Când, la sfârșitul anului 2023, continuarea ajutorului militar american pentru Ucraina a fost pusă sub semnul întrebării, iar aprovizionarea din partea partenerilor europeni a scăzut din cauza epuizării rapide a stocurilor, Ucraina a rămas cu o singură soluție sistemică și consecventă: să lanseze propria producție militară. Conform datelor oficiale, până în 2025 Ucraina va produce aproximativ 40% din echipamentele necesare pentru a-și satisface nevoile de apărare, comparativ cu doar 10% în 2022. Acesta este un salt major care nu ar fi fost posibil fără cooperarea cu partenerii occidentali. Cu toate acestea, realizările sunt încă departe de nevoile reale ale Ucrainei, arată Eurointegration.
Conștientizarea faptului că războiul va fi de lungă durată și că Europa nu va fi în siguranță în următorii ani a determinat unii producători globali să-și exprime interesul pentru producția comună în Ucraina, cu Ucraina sau pentru Ucraina.
Ceea ce atrage investitorii este posibilitatea de a testa produsele de apărare în condiții reale și în timp real. Datorită acestui fapt, Ucraina a devenit, după cum a afirmat un reprezentant al Ministerului Apărării, o „țară a oportunităților”.
Deși Occidentul are un avantaj în producția de armament de înaltă tehnologie, o mare parte din acest echipament nu a fost niciodată testat în condiții reale de luptă.
De exemplu, a fost o adevărată revelație faptul că rachetele hipersonice Kinzhal au fost interceptate cu succes de sistemul Patriot și că artileria autopropulsată germană Panzerhaubitze 2000 s-a dovedit a avea o durată de viață de patru ori mai mare în practică decât estimaseră producătorii.
Dar cel mai frapant exemplu a fost utilizarea dronelor, domeniu în care Ucraina a devenit lider incontestabil.
Comunitatea producătorilor ucraineni de drone îndeamnă chiar guvernul să ridice interdicția asupra exporturilor militare, pentru a susține scara de producție și a atrage noi investiții.
În același timp, după trei ani și jumătate de război pe scară largă, industria de apărare a Ucrainei rămâne grav subfinanțată. Din capacitatea potențială de 35 de miliarde de dolari, doar aproximativ o treime este acoperită în prezent de contracte de producție.
Lipsa finanțării a obligat guvernul și partenerii săi să caute noi instrumente.
Un mecanism promițător este „modelul danez”, care a început cu o investiție de 50 de milioane de euro în producție prin intermediul Ministerului Apărării din Ucraina. Acesta s-a dovedit eficient, oferind rezultate rapide și sprijinind producția internă, care este extrem de importantă în condițiile actuale.
Modelele de finanțare „danez” și „olandez” și-au demonstrat potențialul și ajută Ucraina și industria sa, dar rămân încă mici în comparație cu nevoile reale ale Ucrainei.
Pentru a transforma eforturile de urgență din timpul războiului într-un sector strategic, orientat spre export, Ucraina și partenerii săi trebuie să depășească subfinanțarea structurală, deficiențele de guvernanță și incertitudinea investitorilor.
Viitorul industriei de apărare a Ucrainei depinde de reforme, de mobilizarea investițiilor pe scară largă și de integrarea în sistemele industriale mai ample ale NATO și UE, mai arată Eurointegration.
Citește și Cum a ajutat România Ucraina: gloanţe, bani şi un sistem Patriot. Declarația lui Ionuţ Moşteanu
Editor : C.A.
