Pe măsură ce aeronavele invadează spațiul aerian aliat, statele din prima linie solicită măsuri mai dure, în timp ce altele se tem că o mișcare greșită ar putea declanșa „Al Treilea Război Mondial”, scrie The Time într-o analiză care vorbește despre principiul ambiguității strategice de care Alianța Nord-Atlantică se folosește în pozițiile sale oficiale și despre ghidurile oficiale cu privire la momentul, locul și modul de reacție la incursiunile avioanelor sau dronelor rusești, infromații care sunt însă ținute secrete.

Într-o vineri seara târziu, câteva avioane rapide rusești intră în spațiul aerian al unuia dintre statele din prima linie ale NATO, cu transpondere oprite. În loc să zboare paralel cu granița și apoi să se retragă, așa cum ar fi făcut în mod normal, de data aceasta ele fac o întoarcere bruscă spre interior, aparent îndreptându-se spre o instalație militară. Comandantul suprem al forțelor armate ale statului NATO are la dispoziție doar un minut pentru a lua cea mai importantă decizie din viața sa: să le alunge cu avioane de interceptare, așa cum se procedează în mod normal, sau să dea ordinul de a le doborî.

Acesta este acum argumentul central în cadrul alianței, după o serie de operațiuni aeriene rusești extrem de provocatoare deasupra teritoriului NATO, inclusiv incursiunile a aproximativ 20 de drone în Polonia și a trei avioane de luptă MiG-31 în spațiul aerian estonian.

Dezbaterea a fost alimentată de o remarcă a președintelui Trump, care a fost întrebat marți dacă crede că NATO ar trebui să răspundă cu forța. „Da, cred”, a răspuns el.

Dilema nu este cu totul nouă. În cea mai mare parte a ultimului deceniu, avioanele de luptă rusești au „zburat” în jurul flancului estic al NATO la fiecare câteva zile, pentru a fi alungate de avioane de poliție aeriană cu răspuns rapid. În ultimele două săptămâni, însă, acțiunile au căpătat o amploare, un caracter și o intensitate diferite, mai ales dacă dronele care au paralizat traficul aerian deasupra Copenhagăi și Oslo sunt atribuite în mod definitiv Kremlinului.

Poziția oficială a NATO cu privire la această chestiune este deliberat vagă, în conformitate cu un principiu cunoscut sub numele de ambiguitate strategică.

Există ghiduri specifice cu privire la momentul, locul și modul de reacție la incursiunile avioanelor sau dronelor rusești – inclusiv condițiile în care acestea pot fi doborâte –, dar acestea sunt păstrate strict secrete. Această neclaritate are în mare parte scopul de a împiedica regimul Putin să exploateze regulile de angajare.

Mark Rutte, secretarul general al alianței, a declarat că fiecare decizie se va baza pe o serie de detalii din informațiile disponibile, cum ar fi „intenția, armamentul și riscul potențial pentru forțele aliate, civili sau infrastructură”. Există mulți lideri militari care susțin că alianța ar trebui să-și păstreze calmul și să se abțină de la a urmări în mod imprudent Rusia pe „scara escaladării”.

Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, a declarat că nu vede niciun motiv pentru a „mușca momeala” provocărilor președintelui Putin și a îndemnat NATO să acționeze „cu sobrietate, prudență, fără alarmism, dar cu hotărâre”.

„Piloții noștri de vânătoare au la dispoziție o serie întreagă de măsuri la care pot recurge. Ei se comportă cu maximă profesionalism, dar nu se lasă provocați. Ei știu ce fac și ce pot face”, a declarat Pistorius după o întâlnire cu Pal Jonson, omologul său suedez.

Germania a detectat în repetate rânduri activități suspecte ale dronelor deasupra bazelor militare și a altor locuri sensibile, inclusiv un cargobot în canalul Kiel, care pare să fi lansat o dronă pentru a monitoriza o navă militară germană din apropiere.

Începând de joi, forțele armate germane efectuează un exercițiu care simulează un atac inamic asupra Hamburgului, inclusiv perturbări cauzate de drone și un „incident cu victime multiple” la un important șantier naval militar.

Vorbind la conferința de securitate de la Helsinki din weekendul trecut, generalul Janne Jaakkola, șeful forțelor armate finlandeze, a emis, de asemenea, un avertisment împotriva doborârii la întâmplare a avioanelor rusești.

„[Trebuie să reacționezi] în funcție de nivelul amenințării și de modul în care percepi încălcarea, la ce nivel”, a spus el. „Așadar, piloții acționează în consecință. Sunt profesioniști și vor acționa profesional în [fiecare] situație. Și asta nu înseamnă că nu fac nimic.”

Contraargumentul este simplu: Rusia, spun criticii, va continua până când va întâmpina rezistență.

Adevăratul pericol, potrivit lui Gabrielius Landsbergis, fostul ministru de externe al Lituaniei, constă în eșecul de a trage o linie roșie clară: „Încă ne luptăm să răspundem la incursiuni care nici nu ar avea loc dacă am fi dispuși să facem ceea ce este necesar pentru a le descuraja. În loc să ne întrebăm dacă riscăm să declanșăm al treilea război mondial, întrebarea este: vom risca să-l oprim?”

Landsbergis a pledat pentru a transmite Moscovei că orice încălcare ulterioară cu drone va fi pedepsită cu lovituri de rachete de croazieră asupra locurilor de unde au fost lansate dronele.

Citește și:

Reacția Rusiei după ce Trump a încurajat țările NATO să doboare avionele rusești care le încalcă spațiul aerian

Puțini lideri NATO sunt pregătiți să meargă atât de departe în prezent. Polonia, însă, a indicat că este dispusă să doboare orice avion militar rus care intră în spațiul său aerian. Suedia a sugerat că ar lua în considerare să facă același lucru.
Parlamentul lituanian tocmai a acordat forțelor armate puterea de a ataca dronele străine care intră în zone interzise sau restricționate în timp de pace. Danemarca și Estonia iau în considerare o legislație similară.

Există și alte modalități de a transmite un avertisment. Locotenent-colonelul Christof Kühn, șeful de stat major al centrului de excelență pentru apărare cibernetică al NATO din Estonia, a declarat că există deja un mecanism prin care statele aliate pot efectua în secret atacuri cibernetice „preventive” asupra țintelor rusești. „NATO poate ridica mâna și spune: «Hei, am dori să se facă ceva acolo». Iar apoi o națiune poate ridica mâna și spune: «Da, ne vom ocupa noi de asta. Nu întrebați cum o vom face»”, a spus Kühn.

El a adăugat: „Părerea mea personală este că suntem deja în război. Este vorba despre informații false. Este vorba despre întreruperea infrastructurii critice. Este vorba despre testarea voinței noastre de a riposta”.

Pe termen scurt, acest tip de opțiune mai puțin teatrală s-ar putea dovedi mai atractivă decât doborârea avioanelor rusești. Este greu de imaginat că un singur membru NATO ar lua unilateral această măsură, cu excepția cazului în care ar fi sigur de sprijinul politic și militar neechivoc din partea restului alianței, în special din partea Statelor Unite.

Statele din prima linie au luat notă de modul în care Trump a evitat să răspundă când a fost întrebat dacă America ar susține o astfel de măsură cu propriile forțe armate.

O altă dificultate este că nu toate statele NATO care sunt supuse acestor provocări dispun neapărat de toate instrumentele necesare pentru a doborî drone și avioane de luptă pe cont propriu, iar unele se bazează în mare măsură pe avioane aliate sau baterii de apărare aeriană.

Analiștii militari din Estonia, de exemplu, au susținut că țara depinde în prezent în mare măsură de avioanele F-35 și de un sistem de rachete sol-aer SAMP/T desfășurat de Italia, care tinde să adopte o poziție prudentă în aceste chestiuni.

Citește și:

Dronele rusești din Polonia: acoperișul casei avariate a fost, de fapt, distrus de o rachetă lansată de un F-16 polonez (presă)

Editor : B.E.

Share.
Exit mobile version