Un proiect în valoare de 5,5 miliarde de euro a transformat Emscher din „canalul de scurgere al Ruhrului” într-un loc în care natura începe să înflorească, scrie The Guardian.
Plimbându-se pe malul râului Emscher, soții Tyczkowski spun că mirosul urât este ceea ce își amintesc cel mai bine din vremurile întunecate ale râului. „Totul era murdar și mirosea îngrozitor”, spun cei doi, un ceasornicar pensionat și un consultant fiscal, ambii în vârstă de peste 80 de ani. Au fost vreodată tentați să facă o baie?
„Nu”, râd ei cu dezgust. „În apă înotau și alte lucruri.”
„Canalul de scurgere al Ruhrului”
Timp de mai bine de un secol, din „canalul de scurgere al Ruhrului” se degajau vapori putrezi, creând un miros înțepător care asalta orașele din centrul industrial al Germaniei. Astăzi însă, Emscher nu mai seamănă deloc cu cel mai murdar râu din Europa. Apa care era poluată de deșeuri industriale și excremente umane este curată din 2021. Sistemul fluvial, a cărui parte principală era considerată odată moartă din punct de vedere biologic, asistă la revenirea unei vieți abundente.
Iubitorii de natură au observat pescăruși și alte păsări, alături de creveți de apă dulce, muște caddis și chiar castori. În luna mai, oamenii de știință au raportat că peștele roșu cu aripioare roșii din Rin s-a reîntors.
„Per ansamblu, este cu adevărat o poveste de succes”, spune prof. Daniel Hering, ecolog acvatic la Universitatea din Duisburg și expert în ecologia râului. „În trecut, era o canalizare. Acum, este un râu.”
Canalul Emscher
Emscher traversează inima regiunii Ruhr din Germania, dens populată, un amestec ruginit de orașe care au apărut în jurul minelor de cărbune și fabricilor odată cu începutul Revoluției Industriale. În secolul al XIX-lea, populația în creștere rapidă era afectată de boli transmise prin apă, precum febra tifoidă și holera, care ucideau muncitorii și încetineau boom-ul economic.
Alarmați de impactul asupra profiturilor lor, baronii industriali din Ruhr au căutat să îmbunătățească sănătatea publică. Au fondat Emschergenossenschaft, prima asociație de gestionare a apei din țară, împreună cu autoritățile locale. Dar inginerii săi nu au putut construi canale de canalizare subterane, deoarece minele de cărbune provocau surpări imprevizibile ale terenului. În schimb, au decis să arunce deșeurile în râul Emscher, pe care l-au îndreptat și l-au căptușit cu beton.
Abia după prăbușirea industriei miniere a cărbunelui în anii 1980, care a oprit subsidența, politicienii au început să se gândească la readucerea râului la viață.
„Predecesorii mei, care erau ingineri, au întrebat la început: «De ce? Totul funcționează bine»”, spune Uli Paetzel, președintele consiliului de administrație al Emschergenossenschaft și al asociației de gestionare a apei Lippeverband. „Dar a existat și o creștere a conștientizării problemelor de mediu după criza de la Cernobîl și moartea focilor din Marea Nordului, care a tulburat profund populația germană.”
O toaletă pentru 2,5 milioane de oameni
Emschergenossenschaft s-a apucat să curețe un râu care servea drept toaletă pentru peste 2,5 milioane de oameni. A construit o autostradă centrală de canalizare de 51 km (32 mile) cu un diametru intern de 2,8 metri (9,2 ft) – „poți să treci cu mașina prin ea, atât de mare este”, spune Paetzel – împreună cu numeroase stații de pompare, patru stații de epurare și 436 km de canale de canalizare.
Proiectul de 5,5 miliarde de euro a fost finanțat în principal din taxele plătite de industrii și comunitățile locale, aproximativ 20% provenind de la UE și de la landul Renania de Nord-Westfalia.
Susținut de împrumuturi cu dobândă redusă de la bănci publice și sprijinit de locuitorii care doreau cu disperare să scape de mirosul neplăcut din timpul verii, proiectul mamut de restaurare a fost dus la bun sfârșit fără mari dificultăți. Proiectul nu a întâmpinat niciun obstacol juridic, ceea ce este o raritate în Germania, spune Paetzel.
„Cel mai mare obstacol a fost de natură tehnică”, spune el. „Construirea de canale subterane într-o regiune dens urbanizată, cu autostrăzi, dezvoltare urbană densă și instalații industriale, și obținerea terenului necesar pentru acest lucru, a fost cea mai mare provocare.”
Astăzi, Emscher este un loc în care natura înflorește și oferă un spațiu verde-albastru plin de viață pentru locuitori și vizitatori într-o regiune industrială în declin, care se confruntă de mult timp cu sărăcia și șomajul. De-a lungul malurilor sale se întind peste 130 km de piste pentru biciclete.
Editor : Sebastian Eduard
