Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, numit membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, a demontat unele dintre afirmaţiile despre credinţă şi rugăciune făcute de-a lungul timpului de Călin Georgescu, candidat independent la Preşedinţia României.
Cu titlul „Razne sapienţiale de „cler şi popor” seducătoare”, Bănescu oferă „răspunsuri ludic-minimaliste” la afirmațiile false ale lui Călin Georgescu.
Călin Georgescu: „Rugăciunile din Carpaţi sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer.”
Vasile Bănescu răspunde: „Rugăciunile oamenilor, indiferent la ce altitudine se roagă, ajung împreună la Cerul care e pretutindeni la fel de aproape de omul rugător”.
Călin Georgescu: „Rugăciunea este cea mai pură formă de rezistenţă împotriva manipulării globale.”
Vasile Bănescu răspunde: Rugăciunea este o formă de rezistenţă la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă. Ea e expresia credinţei realiste, nu a luptei cu imaginarul şi vagul.
Călin Georgescu: „Credinţa colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei.”
Vasile Bănescu răspunde: Creştinismul e personalist, nu colectivist. Rugăciunea nu e niciodată etnică şi colectivă, ci personală. Ea nu poate schimba decât persoana care se roagă, nu istoria şi umanitatea.
Călin Georgescu: „România este un sanctuar care protejează esenţa umană de influenţele externe.”
Vasile Bănescu răspunde: România este o ţară sud-est europeană care fără ajutor extern nu s-ar mai putea proteja pe ea însăşi de anumite influenţe şi agresiuni de la Răsărit.
Călin Georgescu: „Pădurile din Carpaţi sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanităţii.”
Vasile Bănescu răspunde: Pădurile din Carpaţi au apărut după formarea Carpaţilor şi nu au calitatea de martor decât în ceea ce le priveşte propriile rădăcini înfipte în pământ. Umanitatea şi spiritualitatea ei nu sunt forestiere.
Călin Georgescu: „Rugăciunea este calea prin care putem schimba energia întunecată a lumii.”
Vasile Bănescu răspunde: Lumea creată de Dumnezeu nu poate fi străbătută maniheic şi gnostic de o energie întunecată, ci doar de raţiunile pline de sens ale Raţiunii creatoare.
Călin Georgescu: „Fiecare rugăciune făcută în România hrăneşte energiile universale ale luminii.”
Vasile Bănescu răspunde: Rugăciunea este expresia credinţei conştiente de realitatea dialogului cu Dumnezeu şi nu-l hrăneşte spiritual decât pe omul care se roagă. „Energiile universale ale luminii” străine de creştinism doar coboară din lumea vagului spre cea a nimicului.
Călin Georgescu: „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii.”
Vasile Bănescu răspunde: Iată cum eroarea bimilenară conform căreia Hristos ar fi înviat pentru mântuirea fiecărui om din lume a fost în sfârşit corectată: Hristos a înviat, de fapt, pentru poporul (pre)român şi doar pentru el. „Farul Constanţa” nu este doar un nume de echipă, ci simbolul etnic suprem care luminează intermitent până la capătul lumii.
Călin Georgescu: „Fiecare român are în el o scânteie divină care poate aprinde lumina universală.”
Vasile Bănescu răspunde: Spre deosebire de toţi oamenii din istoria trecută şi viitoare, creaţi de un meschin Demiurg, românii sunt singurii creaţi de Dumnezeu. De aceea sunt scânteietori şi înaintemergători ai luminii încă neaprinse, dar universală.
Călin Georgescu: „Fiecare fir de iarbă din România are o semnificaţie sacră în echilibrul universal.”
Vasile Bănescu răspunde: Aceleaşi „fire de iarbă” l-au inspirat pe însuşi Walt Whitman, chiar dacă acesta, din motive ce nu-i fac cinste, nu s-a declarat român. Firul de iarbă românesc este hieroglifa sacră a Universului.
Călin Georgescu: „Neutralitatea este protecţia divină împotriva influenţelor malefice.”
Vasile Bănescu răspunde: Neutralitatea faţă de rău este protecţia ortodoxistă asigurată maleficului şi influenţelor sale.
Călin Georgescu: „România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esenţa purităţii umane.”
Vasile Bănescu răspunde: Divinitatea, deşi nu apreciază predestinarea, a decis, totuşi, din veşnicie ca România, veşnică şi ea, să fie „sticluţa” cu esenţa pură şi tare a umanităţii?
Călin Georgescu: „Carpaţii nu sunt doar munţi, ci sanctuare ale energiilor divine.”
Vasile Bănescu răspunde: Carpaţii, adevărate hangare ale dumnezeirii garate definitiv în România, sunt supra-apreciaţi ca munţi şi subestimaţi ca sanctuare ale energiilor divine necreate.
Editor : M.B.
