Pe frontul din Ucraina, dronele au devenit arma decisivă: de la recunoaștere și atacuri FPV, până la evacuarea răniților și bruiajul electronic. Soldații ucraineni descriu conflictul ca pe un „război al dronelor”, unde fiecare parte își perfecționează în permanență tehnologia, informează The Guardian.
Modelele de recunoaștere, salvare, interceptare și atac schimbă modul în care operează ambele tabere.
„Este mai epuizant”, spune Afer, comandant adjunct al batalionului „Lupii lui Da Vinci”, una dintre cele mai cunoscute unități din Ucraina, descriind cum trebuie să reziste în fața atacurilor rusești constante. Dacă înainte invadatorii încercau asalturi cu vehicule blindate și grupuri mici de soldați, acum tacticile s-au schimbat: încearcă să se strecoare pe jos, câte unul, pentru a evita dronele ucrainene și pentru a găsi locuri unde să se ascundă.
Sub acoperirea precară rămasă, supraviețuitorii se adună în grupuri de circa 10 oameni și atacă pozițiile ucrainene. Costurile sunt uriașe: „În ultimele 24 de ore am ucis 11”, spune Afer. Dar atacurile care altădată se întâmplau o dată sau de două ori pe zi sunt acum neîntrerupte. În opinia lui, rușii „sunt îngroziți de propriii ofițeri”, motiv pentru care urmează ordine aproape sinucigașe.
„Este un război al dronelor”
Drone de recunoaștere monitorizează aliniamentele arse de vest de Pokrovsk. Imaginile ajung la centrul de comandă al unității Da Vinci, amplasat într-un buncăr subteran lung de 130 de metri.
„Este foarte periculos să existe chiar și o mică pauză în supraveghere”, explică Afer, iar echipa lucrează non-stop.
Buncărul, construit în patru-cinci săptămâni, are mai multe încăperi, inclusiv un dormitor și o sală de mese decorată cu desene de copii și un meniu afișat pe perete.
La trei ani și jumătate de la începutul războiului, inițiativa de pace lansată în august de Donald Trump nu a avut niciun rezultat, în timp ce conflictul evoluează. Dezvoltarea dronelor FPV (first person view), controlate prin camere video la bord, face ca „zona de ucidere” să se extindă acum „la 12-14 kilometri” în spatele frontului, spune Afer. O dronă de 500 de dolari, care zboară cu 100 km/h, poate lovi ținte la acea distanță.
„Tot ce ține de logistică – hrană, muniție, provizii medicale – se face pe jos sau cu ajutorul dronelor terestre”, adaugă el.
Într-o casă aflată în spatele frontului, acum folosită de soldați, sunt parcate mai multe tipuri de drone terestre: arme controlate de la distanță, vehicule robotizate pentru transport. Printre ele se află Termit, în valoare de 12.000 de dolari, care se deplasează pe șenile, poate transporta 300 kg pe 20 km și are o viteză de 11 km/h.
Dronele terestre salvează și vieți. „Noaptea trecută am evacuat un rănit cu picioarele rupte și o gaură în piept”, povestește Afer. Operațiunea a durat aproape 20 de ore și a presupus ca doi soldați să transporte victima peste un kilometru până la drona terestră, care apoi l-a dus într-un sat sigur. Bărbatul a supraviețuit.
Deși poziția este considerată stabilă, atacurile rusești repetate scot la iveală punctele slabe și lipsa de coordonare între unități. Luna trecută, trupele ruse au pătruns până la 20 km în interiorul liniilor ucrainene la nord-est de Pokrovsk, lângă Dobropillia – un moment periculos într-un sector critic, înainte de summitul Trump–Putin din Alaska.
Inițial s-a spus că doar câteva zeci de soldați ruși au trecut, dar numărul real a fost mult mai mare: armata ucraineană estimează că 2.000 de militari au reușit să străpungă, dintre care 1.100 au fost uciși ulterior de brigada 14 „Chervona Kalyna” din noul Corp Azov.
Într-o altă casă, un specialist în bruiaj drone, Oleksandr (poreclit Shoni), lucrează dintr-un scaun de gaming, cu șapte ecrane în față. Sarcina lui: să intercepteze semnalele FPV-urilor rusești și să le blocheze.
„Reușim să neutralizăm cam 70% dintre ele”, spune el, adică 30-35 de drone inamice zilnic. Uneori mai multe.
„Luna trecută, am închis cerul. Le-am auzit pe radio spunând că nu mai pot zbura”, povestește Shoni. Însă situația s-a schimbat după ce artileria rusă a distrus echipamentele de bruiaj.
„Este un război al dronelor. Există o sabie și un scut. Noi suntem scutul”, a adăugat el.
„Trebuie să luptăm pentru a fi liberi”
Sean, pilot FPV pentru Da Vinci, spune că poate efectua până la 20 de misiuni în 24 de ore. Ținta principală: infanteria rusă. Recunoaște că ucide „cel puțin trei soldați ruși” zilnic.
Alte unități folosesc interceptoare precum Arbalet, un mic avion cu aripă delta, din polistiren negru, care costă 500 de dolari și are o viteză de 180 km/h. Este lansat manual și are rolul de a exploda o grenadă în apropierea dronelor rusești, distrugându-le.
„E mai ușor să-l înveți dacă nu ai mai zburat FPV înainte”, spune unul dintre piloți.
Într-o zi de august ploioasă și înnorată, dronele rusești nu pot zbura. Echipajul ucrainean refuză să lanseze interceptoarele pentru a nu le pierde inutil. Soldații povestesc: unii erau manageri de trading sau investitori înainte de război.
„Viața mea ar fi fost complet diferită dacă nu începea războiul. Dar trebuie să luptăm pentru a fi liberi”, spune Daos.
Întrebați dacă mai au motivație să continue lupta, cei doi piloți se privesc, dau din cap și transmit o hotărâre care nu are nevoie de cuvinte.
Editor : Ștefania Apostol
