Creşterea puternică a obligaţiunilor Venezuelei, alimentată de înlăturarea de la putere a lui Nicolas Maduro de către Statele Unite, dă impresia că o restructurare a datoriei este, în sfârşit, la îndemână. În realitate, investitorii şi analişti avertizează că optimismul pieţelor maschează una dintre cele mai complexe şi riscante situaţii de datorie suverană din lume, marcată de incertitudine politică, sancţiuni şi un hăţiş de creditori, relatează Reuters.
După aproape un deceniu de default, schimbarea de regim a transformat restructurarea datoriei dintr-o speranţă îndepărtată într-o posibilitate concretă pentru deţinătorii de obligaţiuni, declanşând o creştere a titlurilor venezuelene.
Totuşi, drumul până la un acord este considerat extrem de lung. Analiştii estimează că Venezuela are datorii totale de 150–170 de miliarde de dolari, către creditori foarte diverşi: deţinători de obligaţiuni comerciale, reclamanţi în arbitraje internaţionale, dar şi state precum China, care a acordat împrumuturi garantate cu petrol.
”Nu pot vedea nimic concret întâmplându-se în următorii doi ani”, a declarat Graham Stock, de la RBC BlueBay Asset Management, fond care deţine datorie venezueleană.
”Complexitatea situaţiei, incertitudinea politică şi lipsa unor date economice clare fac foarte greu de imaginat un proces simplu.”
Potrivit calculelor JPMorgan, aproximativ 102 miliarde de dolari din datorie sunt sub formă de obligaţiuni, în timp ce datoria bilaterală faţă de China este estimată la 13–15 miliarde de dolari.
Venezuela nu a mai publicat date oficiale complete privind datoria de aproape un deceniu, iar compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) a încheiat între timp acorduri complexe de finanţare garantate cu livrări de petrol.
Sancţiunile şi riscul politic, principalele obstacole
În ciuda schimbării de regim, principalele bariere în calea unei restructurări rămân. Sancţiunile americane sunt încă în vigoare, inclusiv cele care o vizează pe preşedinta interimară Delcy Rodriguez, ceea ce înseamnă că până şi iniţierea unor discuţii formale cu creditorii ar putea încălca regulile Trezoreriei SUA.
Printre investitorii expuşi se numără fonduri speculative, administratori de active americani şi europeni, dar şi fonduri de pensii din SUA, unele dintre ele rămase ”blocate” cu aceste obligaţiuni după ce sancţiunile din 2019 au îngheţat tranzacţionarea.
”Înainte de a vorbi despre ordinea paşilor într-o restructurare, trebuie să existe o schimbare completă a regimului de sancţiuni”, a spus Robert Koenigsberger, director de investiţii la Gramercy. În opinia sa, un acord este „extrem de improbabil” în acest an.
Şi alţi analişti avertizează că entuziasmul investitorilor ar putea fi prematur.
”Riscul rămâne foarte ridicat şi imprevizibil, iar capacitatea Venezuelei de a plăti este sever limitată”, a declarat Eileen Gavin, analist-şef pentru datorie suverană la Verisk Maplecroft.
FMI, ocolit sau înlocuit?
În mod tradiţional, restructurările de datorie suverană sunt susţinute de un program al Fondul Monetar Internaţional. În cazul Venezuelei, FMI nu a mai realizat o evaluare economică completă din 2004. În acest context, unii investitori speculează că Statele Unite ar putea juca un rol de ”garant” în locul FMI.
”Administraţia americană are interesul să mişte restructurarea înainte, pentru că fără ea companiile petroliere nu vor investi”, a spus Ed Al-Hussainy de la Columbia Threadneedle Investments. El a adăugat că ideea unei linii de credit sau a unei garanţii din partea guvernului SUA ar fi ”muzică pentru urechile investitorilor”.
Această implicare ridică însă şi alte semne de întrebare. Unii analişti se tem că Washingtonul ar putea favoriza instituţii financiare americane în detrimentul fondurilor internaţionale, iar alţii subliniază lipsa totală de claritate privind viitorul politic al ţării, organizarea de alegeri sau riscul unor destabilizări interne.
În plus, potenţialul economic rămâne incert. Deşi Venezuela deţine cele mai mari rezerve de petrol din lume, producţia a scăzut sub 1 milion de barili pe zi, de la un vârf de peste 3,7 milioane în anii ’70, pe fondul deceniilor de subinvestiţii şi management deficitar.
”Cel mai mare risc este, pur şi simplu, cel politic. Aceasta nu este o investiţie pentru cei slabi de inimă”, a rezumat Celestino Amore, cofondator al Canaima Global Opportunities Fund.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
