Cristian Diaconescu, consilier prezidențial al președintelui interimar al României, a declarat vineri, în emisiunea „Pașaport diplomatic” de la Digi24, că țara noastră, în contextul în care are cea mai lungă frontieră cu Ucraina, este astăzi un „jucător semnificativ din punct de vedere strategic”. Urmăriți în continuare interviul integral cu fostul ministru de Externe.
Cristina Cileacu: Cristian Diaconescu, consilier prezidențial al președintelui interimar al României, bine ați venit la Pașaport diplomatic!
Cristian Diaconescu: Sărut mâna! Mulțumesc mult pentru invitație.
Testul politicii externe
Cristina Cileacu: Domnule Diaconescu, suntem cu două zile înainte de ziua alegerilor în România. Urmează ca România să aibă un nou președinte și, știm cu toții, s-a vorbit mult în aceste dezbateri electorale care au fost până acum, despre faptul că președintele este implicat în politica externă a țării. Doar că reproșul a fost că în aceste dezbateri au fost prea puține întrebări despre politica externă. Care sunt în prezent, obiectivele de politică externă?
Cristian Diaconescu: În mod evident, este foarte bine, închidem o campanie electorală prelungită, cu situații extrem de complicate, care în mod evident au generat și un anume tip de percepție internațională. O serie de decizii au trebuit să fie explicate. S-au cerut în special clarificări în legătură cu ce s-a întâmplat anul trecut. Partenerii noștri au înțeles foarte bine, având și toate datele, nu numai în ceea ce privește contextul prezentat de reprezentanții României. Așa că, în acest moment, finalizarea procesului electoral practic ne va aduce nu numai din punct de vedere constituțional, dar și al percepției internaționale, un președinte al României, titularul politicii externe, care va avea capacitatea de a-și asuma și percepția corespunzătoare, temele care țin de politica externă, de politicile de securitate în egală măsură și care, în mod evident, va reprezenta prin personalitatea sa, depinde cum, ce proiecție va alege din acest punct de vedere, un partener de încredere, sper eu, în ceea ce privește întreaga comunitate internațională. Evident, în această perioadă temele noastre au fost cele pe care le cunoaștem foarte bine din adresarea internațională. Pot să vă spun că există o serie de evoluții, de exemplu, în ceea ce privește regiunea Mării Negre, până în urmă cu ceva ani, considerată o zonă practic la limita spațiului euro-atlantic, cu un anume tip de semnificație, nu neapărat foarte bine subliniat. Astăzi este una din cele mai complicate zone geostrategice de pe pământ, din întreaga comunitate internațională și ceea ce se întâmplă în această regiune mai are o semnificație extrem de importantă. România, stat cu cea mai lungă frontiera cu Ucraina, în mod categoric, este astăzi un jucător semnificativ din punct de vedere strategic. Nu este numai o afirmație a noastră, a Bucureștiului. Este în mod evident și un element de percepție internațională. Cum viitorul președinte, încă o dată spun, titularul politicii externe a României, va porționa acest angajament al României, obligatoriu în ceea ce privește regiunea Mării Negre, în mod categoric va conta ceea ce privește întreaga percepție privind România. 2. Iată un program special, se numește Safe Europe, și anume Europa, așa cum semnalele sunt cât se poate de clare, trebuie să aibă o altă evaluare în a-și prelua interesele politico-militare în propriile mâini.
România, sub lupa Washingtonului
Cristina Cileacu: Statele Unite rămân, desigur, un partener extrem de important nu doar pentru România, dar și pentru întreaga Europă, cel puțin pentru încă 15-20 de ani, până când Europa va reuși să fie mai stabilă din punct de vedere securitar. În ceea ce ne privește, constatăm că în momentul de față să spunem că suntem într-o perioadă ceva mai rece în relația noastră cu partenerul american. Cum se repară o astfel de relație diplomatică?
Cristian Diaconescu: Parteneriatul strategic între România și Statele Unite este în continuare funcțional. Dialogul într-adevăr este intens în această perioadă, practic, inclusiv de la Administrația Prezidențială, Ministerul de Externe, alte instituții din România care au avut o interacțiune proactivă cu americanii și-au trimis reprezentanți, americanii au trimis reprezentanți la București, nu numai delegația Congresului Statelor Unite sau misiunea de observare a alegerilor, ci și în alte zone de natură tehnică, dialogul a continuat. Aș vrea să vă spun că, și cu toată sinceritatea, semnalele din zona părții americane nu ne îndeamnă a avea o preocupare în legătură cu schimbări majore privind România, în ceea ce privește interesul și proiecția strategică americană. Nu există astfel de semnale. O spun cât se poate de clar. Da, la Washington se discută nu numai în ceea ce privește România, ci în întreg spațiul european, elemente care țin de încurajarea europenilor privind asumarea chestiunilor strategice, așa cum spuneam, în propriile mâini, privind o, probabil, regândire a dislocării forțelor militare americane din Europa, în sensul, pe de altă parte, de a diminua cheltuielile, de asemenea, în ideea de a…
Flancul estic nu este negociabil
Cristina Cileacu: Se muta spre Asia.
Cristian Diaconescu: Să spunem spre Indo Pacific, zona Indo Pacific. Dar, repet, în acest moment, de exemplu, evaluările sunt în raport cu cheltuielile: în ce măsură o astfel de redislocare n-ar reprezenta costuri chiar mai mari decât prezența efectivă militară? Americanii, practic întăresc securitatea europeană în ceea ce privește descurajarea nucleară, spațiul aerian și spațiul maritim privind prezența efectivă în teren aici. Nu cred că se va pune problema în ce privește flancul estic. Partea americană înțelege foarte bine că aici, în această regiune, practic interesele de securitate sunt majore. Solidaritatea Alianței Nord-Atlantice ar putea fi testată dinspre proximitatea estică în flancul estic. Mai greu, slavă Domnului, acolo i-a pus Dumnezeu, Europa de Vest sau Europa Centrală ar putea suferi un astfel de moment. Desfășurările privind războiul hibrid, în egală măsură, sunt înțelese foarte bine de americani și asocierea lor în contracararea acestei dimensiuni de insecuritate este una clară. Astăzi, când vorbim, se apropie din ce în ce mai mult abordările legate de Federația Rusă și războiul din Ucraina între americani și europeni. Ultima ședință a coaliției de voință a avut loc sâmbătă, așa cum sunt convins, cunoașteți și poziționările au fost foarte clare: este nevoie de parteneriatul cu Statele Unite. Statele Unite nu respinge o astfel de variantă, iar poziționarea acestei „coaliții de voință”, care înseamnă mult mai mult decât Europa, practic, regăsim același tip de retorică din Noua Zeelandă până în Islanda, de la șefii de stat sau de guvern din Europa, până la conducerea Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice. Deci, este evident că astăzi, când vorbim, agresiunea din Ucraina trebuie să fie oprită. Da, pacea, dar cu garanții foarte serioase, iar Statele Unite nu resping o astfel de variantă. Sigur, promisiunea în ce privește dialogul bilateral sau multilateral va trebui să fie una pe care o vom decide. România este parte la aceste discuții. Suntem la masa tuturor negocierilor care se desfășoară astăzi în legătură cu această regiune, dar nu numai, și în legătură cu Orientul Mijlociu, așa că nu ne rămâne decât să arătăm predictibilitate și consecvență. Sau o altă atitudine, dar aici, repet, pot fi costuri.
Răceală emoțională, căldură strategică
Cristina Cileacu: Apropos de atitudine în spațiul public și aici vorbim de nivelul cetățenilor care poate sunt mai puțin preocupați de politica externă. Există această, să spunem, revoltă la adresa Statelor Unite, tocmai pentru că am avut comentarii ale vicepreședintelui american în ceea ce ne privește, am avut retragerea, cel puțin pentru moment, a României din programul Visa Waiver. Este așa un val de de idei, care spune că mai bine rămânem cu Europa și mai vedem noi cu Statele Unite cum facem. E corectă această abordare?
Cristian Diaconescu: Trump, ci dimpotrivă, semnale care sunt din ce în ce mai interesante, semnale pozitive, dacă ar fi să ne referim numai la ceea ce se cunoaște public. Pot să adaug, cu toată deferența, și faptul că în dialogul interinstituțional care, repet, a continuat intens, tot ceea ce avem ca semnale și este, cum să vă spun, o subliniere onestă pe care vreau să o fac, arată faptul că parteneriatul,încă o dată, între români și americani este unul extrem, extrem de interesant și extrem de important în continuare. Practic, acceptanța la nivelul societății românești privind Statele Unite este cunoscută indiferent de administrația politică, într-un sens sau în altul. Și dacă am privi din perspectiva americană, nu există vreun interes în a diminua acest tip de disponibilitate, care primește un răspuns într-o zonă în care interesele americane sunt foarte importante. Interesele României, în egală măsură, începând de la cele strategice și în cadrul comunității internaționale, până la aspectele militare, dacă ar fi să discutăm numai despre dislocările Aegis și scutul antirachetă. Deci, în acest moment, repet, nu trebuie scăzut nivelul interesului României în a acomoda pozițiile în diverse momente. Dialogul este într-o continuă dezvoltare, pentru că în criza ucraineană, deocamdată, pacea pe care toată lumea o dorește, încă nu are garanțiile necesare că ar putea să se întâmple, dar de la o zi la alta situația poate evolua. Repet, viitoarea administrație din România va avea un context al dialogului bilateral cu Statele Unite, după părerea mea, ireproșabil.
România, la masa deciziilor europene
Cristina Cileacu: În această campanie electorală, care iată că în sfârșit se încheie, pentru că vom avea, cum spuneam, alegerile duminică a descoperit pentru noi toți două Românii. Vedem că societatea românească este tot mai polarizată. În egală măsură, vedem și mitinguri care sunt pro-europene, noi uităm încontinuu că suntem membri ai Uniunii Europene de 18 ani deja. Ce rol ar trebui să aibă România la nivelul Uniunii Europene? Tocmai pentru că probabil că această revoltă a oamenilor vine și din faptul că România a fost mai degrabă un partener cuminte și previzibil în UE, mai puțin activ la vedere.
Cristian Diaconescu: Nu știu cum ar arăta România în Uniunea Europeană să nu fie un partener previzibil. Predictibilitatea este un deziderat în politica externă, urmărit și în legătură cu politica Statelor Unite, a Germaniei, a Chinei, a oricărui… și a unei superputeri. Impredictibilitatea creează emoție, creează preocupare și de multe ori rezervă în ceea ce privește angajamentele de sprijin economic, militar, securitar sau de piață. Deci, din acest punct de vedere, am achiesat la un sistem de valori, cel mai puternic argument de predictibilitate este că rămânem atașați de acest sistem de valori. Vedeți, am văzut un anume tip de retorică: ar trebui ca România să bată cu pumnul în masă. Bun. Aici este o precondiție care nu decurge de la sine. Să fii la masă.
Cristina Cileacu: Este important.
Cristian Diaconescu: Pentru că bați sau nu bați cu pumnul, sigur, depinde, evident, de un anume tip de decizie și la ce ne referim. Dar în primul trebuie să fii la masă, pentru că dacă nu ești la masă, se va negocia fără tine, iar geografia te-a plasat într-o zonă de conflict și soluțiile vor fi cum vor fi. În al doilea rând, nu trebuie să ne enervăm și să ne supărăm pe nimeni.
Cristina Cileacu: În diplomație lucrurile nu se iau personal.
Cristian Diaconescu: Exact. Nu există emoție din acest punct de vedere. Da, există numai interese. Absolut. Dar așa cum noi avem interese, și ceilalți au un palier de așteptare la fel, care ține până la urmă de suportul național. Deci contextualizând, îți promovezi interesele cu mijloace mai mult sau mai puțin categorice, depinde, ținând cont de relațiile parteneriale. În primul rând ai parteneriat, după care poți, eventual să bați cu pumnul în masă. Dacă nu ai parteneri, rămâi izolat și nu cred că din acest punct de vedere, situația ar fi una benefică. Argumentul: putem să ne supărăm pe unele state, de exemplu, pe nivelul de produs intern brut sau pe bunăstarea cetățeanului sunt în urma României, care, la rândul lor, au considerat că este mai bine să se izoleze. Decizia domniilor lor. Ei, atunci totuși ar trebui să privim din toate perspectivele și să hotărâm în ce măsură sau alta dintre abordări este necesară. Dar, repet, viitorul președinte al României dă nota politicii externe. Dar executarea politicii externe, iarăși, constituțional vorbind, este în sarcina Guvernului.
În diplomație, mandatul e lege
Cristina Cileacu: Așa este și în sarcina Guvernului, este și Ministerul de Externe al României. Și ați fost și ministru de Externe, cunoașteți ministerul din interior. În ce măsură considerați că în prezent, diplomații români sunt o dată – suficienți, a doua oară – au suficiente resurse și a treia oară – au și flexibilitatea instituțională care să le permită să proiecteze cu adevărat o putere diplomatică?
Cristian Diaconescu: Există un nivel constant de profesionalism în Ministerul de Externe. Cine se grăbește să acuze această instituție ar trebui să știe un lucru cât se poate de clar. Nici ministrul de externe, niciun diplomat în țară sau în străinătate nu acționează fără mandat, mandat primit din partea președintelui și al Guvernului. A considera că ministrul de Externe poate avea inițiative proprii, fără să țină seama de nimeni și de nimic, nu este funcțional în dreptul diplomatic oriunde în această lume. Deci, sigur, în zona de minister al unei instituții diplomatice pretinzi profesionalism de implementare a unui astfel de mandat. Acest lucru este cât se poate de clar, dar, repet, în acest moment, dincolo de aspectele instituționale cunoscute până la urmă, Ministerul de Externe este cel care și concretizează și finalizează politica externă a României, conform mandatului primit. Deci, ceea aș accentua, nevoia de profesionalism, am întregul respect pentru foștii mei colegi, pentru toți miniștrii de externe care și-au îndeplinit cu foarte mare seriozitate în momente extrem de complicate, puține se știu din această perspectivă. Păcat! Trebuie să-și scrie memoriile mulți dintre ei, în ceea ce privește rolul și poziționarea pe care o are România astăzi. Sigur, nimic nu e perfect. În mod clar, o situație de criză, de război reprezintă o astfel de situație, o temă cu care nici diplomațiile mult mai experimentate decât noi nu au fost obișnuite.
Lupta pentru influență ideologică
Cristina Cileacu: Avem un război în continuare în derulare la granița României și dacă ne uităm la intențiile pe care le au rușii, vedem că deja au cucerit ideologic țări ale Uniunii Europene, încearcă să facă același lucru cu state care sunt și în afara, și în interiorul Uniunii. Practic, înconjoară, dacă vrem, Ucraina și Republica Moldova de ideologie. Dacă luăm la rând toate țările de pe hartă, cum vedeți această reușită sau nereușită a rușilor, în ceea ce ne privește?
Cristian Diaconescu: În acest moment, din partea lumii libere văd un răspuns tot mai solidar. Cum vă spuneam, retorica șefilor de stat sau de guvern de oriunde în lume în acest moment, cu câteva excepții, în mod evident, este una cât se poate de clară. Da, toată lumea dorește pace, toată lumea dorește restabilizarea situației. Toată lumea dorește însă ca această pace să fie subsumată și unor garanții pe care Federația Rusă trebuie să le transmită. Deci, știți, în această săptămână au avut loc o serie de momente cu poziționări variate, dar situația continuă. În iunie va avea loc Summitul…
Cristina Cileacu: De la Haga.
Cristian Diaconescu: De la Haga.
Cristina Cileacu: Summitul NATO.
Summitul NATO: poziția României
Cristian Diaconescu: Da, există o așteptare pentru creșterea spre 5% a părții din Produsul Intern Brut al statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice, în ceea ce privește dimensiunea militară. Aici este iarăși o poziționare a viitorului președinte al României, care, la trei săptămâni după ce va avea loc…
Cristina Cileacu: Preluarea funcției.
Cristian Diaconescu: Preluarea funcției, va trebui să meargă la Haga și să spună România ce poziție are din această perspectivă. Modul în care România, la acest summit, își va anunța perspectiva de angajament politico-militar va fi esențial în legătură cu modul în care va funcționa parteneriatul euroatlantic. Este absolut clar, nu mai există nuanțe. Nimeni nu are timp, pentru că toată lumea își dorește pacea acum, motiv pentru care și de o parte și de alta a liniei frontului, cum se spune, trebuie să fie cât se poate de evidentă și solidaritatea și cum funcționează parteneriatul, și ideea că a fi evaziv practic generează o încredere în ceea ce privește zona agresoare și o rezervă, în ceea ce privește zona partenerială.
Cristina Cileacu: Putem concluziona că viitorul președinte al României are foarte multă treabă, mai ales în politica externă.
Cristian Diaconescu: Și un anume tip de personalitate în politica externă, pe care într-adevăr trebuie să o anunțe, consecvent unei linii politice anterioare sau nu.
Cristina Cileacu: Domnule Cristian Diaconescu, consilier prezidențial, mulțumesc mult pentru interviu.
Cristian Diaconescu: Sărut mâna! Mulțumesc pentru invitație.
