Şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară şi Transplant a UMF „Carol Davila” de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti – Floreasca şi preşedintele Societăţii Române de Chirurgie Cardiovasculară, Horaţiu Moldovan, afirmă că România nu se confruntă cu o lipsă de donatori, ci cu una de receptori, explicând că puţini pacienţi cu insuficienţă cardiacă ajung să fie transplantaţi. El a precizat că aceşti pacienţi trebuie evaluaţi şi pregătiţi pentru o operaţie de transplant.
„În paralel cu transplantul cardiac, există o alternativă de a implanta, să zicem aşa, inimi artificiale parţiale, aşa-numitele dispozitive de asistenţă ventriculară mecanică. Sunt un fel de pompe care se implantează în organismul pacientului cu insuficienţă cardiacă şi suplinesc funcţia în special a ventriculului stâng, în cea mai mare măsură, uneori complet, dar se pot implanta şi două asemenea dispozitive care pot înlocui funcţia cardiacă cu totul. Sunt dispozitive artificiale disponibile pentru că sunt fabricate, se pot cumpăra şi care reprezintă astăzi o alternativă la transplantul cardiac când nu există un organ disponibil pentru a face această procedură, pacientul nu poate să aştepte sau când există o conjunctură medicală particulară care îl face să fie greu eligibil pentru transplant cardiac, cum ar fi o grupă de sânge foarte rară. Şi programul de asistenţă ventriculară mecanică este în derulare la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti”, a transmis Horaţiu Moldovan.
El a precizat că România nu duce lipsă de donatori, ci de receptori.
„În mod paradoxal, deşi această lipsă de organe de la donatori este problema fundamentală a transplantului în toată lumea, în ceea ce priveşte transplantul cardiac, în România ne confruntăm cu o situaţie paradoxală, nu ne confruntăm cu o lipsă de donatori, cât cu o lipsă de receptori. Este exact invers decât e în toată lumea. Deci, din păcate, un număr mic de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, să nu-i spunem terminală, să-i spunem greu reductibilă, pentru că ea nu e terminală în cazul unei operaţii de transplant, ajung să fie transplantaţi. Aceşti pacienţi trebuie să fie identificaţi în populaţia de pacienţi cardiologici, trebuie să fie evaluaţi, trebuie să fie studiaţi şi pregătiţi pentru o operaţie de transplant. Şi de aceşti pacienţi receptori potenţiali ducem lipsă. Reţeaua medicală şi în special cea de cardiologie ne oferă un număr mic de pacienţi candidaţi de transplant, în aşa fel încât deseori suntem în situaţia să avem inimi de la donatori, dar să nu avem receptori”, a afirmat Horaţiu Moldovan.