Un împrumut de 484 de milioane de dolari obţinut de miliardarul Leon Black şi dezvăluit în cele mai recente documente din dosarele Epstein evidenţiază una dintre cele mai dinamice şi profitabile zone ale lumii artei: creditele garantate cu opere de artă, relatează CNBC.
Potrivit unui document din martie 2015, publicat în cadrul dosarelor, Black a obţinut un împrumut de la Bank of America, garantat cu lucrări semnate de Pablo Picasso, Alberto Giacometti, Titian, Henri Matisse şi alţi maeştri. Dimensiunea împrumutului şi valoarea garanţiei au atras atenţia industriei.
Fenomenul creditelor pe artă a devenit un instrument financiar esenţial pentru colecţionarii bogaţi şi pentru firmele de wealth management. Piaţa globală a împrumuturilor garantate cu artă este estimată între 38 şi 45 de miliarde de dolari, potrivit unui raport al Deloitte–ArtTactic, şi ar putea depăşi 50 de miliarde până în 2028, cu un ritm anual de creştere de aproximativ 12%.
Adam Chinn, managing partner la International Art Finance, spune că astfel de credite permit colecţionarilor să obţină lichiditate fără a renunţa la operele lor: ”Este scenariul ideal — monetizezi un activ care nu produce venituri şi totuşi rămâne pe perete.”
Departe de a semnala lipsă de fonduri, aceste împrumuturi sunt folosite pentru obţinerea rapidă de capital, finanţarea altor investiţii sau evitarea taxelor ridicate. Băncile private acordă astfel de credite la dobânzi mici clienţilor cu portofolii masive; în 2015, Black obţinea o rată de 1,43%.
O mare parte din piaţă este dominată de casele de licitaţii, în special Sotheby’s Financial Services, dar şi de creditori specializaţi precum International Art Finance. Potrivit lui Scott Milleisen, colecţionarii folosesc fondurile pentru investiţii în afaceri, achiziţii de artă sau pentru a elibera lichiditate fără a vinde lucrări valoroase. Compania oferă acum împrumuturi şi garantate cu automobile de colecţie.
Chinn explică faptul că mulţi colecţionari provin din private equity şi hedge funds, familiarizaţi cu utilizarea efectului de levier. El estimează valoarea totală a artei în colecţii private la 1.000–2.000 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că piaţa de credite, sub 50 de miliarde, are un potenţial enorm de creştere.
”Arta este cel mai sub-leveraged activ de pe planetă”, a spus Chinn.
Împrumuturile pe artă oferă şi avantaje fiscale considerabile. Vânzarea unei lucrări generează o taxă pe câştig de capital de 28%, plus taxa de 3,8% pe venituri din investiţii, iar în unele state şi taxe locale. Un împrumut, chiar la dobânzi actuale de 8–9%, rămâne mult mai eficient fiscal, iar proprietarii îşi păstrează operele pe pereţi.
Industria a beneficiat şi de eliminarea, în 2017, a mecanismului de ”1031 exchange” pentru arta vizată de impozitare, ceea ce a redus opţiunile de evitare a taxelor şi a împins colecţionarii către împrumuturi.
Chinn spune că, odată cu revenirea pieţei de artă şi scăderea ratelor dobânzii, creditarea garantată cu artă este pregătită pentru o creştere puternică: ”Piaţa artei e ciudată. Dar, ca toate celelalte clase de active, ajunge să fie fracţionalizată, securitizată şi supra-leveraged. Aşa funcţionează universul.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa [email protected].
