. Deși Rusia a demonstrat că este pregătită pentru operațiuni de sabotaj în Europa și subversiune politică, dorința sa de a utiliza arme nucleare împotriva țărilor NATO este considerată minimă.
Eșec după eșec
Eșecul testului a întârziat dezvoltarea programului Sarmat, lăsând Rusia fără o rachetă grea complet operațională. Generația anterioară de ICBN, cum ar fi „Voevoda”, s-a confruntat cu probleme tehnice timp de peste un deceniu, iar durata sa de viață operațională s-a încheiat. Deși Sarmat a fost adăugat oficial la arsenal în septembrie 2023, niciun regiment al Forțelor de rachete strategice nu a fost încă echipat cu el. Acest lucru susține ideea unei deficiențe critice în sistemele de transport nuclear ale Rusiei.
Timp de doi ani, racheta Sarmat a dat semne de nepregătire tehnică. În combinație cu preocupările legate de fiabilitatea focoaselor nucleare ale Rusiei, acest lucru ridică posibilitatea ca capacitățile nucleare ale Rusiei să fie supraestimate. De asemenea, există tot mai multe suspiciuni că liderii de la Kremlin nu dispun de informații exacte cu privire la starea reală a arsenalului său nuclear. Această incertitudine alimentează probabil amenințările nucleare periodice emise de oficialii regimului și poate explica căutarea de motive pentru reluarea testelor nucleare în Rusia.
Propagandiștii au cuvântul, specialiștii tac
În acest context, propagandiști ruși precum Margarita Simonyan au lansat ideea detonării unui dispozitiv nuclear deasupra teritoriului rus sub pretextul dezactivării infrastructurii de telecomunicații a NATO. Cu toate acestea, această propunere pare a fi mai degrabă un test de opinie publică pentru o eventuală reluare a testelor nucleare, determinată de îndoielile cu privire la fiabilitatea arsenalului Rusiei.
În special, figuri-cheie ale regimului, cum ar fi Nikolai Patrușev și Serghei Chemezov, s-au abținut de la astfel de amenințări, probabil datorită cunoștințelor lor despre adevărata stare a arsenalului.
Cauze posibile
Cauzele posibile ale exploziei rachetei în silozul său de lansare sunt următoarele:
– erori în alimentarea cu combustibil a rachetei, posibil din cauza unei formări inadecvate a personalului, ceea ce ar putea crește riscurile operaționale.
– Erori în timpul procesului de realimentare cu combustibil după identificarea unei probleme tehnice.
– Scurgeri de combustibil în timpul pregătirii lansării, ceea ce indică deficiențe tehnice ale rachetei.
– Explozia motorului primului etaj după aprindere, evidențiind alte imperfecțiuni tehnice.
– O eroare în secvența de comandă a aprinderii motorului, care a condus la prăbușirea, explozia și distrugerea silozului.
Institutul Robert Lansing
Robert Lansing a fost un avocat și diplomat american care a ocupat funcția de consilier al Departamentului de Stat la izbucnirea Primului Război Mondial, iar apoi pe cea de secretar de stat al Statelor Unite în timpul președintelui Woodrow Wilson între 1915 și 1920. Democrat conservator pro-business, a fost un susținător puternic al democrației și al rolului Statelor Unite în stabilirea dreptului internațional. A fost un dușman declarat al autocrației germane și al bolșevismului rus.
Institutul care îi poartă numele promovează o înțelegere în cunoștință de cauză a provocărilor globale cauzate de amenințările la adresa societăților democratice, a afacerilor politice și diplomatice prin cercetare fiabilă, analiză de încredere și educație inovatoare. „Ne-am angajat să îmbunătățim capacitatea euro-atlantică de a contracara operațiunile hibride și de a răspunde amenințărilor emergente pentru a atinge obiectivele strategice. Robert Lansing Institute for Global Threats and democracies Studies este o organizație nepartizană și non-profit de cercetare a politicilor publice. Înțelegerea noastră a geopoliticii este că aceasta transpune lecțiile trase din istorie și geografie în instrumente operaționale”, scrie RL Institute în prezentarea sa.
Editor : Sebastian Eduard
