Guvernele dezbinate ale Europei refuză să recunoască măsura în care violența modelează politica globală și trebuie să-și intensifice eforturile pentru a-și impune forța, a avertizat șeful statului major al armatei franceze într-un interviu acordat Politico. „O Europă slăbită s-ar putea trezi mâine în postura unui animal vânat, după două secole în care Occidentul a dat tonul”, a declarat generalul Thierry Burkhard, adăugând că „nu este vorba doar despre forțele armate, ci despre faptul că acum predomină dinamica puterii dure”.
Thierry Burkhard a avertizat că țările fragmentate ale Europei vor trebui să se unească mai strâns, ca forță strategică, pentru a contracara „sferele de influență” construite de China, Rusia și SUA.
„Pe de o parte, țările europene nu au fost niciodată atât de puternice. Pe de altă parte, există o formă de negare din partea guvernelor și a populațiilor în fața nivelului de violență din lumea de astăzi”, a adăugat el.
Realitatea prezentată de generalul francez reprezintă ecoul unui număr tot mai mare de avertismente cu privire la fragilitatea Europei, arată Politico.
Fostul șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a subliniat, săptămâna trecută, că UE trebuie să înceteze să pretindă că poate exercita o influență globală doar ca forță economică și piață de consum. El a insistat că blocul a primit un „semnal de alarmă foarte brutal” din partea lui Donald Trump, care i-a atras atenția că trebuie să gândească în termeni mult mai strategici în ceea ce privește cheltuielile pentru securitate și apărare.
Prim-ministrul italian Giorgia Meloni a acuzat miercuri Uniunea Europeană că alunecă spre irelevanță pe scena mondială. „Trebuie să fim dispuși să plătim prețul libertății și independenței noastre”, a afirmat ea.
Burkhard, care își părăsește funcția la sfârșitul lunii și va fi înlocuit de generalul Fabien Mandon, din Forțele Aeriene, se află la cârma armatei franceze din 2021. Sub conducerea sa, forțele armate franceze și-au consolidat prezența pe flancul estic al Europei și au devenit mai active în cadrul NATO, pregătindu-se, în același timp, pentru un război de intensitate ridicată.
În ultimele luni, generalul francez a coprezidat și „Coaliția celor dispuși”, un grup de țări care lucrează la garanții de securitate pentru Ucraina în cazul unui armistițiu cu Rusia.
Burkhard a descris o lume definită de patru factori politici: utilizarea forței pentru rezolvarea conflictelor, presiunea exercitată de țări precum China, Rusia, Coreea de Nord și Iran pentru a provoca Occidentul, puterea războiului informațional și impactul schimbărilor climatice.
Mai mult decât tancurile rusești, instituirea unei ordini alternative de-occidentalizate amenință europenii. Dacă Rusia poate distruge Europa fără un atac armat, aceasta este calea pe care o va alege. În lumea de mâine, solidaritatea strategică care unește țările europene trebuie să fie foarte, foarte puternică. Nicio țară din Europa nu poate fi un actor important pe cont propriu. Nu este vorba despre a construi ceva împotriva Statelor Unite sau chiar împotriva Rusiei, ci mai degrabă despre a atinge masa critică necesară pentru a avea influență și a evita să fim vânduți pe bucăți
„Impuls” pentru garanțiile de securitate ale Ucrainei
Provocarea pentru europeni a fost întotdeauna aceea de a vorbi cu o singură voce, mai ales când vine vorba despre politica de apărare, a adăugat generalul francez.
Presiunea Madridului de a fi scutit de noul obiectiv al NATO, de 5% din PIB pentru cheltuielile de apărare, în urma comentariilor prim-ministrului Pedro Sanchez că Rusia nu reprezintă o amenințare imediată pentru Spania, evidențiază cât de diferit percep amenințările națiunile europene.
„Dificultatea apărării europene este aceea de a cuprinde interesele strategice ale țărilor europene în ansamblu”, a spus Burkhard. „Estonienii nu au aceeași viziune strategică ca portughezii; nimeni nu poate nega acest lucru. Trebuie găsit un compromis”.
Aceste interese strategice includ păstrarea independenței Ucrainei, iar presiunea asupra țărilor europene de a intensifica eforturile este din ce în ce mai mare, arată jurnaliștii americani.
În ciuda multor întrebări fără răspuns, discuțiile privind garanțiile de securitate pentru Kiev au luat avânt în ultimele săptămâni, după întâlnirea lui Trump cu președintele rus Vladimir Putin, care a avut loc pe 15 august în Alaska.
„Dorința foarte puternică a președintelui SUA de a ajunge la un acord de pace aduce un nou impuls”, a spus Burkhard.
După o întâlnire la Casa Albă cu Volodimir Zelenski din Ucraina, Emmanuel Macron din Franța, Friedrich Merz din Germania și Meloni, printre alții, administrația Trump a semnalat chiar deschiderea de a contribui la garanțiile de securitate. Aceasta ar putea include, potrivit unor surse, resurse de informații, supraveghere și recunoaștere, precum și comandă și control și sprijin aerian.
Pentru majoritatea capitalelor europene, sprijinul militar al SUA este o condiție prealabilă pentru a se angaja în orice efort de monitorizare a unui potențial acord de pace în Ucraina.
„Americanii cred, în principal, că europenii trebuie să-și demonstreze angajamentul de a-și asuma responsabilitatea”, a subliniat Burkhard. „Este o dilemă de tipul «oul sau găina»: unele țări sunt dispuse să se angajeze numai dacă există garanții americane. Dar nu este vorba de o dezbatere militară, ci de una politică”.
În timp ce „garanțiile de securitate cele mai bune ar fi demonstrarea determinării americane în cazul încălcării unui acord de pace”, operațiunile militare ar putea include trupe în Ucraina, patrule aeriene deasupra țării, asigurarea reluării traficului maritim în Marea Neagră și ajutorul pentru construirea armatei ucrainene, a explicat generalul francez.
Pentru a restabili încrederea ucrainienilor, trebuie să transmitem semnalul că țările europene, eventual sprijinite într-un fel de Statele Unite, sunt gata să ofere garanții. Oferirea de garanții înseamnă adesea asumarea de riscuri
Pericolul este ca orice contingent militar să se implice în război – mai ales că Rusia a afirmat în repetate rânduri că nu dorește prezența trupelor europene în Ucraina. De aceea, regulile de angajare – adică ceea ce ar face armata ucraineană în cazul unui atac rus – rămân o întrebare-cheie.
„Dacă vrei să respecți un acord de pace, regulile de angajare sunt autoapărarea. Este destul de logic”, a spus Burkhard.
Războaie „alese” vs. „impuse”
Conflictul de intensitate ridicată din Ucraina determină o regândire profundă a modului în care operează forțele armate occidentale, potrivit lui Burkhard.
„Am trecut de la războaie alese – în Irak, Afganistan sau Mali – la războaie impuse”, a spus generalul francez.
În ceea ce el numește „războaie alese”, liderii politici și militari păstrează controlul asupra cantității de muniție folosită, duratei de staționare a trupelor și numărului de personal desfășurat. Războaiele impuse sunt conflicte existențiale în care nu există astfel de opțiuni. „Dacă ucrainenii nu luptă 100% (n.r. împotriva Rusiei), vor dispărea. Asta înseamnă războaiele impuse”, a adăugat el.
Pentru a face față noii realități, a susținut Burkhard, forțele armate occidentale trebuie să-și diversifice arsenalele. „Întrebarea „ce ucide ce și cu ce costuri” este esențială. Dacă dezvoltăm doar arme de înaltă tehnologie care ucid, dar sunt de fapt foarte, foarte scumpe, probabil că nu vom reuși”, a spus el, adăugând că forțele armate au nevoie și de arme de uzură cu costuri reduse.
Generalul francez a respins argumentul potrivit căruia forțele armate franceze ar putea rezista doar câteva zile într-un conflict de intensitate ridicată, deoarece stocurile de muniție sunt prea mici. El a subliniat că Franța nu ar lupta împotriva Rusiei pe cont propriu, ci alături de aliații NATO.
„Rezervele noastre de muniție nu sunt atât de mari pe cât ar trebui să fie, deoarece ne-am concentrat mai mult pe războaie selectate”, a adăugat Burkhard. „Înseamnă asta că forțele armate franceze nu sunt capabile să se angajeze în operațiuni? Nu. Pot face acest lucru chiar în această seară, dacă este necesar”.
Editor : C.A.
