Președintele francez Emmanuel Macron a spus în februarie 2020 ca a venit timpul să se discute despre dimensiunea europeană a capacității Franței de descurajare nucleară și a propus organizarea de exerciții nucleare comune între partenerii europeni. Cinci ani mai târziu, cel care va fi cel mai probabil următorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, a răspuns apelului făcut de Macron susținând o expansiune a umbrelei nucleare franceze care să cuprindă și Germania, în timp ce America președintelui Donald Trump nu mai pare a fi un partener de încredere în apărarea Europei. Dar are Franța capacitatea de a proteja Europa?
Ar căpăta Europa autonomie strategică și abilitatea de a se apăra singură prin desfășurarea umbrelei nucleare a Franței în Europa de Est?
Franța și-a dezvoltat inițial arsenalul nuclear ca răspuns la amenințarea unei invazii sovietice și ca să evite orice dependență față de SUA. Dar, în realitate, fără sprijinul Statelor Unite, echilibrul puterii pare extrem de nefavorabil Franței, care are în total 290 de focoase nucleare, în comparație cu cele 1.600 de focoase active și aproape 2.800 inactive ale Rusiei.
Puterea explozivă a focoaselor termonucleare, în combinație cu raza de acțiune a rachetelor balistice strategice M51 lansate din submarin, sunt suficiente pentru a face posibilă distrugerea principalelor orașe din Rusia, inclusiv Moscova, potrivit unei analize publicate în The Conversation.
Însă, rușii ar avea nevoie de doar „200 de secunde ca să atomizeze Parisul”, conform unei estimări apărute la un post de televiziune rusesc despre rachetele Satan II.
Pentru a crește impactul capacității de descurajare nucleară pe care o deține Franța, s-ar putea face un parteneriat cu Marea Britanie. Londra are acum doar rachete balistice lansate din submarin și a decis să își mărească arsenalul nuclear la 260 de focoase.
Dar, cu toate că au interese comune, cele două puteri nucleare europene nu sunt echivalente. Spre deosebire de Regatul Unit, care face parte din grupul de planificare nucleară din cadrul NATO și are focoase proiectate în SUA, Franța își produce propriile sale arme pe teritoriul său și nu este legată de nicio obligație față de NATO în această privință.
Parisul are, astfel, o mai mare libertate pentru a-și defini doctrina nucleară și poate vorbi în numele Uniunii Europene, din care a făcut parte încă din momentul creării ei.
Ascensiunea forței strategice franceze a reprezentat de mult timp un motiv de tensiune pentru Washington, care a căutat mereu să o restricționeze prin acorduri internaționale precum tratatul din 1963 pentru limitarea testelor nucleare atmosferice și tratatul de neproliferare din 1968.
Cu aproape 60 de ani în urmă, fostul președinte american Lyndon Johnson a întărit suspiciunile legate de angajamentul Statelor Unite față de apărarea Europei. Astăzi, dorința lui Trump de a opri ajutorul american pentru Ucraina confirmă acele suspiciuni, în timp ce tot mai multe voci cer acceptarea unei forțe nucleare franceze care să se extindă la nivel european.
Folosirea armelor nucleare pentru protejarea Europei necesită o discuție strategică pentru definirea puterii ce trebuie dobândită, intereselor ce trebuie apărate și a metodei de comandă și control a armelor nucleare, a spus ministrul francez al apărării.
Europenizarea forței nucleare presupune creșterea capacităților de descurajare și extinderea arsenalului Franței astfel încât să poată răspunde pericolelor care afectează toate cele 27 de membre ale Uniunii Europene.
Acest lucru ar necesita crearea de stocuri adiționale de material nuclear și reactivarea complexelor nucleare din Pierrelatte și Marcoule care au fost dezafectate la finalul anilor ’90.
Dacă 290 de focoase nucleare reprezintă arsenalul de care Franța consideră că are nevoie pentru a-și apăra existența, acest preț pare să neglijeze mărimea continentului european. Marile puteri nucleare, precum SUA și Rusia (și China, în viitorul apropiat) consideră că au nevoie de arsenale nucleare cu cel puțin 1.000 de focoase active.
Creșterea numărului de rachete și avioane capabile sa lanseze rachetele nucleare va dura mult timp și va necesita un efort bugetar considerabil. În afară de construcția noii infrastructuri în țările partenere din Europa, costul ar putea depăși 10 miliarde de euro pe an și nu ar include costurile indirecte legate de mentenanță și logistică.
Până acum, Germania a preferat ca Franța să își asume acest rol care era doar complementar capacității de descurajare furnizat de SUA, dar riscul ca Washingtonul să abandoneze Ucraina a intensificat pericolul rusesc.
Franța ar putea răspunde prin desfășurarea din timp a forțelor sale nucleare în țările din estul Europei în ideea ca la un moment dat să le înlocuiască pe cele americane, după cum a indicat chiar președintele Macron.
Prezența clară a avioanelor militare franceze capabile să lanseze rachete nucleare în Europa de Est ar putea preveni un atac al Rusiei în țările din regiune folosind arme convenționale, întrucât un astfel de asalt ar putea provoca un răspuns nuclear din partea Franței pentru apărarea Europei.
Editor : Raul Nețoiu
